Creditul exprimă împrumutul în bani acordat de agenţii economici (creditori) unor persoane fizice sau juridice (debitori) cu condiţia de a fi rambursat la un anumit termen (scadenţă), împreună cu plata unei dobînzi. Creditul permite agenţilor economici ca folosind capitalul altora, să-şi acopere în mod operativ şi la momentul oportun necesităţile temporare ce le depăşesc resursele proprii. Creditul serveşte ca factor de producţie, fiind un factor indispensabil în desfăşurarea activităţii economice-sociale.
Creditul are şi altă destinaţie - vânzarea mărfurilor şi prestarea serviciilor în credit, când suma cuvenită nu se obţine simultan cu realizarea acestora, ci la o dată ulterioară, la scadenţă.
Creditul poate fi (2, p.79-80): credit bancar, ce se acordă de către bănci sub formă de împrumuturi; credit comercial, pe care întreprinzătorii industriali şi comerciali şi-l acordă reciproc în schimbul unor titluri de credit; creditul bugetar, acordat de la bugetul de stat; creditul public acordat statului prin subscripţie publică de titluri de credit. Titlul de credit reprezină un act juridic ce apare sub formă specifică şi conferă beneficiarului acestuia dreptul de creanţă sau de asociere fiind purtătoare de dividende, dobîndă, rentă sau alte forme de venit. După conţinutul (natura prestaţiei) lor, titlurile de credit sînt: propriu-zise, reprezentative şi de participaţie (vezi 2, p.176-177).
Din punct de vedere al duratei împrumutului creditul poate fi: pe termen scurt (pînă la un an), ce se acordă pentru necesităţi curente de producţie şi circulaţie; credite pe termen mediu (între 1-5 ani); credite pe termen lung (de peste 5 ani) pentru lucrări de investiţii, introducerea progresului tehnic etc., precum şi populaţiei pentru construire de locuinţe – proprietate personală. Din punct de vedere al garanţiilor: credit real, acordat pe baza unei garanţii mobiliare (credit ipotecar); credit personal, acordat fără garanţie reală, pe baza încrederii. După obiectul creditării: credit de producţie, pentru activităţi legate de producţia industrială, agricolă, de transporturi etc.; credit de comerţ, pentru derularea schimburilor de mărfuri şi de servicii; credit de consum, pentru vînzarea în rate sau cu plată amînată a bunurilor de satisfacţie. Din punct de vedere al spaţiului geografic se disting: creditul intern, cînd creditorul şi debitorul sînt cetăţeni ai aceleiaşi ţări şi creditul internaţional, cînd debitorul şi creditorul aparţin unor ţări diferite.