Cuvîntul tehnica provine de la cuvîntul greacesc " tehne " – meşteşugărie. Prin noţiunea de " tehnică " se înţelege totalitatea mijloacelor create şi folosite de om în activitatea sa făuritoare. Reflectînd în forma materializată experienţa umană, tehnica asigură eficienţa şi productivitatea muncii şi deci constituie unul dintre factorii determinaţi ai progresului social.
Tehnica este produsul ştiinţelor naturale şi, prin urmare, orice progres al acestora duce la crearea unor mijloace tehnice noi, care penetrează impetuos toate domeniile vieţii sociale. Aceasta ne face să credem că tehnica criminalistică a apărut ca o consecinţă a pătrunderii realizărilor ştiinţelor naturale în justiţia penală, favorizată, fireşte, de necesitatea perfecţionării activităţii de urmarire penală. De la folosirea ocazională a unor instrumente în cautarea urmelor infracţiunelor săvîrşite, în criminalistică, s-a trecut treptat la aplicarea intensă, în direct sau adaptîndu-le la specificul activităţii judiciare, a celor mai moderne instrumentare şi mijloace tehnice. Actul de justiţie în actualele condiţii, impune folosirea pe scară din ce în ce mai largă, a celor mai avansate metode şi mijloace tehnico-ştiinţifice, în activitatea de prevenire şi combatere a infracţiunelor, precum şi largirea posibilităţilor de cercetare ale laboratoarelor criminalistice care influenţează pozitiv eficienţa activităţii organelor judiciare, servind aflării adevărului în procesul judiciar[1].
Potrivit atribuţiilor ce îi revin, fie în calitate de organ de urmărire penală, fie în calitate de magistrat sau de apărator, orice jurist trebuie să fie bine pregătit în următoarele direcţii:
- Să aplice direct mijloacele tehnico criminalistice sau cu sprijinul specialiştilor;
- Să vegheze la corectitudinea folosirii metodelor ştiinţifice de investigare a faptelor penale;
- Să aprecieze şi să valorifice în deplină cunoştinţă de cauză rezultatele expertizelor criminalistice în procesul judiciar. În prezent, nu se mai poate nega faptul că fiecare subiect oficial chemat să participe la realizarea actului de justiţie trebuie să fie mai mult decît avizat asupra metodelor şi mijloacelor tehnico-ştiinţifice de care dispune Criminalistica, cît şi asupra posibilităţilor reale ale acesteia clarificare a împrejurărilor în care a fost săvîrşită o infracţiune, precum şi de identificare a subiecţilor faptei penale1.
Preocupările ulterioare au adus la sistematizarea mijloacelor tehnice şi a proceselor de utilizare a lor, în funcţie de natura obiectelor şi scopul cercetărilor criminalistice.
Actualmente tehnica criminalistică reprezintă un sistem argumentat ştiinţific de mijloace tehnice şi metode privind utilizarea lor de către organele cu funcţii de urmarire penală, precum şi de către experţi, în vederea descoperirii, examinării şi administrării probelor necesare pentru stabilirea adevărului în procesul judiciar, în scopul descoperirii şi prevenirii infracţiunelor[2].
Vorbind despre clasificarea mijlocelor tehnico-ştiinţifice putem spune că mijloacele tehnico-ştiinţifice de care dispune practica criminalistică pot fi clasificate după mai multe criterii. Astfel, după provenienţa lor, deosebim mijloace şi metode fizice, chimice, biologice; după natura lor – aparate, dispozitive, utilaje, instrumente, materiale; după destinaţia funcţională – fotografice, acustice, mecanice, de modelare şi transferare a urmelor, de căutare a obiectelor ascunse sau greu perceptibile; auxiliare – instrumente, rechizite pentru scris, pentru desenul grafic, articole de ambalare etc1 Fără a pune la îndoială însemnatatea clasificărilor menţionate considerăm că, practic, mai rezonabilă este clasificarea mijloacelor tehnico-ştiinţifice criminalistice după scopul preconizat prin folosirea lor2. Potrivit acestui criteriu, mijloacele tehnico-ştiinţifice în discuţie se împart în trei categorii:
- de prevenire a faptelor ilicite;
- folosite în activitatea de urmarire penală în vederea descoperirii, fixării şi ridicării probelor;
- ale expertizei criminalistice.
