Sistemul de salarizare

Principiile sistemului de salarizare pot fi sistematizate astfel:

• la muncă egală, salariu egal (la stabilirea şi la acordarea salariului este interzisă orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă, culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală);
• salarizării se face în mod diferenţiat în funcţie de: a) nivelul de studii; b) în raport de funcţia (meseria) îndeplinită; c) după cantitatea şi calitatea muncii; d) în raport de condiţiile de muncă; e) în funcţie de vechimea în muncă (obligatoriu în unităţile bugetare şi în regiile autonome cu specific deosebit şi, facultativ, la celelalte categorii de angajatori);
• confidenţialitatea salariului (salariul este confidenţial, angajatorul având obligaţia de a lua măsurile necesare pentru asigurarea confidenţialităţii).

În scopul promovării intereselor şi apărării drepturilor salariaţilor, confidenţialitatea salariilor nu poate fi opusă sindicatelor sau, după caz, reprezentanţilor salariaţilor, în strictă legătură cu interesele acestora şi în relaţia lor directă cu angajatorul.

Elementele sistemului de salarizare. Formele de organizare a muncii şi de salarizare ce se pot aplica sunt următoarele: a) în regie sau după timp; b) în acord; c) pe bază de tarife sau cote procentuale din veniturile realizate; d) alte forme specifice unităţii.

Organizarea muncii şi salarizarea în acord pot avea loc într-una din următoarele forme: a) acord direct; b) acord progresiv; c) acord indirect. Acordul (direct, progresiv sau indirect) se poate aplica individual sau colectiv.

Formele de organizare a muncii şi de salarizare ce urmează să se aplice fiecărei activităţi se stabilesc prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate sau, după caz, instituţie.

Salariul de bază reprezintă partea principală a salariului total, ce se cuvine persoanei încadrate pentru munca prestată conform pregătirii pe care o are, într-un anumit loc de muncă.

Prin art. 40 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe 2007-2010 s-au stabilit următorii coeficienţi minimi de ierarhizare pentru următoarele categorii de salariaţi:

1. muncitori: 1. necalificaţi = 1; 2. calificaţi = 1,2;
2. personal administrativ încadrat în funcţii pentru care condiţia de pregătire este: 1. liceală = 1,2; 2. postliceală = 1,25;
3. personal de specialitate încadrat pe funcţii pentru care condiţia de pregătire este: 1. şcoala de maiştri = 1,3; 3. . studii superioare de scurtă durată = 1,5;
4. personal încadrat pe funcţii pentru care condiţia de pregătire este cea de studii superioare = 2.

Aceşti coeficienţii de salarizare se aplică la salariul minim negociat pe

unitate.

Prin Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe 2007-2010 (art. 41 alin. 3) au fost stabilite următoarele sporuri minime:

1. pentru condiţii deosebite de muncă, grele, periculoase sau penibile, 10% din salariul de bază;
2. pentru condiţii nocive de muncă, 10% din salariul minim negociat la nivel de unitate;
3. pentru orele suplimentare şi pentru orele lucrate în zilele libere şi în zilele de sărbători legale ce nu au fost compensate corespunzător cu ore libere plătite se acordă un spor de 100% din salariul de bază;
4. pentru vechime în muncă, minimum 5% pentru 3 ani vechime şi maximum 25% la o vechime de peste 20 de ani, din salariul de bază;
5. pentru lucrul în timpul nopţii, 25% din salariul de bază;
6. pentru exercitarea şi a unei alte funcţii se poate acorda un spor de până la 50% din salariul de bază al funcţiei înlocuite; cazurile în care se aplică această prevedere şi cuantumul se vor stabili prin negocieri la contractele colective de muncă la nivel de ramură, grupuri de unităţi sau unităţi.

Sporurile se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază.

Prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, grupuri de unităţi şi unităţi pot fi negociate şi alte categorii de sporuri (spor de izolare, spor pentru folosirea unei limbi străine, dacă aceasta nu este cuprinsă în obligaţiile postului etc.).

Adaosurile la salariul de bază sunt: a) adaosul de acord; b) premiile acordate din fondul de premiere, calculate într-o proporţie de minimum 1,5% din fondul de salarii realizat lunar şi cumulat; c) alte adaosuri, convenite la nivelul unităţilor şi instituţiilor.

Alte venituri sunt: a) cota-parte din profit ce se repartizează salariaţilor, care este de până la 10% în cazul societăţilor comerciale şi de până la 5% în cazul regiilor autonome; b) tichetele de masă, tichetele cadou, tichetele de creşă şi alte instrumente similare acordate conform prevederilor legale şi înţelegerii părţilor.

Condiţiile de diferenţiere, diminuare sau anulare a participării la fondul de stimulare din profit sau la fondul de premiere, precum şi perioada la care se acordă cota de profit salariaţilor, care nu poate fi mai mare de un an, se stabilesc prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate şi, după caz, instituţie.