1.- Noţiune şi caracterizare
- Prin pluralitate de infractori este desemnată situaţia în care mai multe persoane săvârşesc o infracţiune. Pluralitatea de infractori presupune contribuţii efective ce ţin de latura obiectivă a infracţiunii şi voinţa comună de a coopera la săvârşirea unei infracţiuni.
b.- Pluralitatea de infractori se caracterizează prin cooperarea mai multor persoane la săvârşirea unei infracţiuni. Nu orice faptă penală comisă de mai multe persoane presupune şi o pluralitate de infractori. Pluralitatea de infractori presupune cooperarea mai multor persoane, cu vinovăţie la săvârşirea unei infracţiuni. Dacă nici o persoană nu a acţionat cu vinovăţie la comiterea faptei nu se poate reţine o pluralitate de infractori, ci o pluralitate de făptuitori, iar fapta fiind săvârşită fără vinovăţie nu este infracţiune.
Dacă dintre persoanele care au săvârşit fapta numai una a acţionat cu vinovăţie, fapta este infracţiune, iar pluralitatea de făptuitori devine şi o pluralitate de infractori.
- Formele pluralităţii de infractori
- Pluralitatea naturală – denumită şi pluralitatea necesară este forma pluralităţii de infractori în care cooperarea mai multor persoane la comiterea faptei este cerută de însăşi natura acesteia.
Există anumite fapte prevăzute de legea penală care nu pot fi săvârşite de o singură persoană, ci presupun cooperarea mai multor persoane. Unele infracţiuni presupun cooperarea a două persoane şi de aceea se mai numesc şi infracţiuni bilaterale. Specificul pluralităţii naturale de infractori este considerarea ca autor a fiecărui participant şi drept urmare răspunderea penală a fiecăruia se stabileşte în funcţie de rezultatul produs.
B.- Pluralitatea constituită. Este forma pluralităţii de infractori, ce presupune gruparea mai multor persoane pentru săvârşirea de infracţiuni. Prin asocierea mai multor persoane în vederea comiterii de infracţiuni se realizează pluralitatea constituită, care datorită scopului ei antisocial este incriminată ca infracţiune de sine stătătoare. Pluralitatea constituită există indiferent dacă s-au produs sau nu fapte infracţionale din cele pe care şi le-au propus cei care s-au constituit. Când s-au săvârşit infracţiunile pentru care se iniţiase sau constituie asociaţia sau gruparea sunt aplicabile dispoziţiile privind concursul de infracţiuni. Şi în cazul pluralităţii constituite fiecare persoană este considerată că a săvârşit infracţiunea şi va răspunde penal pentru aceasta ca autor.
C.- Pluralitatea ocazională sau participaţia penală este forma pluralităţii de infractori în care, la comiterea faptei prevăzută de legea penală participă un număr mai mare de persoane decât este necesar. Spre deosebire de pluralitatea naturală şi de pluralitatea constituită, în cazul pluralităţii ocazionale de infractori fiecare participant este considerat că a contribuit cu o parte la săvârşirea infracţiunii şi va răspunde penal în funcţie de contribuţia adusă la săvârşirea infracţiunii.