Pin It

1.- Noţiunea conţinutului infracţiunii

Infracţiunea – fapta care prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală. Condiţiile conţinutului infracţiunii pot fi clasificate astfel:

a.- după factorii la care se referă se disting condiţii privitoare la actul de conduită; la obiectul infracţiunii, la subiecţii acesteia, la locul şi tipul săvârşirii ei;

b.- după cum condiţiile conţinutului infracţiunii vizează substanţa activităţii incriminate ca manifestare fizică şi psihică ori se raportează la stări, situaţiuni existente anterior săvârşirii infracţiunii, acestea se clasifică în condiţii intrinseci şi condiţii extrinseci;

c.- după importanţa şi rolul pe care ăl au pentru existenţa infracţiunii, condiţiile se împart în esenţiale şi circumstanţiale.

2.- Clasificarea conţinuturilor de infracţiune

a.- După structura condiţiilor, conţinutul de infracţiune se clasifică în conţinut juridic şi conţinut constitutiv.

Conţinutul juridic este conţinutul propriu-zis al infracţiunii. Conţinutul constitutiv este o parte a conţinutului juridic, fiind alcătuit din ansamblul condiţiilor referitoare la latura obiectivă şi la latura subiectivă a infracţiunii.

b.- Potrivit variantelor de incriminare a faptei, se face distincţia între conţinuturi de bază (tip) şi conţinuturi agravante sau atenuante.

c.- După criteriul structurii juridice, conţinuturile pot fi simple şi complexe. Conţinuturile simple se caracterizează prin aceea că cerinţele pe care le pretind pentru existenţa infracţiunii se referă la o singură acţiune sau inacţiune, la un singur rezultat şi la o singură formă de vinovăţie. Conţinuturile complexe se caracterizează prin aceea că, potrivit normei de incriminare, cuprind două sau mai multe acţiuni ori două rezultate sau două forme de vinovăţie, cerute cumulativ.

d.- După formele infracţiunii, se face deosebirea între conţinuturi tipice şi conţinuturi atipice. Conţinuturile tipice sunt acele conţinuturi care cuprind toate condiţiile ce alcătuiesc conţinutul juridic al infracţiunii. Conţinuturile atipice corespund tentativei şi actelor de participare la comiterea unei infracţiuni ca instigator sau complice.

3.- Structura conţinutului infracţiunii

Structura conţinutului infracţiunii vizează următoarele elemente: obiectul infracţiunii, subiecţii infracţiunii, locul, timpul săvârşirii infracţiunii şi actul de conduită cu cele două laturi: latura obiectivă şi latura subiectivă.