Pin It

1.- Obiectul infracţiunii

1.1.- Noţiune. Prin obiect al infracţiunii se înţeleg valoarea socială şi relaţiile sociale formate în jurul şi datorită acestor valori, împotriva cărora se îndreaptă fapta ce constituie elementul material al infracţiunii şi care sunt vătămate sau puse în pericol

prin săvârşirea acesteia.

1.2.- Forme ale obiectului infracţiunii

a.- Obiectul juridic generic sau de grup

Obiectul juridic al infracţiunii – ca noţiune generală se diversifică pe grupe în raport cu valoarea socială pe care o vatămă ori o pun în pericol toate infracţiunile dintr-o anumită grupă de infracţiuni. Valoarea socială fundament. ocrotită de legea penală vătămată sau periclitată de un grup de infracţiuni constituie obiectul juridic generic sau de grup al infracţiunii.

b.- Obiectul juridic special

În timp ce obiectul generic al infracţiuni rezultă în mod explicit, din titulatura grupului de infracţiuni din care face parte fapta penală respectivă, obiectul special se deduce din elementele infracţiunii astfel cum sunt descrise în textul incriminator ori din titulatura unor dezmembrăminte create de legiuitorul în cadrul anumitor grupe de infracţiuni sau chiar din denumirea marginală a unor norme de incriminare. Nu toate infracţiunile au, pe lângă un obiect generic şi un obiect special, care să fie o formă particulară a obiectului generic comun întregii grupe de infracţiuni din care face parte.

c.- Obiectul material

Unele infracţiuni presupun, pe lângă obiectul juridic, fără de care nu poate fi concepută nici o faptă penală şi nici un obiect material. Obiectul material al infracţiunii constă în lucrul, bunul sau persoana fizică faţă de care ori împotriva căreia s-a îndreptat acţiunea sau inacţiunea.

2.- Subiecţii infracţiunii

2.1.- Definiţia subiecţilor infracţiunii

Subiecţii infracţiunii sunt persoanele implicate în săvârşirea unei infracţiuni, fie prin comiterea acesteia, fie prin suportarea consecinţelor, a răului cauzat prin săvârşirea ei

2.2.- Subiectul activ

Orice persoană care comite o infracţiune, indiferent de forma acesteia sau care participă, indiferent de calitatea în care o face, la săvârşirea ei, este subiect activ al acestei infracţiuni. Noţiunea de subiect activ al infracţiunii se identifică cu aceea de infractor.

2.3.- Condiţiile generale ale subiectului activ

a.- să fie o persoană fizică

b.- condiţia de vârstă. Infracţiunea, fiind o faptă prevăzută de legea penală săvârşită cu vinovăţie, se înţelege că pentru a exista infracţiune făptuitorul trebuie să aibă capacitatea psihică de a înţelege şi de a-şi manifesta voinţa.

c.- Responsabilitatea

Responsabilitatea propune, în mod obligatoriu, coexistenţa a doi factori: - unul intelectiv, constând în capacitatea persoanei de a-şi da seama de acţiunile sau inacţiunile sale, de semnificaţia lor socială şi de urmările acestora, - altul volitiv, constând în aptitudinea aceleiaşi persoane de a fi stăpână pe faptele sale, în sensul de a le putea dirija în mod conştient.

d.- Libertatea de voinţă şi acţiune

Pentru ca o persoană să fie subiect activ al infracţiunii nu este suficient ca ea să posede capacitatea de reprezentare, a acţiunilor sau inacţiunilor sale, inclusiv a rezultatelor, precum şi capacitatea de a fi stăpână pe ele, mai trebuie ca ea să fi avut posibilitatea de a lua în mod liber hotărârea cu privire la săvârşirea faptei şi de asemenea, să fi putut acţiona în mod liber, conform hotărârii luate, ceea ce implică inexistenţa unei constrângeri asupra conştiinţei şi voinţei sale.

2.4.- Condiţiile speciale ale subiectului activ

În cazul anumitor fapte penale subiectului activ i se cere, potrivit legii, să îndeplinească, pe lângă cele 4 condiţii generale şi o condiţie specială. Subiectul activ pentru care este necesară îndeplinirea unei condiţii speciale se numeşte subiectiv activ calificat sau circumstanţiat.

2.5.- Subiectul pasiv

a.- Noţiune

Subiectul pasiv al infracţiunii este acea persoană care, fiind titulară a valorii sociale căreia I s-a adus atingerea prin săvârşirea faptei penale, a suferit rând produs prin comiterea acesteia.

b.- Condiţii speciale

În unele cazuri existenţa infracţiunii sau a unei variante agravante a acesteia este condiţionată de o anumită calitate a subiectului pasiv.

c.- Criterii de subiecţi pasivi ai infracţiunii:

-subiect pasiv general şi subiect pasiv special.

Subiectul pasiv general – dar mediat – în cazul tuturor infracţiunilor este statul, ca reprezentant al societăţii. Subiectul pasiv special – şi imediat – este persoana fizică sau juridică titulară a valorii sociale ocrotite prin norma de incriminare.

-subiect pasiv principal şi subiect pasiv secundar

-subiect pasiv simplu şi subiect pasiv calificat

  1. Locul săvârşirii infracţiunii

Uneori, legea condiţionează, fie existenţa, fie gravitatea infracţiunii de natură locului unde s-a comis fapta.

  1. Timpul comiterii infracţiuni

Stabilirea timpului în care s-a săvârşit infracţiunea are relevanţă juridică din mai multe puncte de vedere:

-ajută la determinarea legii care trebuie aplicată cât şi de succesiune a legilor penale în timp;

-contribuie la stabilirea capacităţii psiho-fizice a infractorului;

-determină punctul de plecare al prescripţiei acţiunii penale, cât şi al termenului pentru introducerea plângerii prealabile;

-prezintă importanţă în aplicarea actelor de clemenţă şi pentru stabilirea stării de recidivă;

-de timpul săvârşirii infracţiunii se ţine seama la stabilirea pericolului social concret al faptei.