Mijloacele tehnico-ştiinţifice de prevenire a faptelor ilicite se împart în două categotii: de semnalizare şi cu efect de cursă, cunoscute sub denumirea de capcane criminalistice.3
Cele din prima categorie sunt predestinate să impiedice săvîrşirea unor acţiuni ( deplasarea într-o direcţie sau în apropierea unui obiect, forţarea mijloacelor de încuiere, spargerea unui obiectiv de construcţie ) semnalizînd tentativa; cele din categoria a doua sunt menite să înregestreze acţiunile săvîrşite, să imagineze sau să marcheze persoanele ce au activat la faţa locului.
Mijloacele tehnico-ştiinţifice folosite în activitatea de urmărire penală în vederea descoperirii, fixării şi ridicării probelor, sunt cuprinse în truse criminalistice portative, complete speciale şi laboratoarele criminalistice mobile.
Trusele portabile se împart în universale, destinate cercetării la faţa locului şi efectuării altor acţiuni procesuale, în speceal, a percheziţiei, prezentării pentru recunoaştere, experimentului judiciar; şi specializate pentru efectuarea unor operaţii tehnico-ştiinţifice aparte.
Mijloacele tehnice şi instrumentele cuprinse în trusele criminalistice portabile sunt întroduse în valize, asigurîndu-le comoditatea necesară în explotare( vezi anexa 2; 3 ).
Trusele universale, fiind destinate multiplelor operaţii tehnico-ştiinţifice efectuate pe parcursul cercetării infracţiunilor, includ diverse instrumente, utilaje şi materiale dintre care putem menţiona:
- Mijloace de iluminare. Mijloace de iluminare artificială sunt aplicate în cautarea urmelor latente, precum şi pentru efectuarea diferitelor reproduceri fotografice. Trusele criminalistice sunt dotate cu o lanternă cu lumina concentrată, surse de iluminare fotografică ( blitz ), dispozitive cu radiaţii ultraviolete.
- Instrumente de măsurare. Dimensiunile liniare, unghiulare şi de volum constitue caracteristici de o deosebită valoare criminalistică a obiectelor – probe materiale ale infracţiunii. Fixarea urmelor şi a altor mijloace de probă reclamă efectuarea unui şir de masurări exacte.
Trusele criminalistice sunt dotate cu o ruletă metalică, un distanţier, un
raportor şi o riglă gradată.
- Dispozitive destinate căutării obiectelor ascunse, care constau dintr-un dispozitiv de pătrundere la adîncime în sol, detector magnetic şi metalic.
- Mijloacele tehnice şi materialile pentru revelarea, ridicarea şi conservarea urmelor şi a obiectelor ce constituie probe materiale:
- dispozitive şi preparate pentru descoperirea, fiăarea şi ridicarea amprentelor digitale: lupă, pensulă, pulverizator cu aburi de iod, pulverizator cu substanţe pulverente, pelicule adezive (dacteloscopice);
- Dispozitive şi materiale pentru amprentarea persoanelor vii şi a cadavrelor: rulou din cauciuc, placă de înşirare a vopselei, lingură necesară ampretării cadavrelor, un tub cu vopsea tipografică, mănuşi de cauciuc;
- utilaje şi materiale de mulare a urmelor de adîncime şi de copiere a celor de suprafaţă: un vas de masă plastică în care se pregăteşte soluţia de ghips, şpaclu sau lingura pentru prepararea soluţiei de ghips, pensetă pentru înlăturarea corpurilor străine de pe urmele de picioare şi de pe cele ale mijloacelor de transport, substanţe polimerice, vase mici de masă plastică, lopăţică, bisturiu.
- Instrumentar auxiliar general şi materialile de ambalare, spre exemplu, briceag universal, cleşte, trusă de şurubelniţe, diamant de tăiat sticlă, diverse containere de masă plastică sau polietilenă.
În trusa criminalistică mai este compartamentul necesar executării desenelor şi schiţei locului faptei, conţinînd riglă gradată, busola, hîrtie milimetrică, hîrtie de calc, diverse creione colorate, şablon tip pentru lucrul pe hartă etc.
Pentru descoperirea furturilor există trusă specializată pentru marcarea unor obiecte cu substanţe fluoriscente sau chimice. Frecvent, se foloseşte în descoperirea furturilor, cum ar fi, de exemplu, contactorilor de argint de la diverse instalaţii electrice, ori al altor piese de valoare. Trusa mai conţine, în afară flacoanelor cu substanţe de marcare ( aflate sub formă de prafuri, de lichide sau unguente ) şi alte obiecte, dintre care putem numi: pensulile, mojar de porţelan, pulverizator, cilindru gradat, mănuşile chirurgicale, precum şi un detector cu radiaţii ultraviolete.
Depistarea persoanelor care vin în contact cu obiectele marcate se face fie datorită aderării prafului fluoriscent ( pus în evidenţă numai cu radiaţii ultraviolete ) pe mîinile sau îmbrăcămintea persoanei, fie datorită reacţiei dintre substanţele chimice şi elementele din compoziţia transpiraţiei, care determină o colorare specifică a pielii.
Substanţele din trusă, îndeosebi cele chimice ( ninhidrina, nitratul de argint ), dar şi cele fluoriscente, cum este cazul acidului betaoxinaftonic, reclamă respectarea unor reguli stricte de conservare, transport şi manipulare, întrucît conţin o serie de elemente toxice. Ele se păstrează în vase închise ermetic, la adăpost de căldură şi lumină puternucă, evitîndu-se răsturnarea lor. La sfîrşitul fiecărei operaţii se procedează la spălarea atentă a fiecărei piese folosite.
Mai sunt şi truse pentru revelarea urmelor papilare latente cu radiaţia de tip laser, portabile şi astfel concepute încît să asigure atît descoperirea urmelor, cît şi fixarea lor fotografică, în condiţii de mare acurateţe.1
Laboratoarele criminalistice mobile au fost create din necesitatea majorării eficienţei activităţilor de cercetare criminalistică pe baza aplicării operative pe teren a mijloacelor tehnico-ştiinţifice. În majoritatea lor, laboratoarele criminalistice mobile sunt instalate pe microbuze, uneori pe autoturisme.2
La confecţionarea truselor universale, cît şi a celor cu destinaţie specială, s-a ţinut cont de cerinţele înaintate de practică: să fie comode sub aspect de volum, greutate şi, desigur, transportabile în condiţii de transport comun.
Mijloacele tehnico-ştiinţifice ale expertizei criminalistice sunt folosite în următoarele scopuri:
- stabilirea identităţii;
- descoperirei urmelor;
- reconstituirii obiectelor materiale.1
În literatura de specialitate se mai întălneşte părerea că mijloace tehnico-ştiinţifice se disting, pe de o parte, în cele folosite în cercetarea la faţa locului, iar pe de altă parte, în cele folosite la examinările criminalistice de laborator. Domnul E. Stancu consideră că distincţia este însă numai de ordin metodologic, întrucît dintre aceste metode sau mijloace, cum sunt, de exemplu, cele specifice fotografiei judiciare, în radiaţii vizibile sau invizibile, pot fi întîlnite în ambele împrejurări.1
[1] Dicţionar de criminalistică,-Bucureşti, 1984, p. 127.
1 Paul L. Kirk, Crime investigation, Physical Evidence and the Police Laborathory. Interscience.-New York: 1995, p. 5.
[2] Селиванов А.Н, Советская криминалистика,- Москва, 1982, p. 61.
1 Гончаренко В. Н. Научно-технические средства в следственной практике,-Киев, 1984, p. 14.
2 Mircea I., Criminalistica,-Iaşi, 1992, p. 14.
3 Suciu C., Criminalistica,-Bucureşti, 1972, p.191.
1 Stancu E., Criminalistica, Ed. Actami.-Bucureşti, 1995, p. 77.
2 Păşescu Gh., Tratat practic de criminalistică.-Bucureşti, 1976, p.28
1 Simion Gh. Doroş, Criminalistica. Vol. 1.- Chişinău: 1996, p. 61.
1 Stancu E., Criminalistica,-Bucureşti. p.72. Într-un sens apropiat şi Henri G. Wells, " Forensic sciences ", Td. Sweet Maxwell, Ltd. Londra, 1969, p.3.