În administrarea justiţiei penale un rol deosebit îi aparrţine expertizei judiciare, în special celei criminalistice, ea fiind prevăzută de legislaţia în vigoare ca principalul mijloc de obţinere a datelor probante prin examinarea diferitelor obiecte materiale descoperite la faţa locului sau ridicate în cadrul efectuării altor acţiuni procesuale.
Prin diversitatea obiectelor examinate, expertiza criminalistică pe deplină dreptate este considerată ca una din principalile genuri de expertiză utilizate în practica judiciară. Efectuarea ei presupune antrenarea persoanelor competente în acest domeniu la examinarea diferitelor obiecte-probe materiale în scopul stabilirii şi prezentării organului judiciar a faptelor probante cu privire la imprejurările infracţiunii, pentru a căror descifrare sunt necesare cunoştinţe speciale.
Expertul criminalist are un rol foarte important la descoperirea şi ridicarea urmelor la locul savîrşirii infracţiunei. De asemenea, el participă la înaintarea versiunelor criminalistice pe faptă dată împreună cu anchetatorul. Expertul criminalist posedă, cunoştinţe speciale din domeniul criminalisticii şi de aceea sfaturile lui acordă ajutorul practic anchetatorului penal.1 În confirmarea celor menţionate mai sus putem aduce următorul exemplu. La cercetarea la faţa locului a furtului săvîrşit prin pătrundere expertul-criminalist împreună cu anchetatorul au stabilit, că după urmele de picioare lăsate, furtul a fost săvîrşit de un grup de persoane tinere. La prima etapa a cercetării ua fost stabilite cîteva din ei. Ei depuneau declaraţii difirite şi nu menţionau coparticipaţii. În cadrul cercetării la faţa locului s-a stabilit, că toate geamurile casei cu două etaje au fost sparte, în afară de aceasta, de pe primul etaj a casei au fost sustrase obiecte de valoare şi documente care aparţeneau părţii vatamate. La al doilea etaj a fost spartă sticla de la uşă şi au ramas picături de sînge. După densitate şi direcţia lor expertul criminalist a stabilit că fereastra de la uşa a fost stricată cu mîna de către unul din infractori, în rezultatul el şi a taiat mîna, după ce au pătruns în casă urmele s-au întors în ogradă, însă nu se întorc la primul etaj. Anchetatorul împreună cu expertul criminalist au presupus, că persoana cu mîna taiată nu a participat la sustragerea obiectelor şi documentelor de pe primul etaj, cea ce s-a confirmat în viitor. Datorită cunoştinţelor speciale de care posedă expertul-criminalist în acest caz a fost stabilit adevărul, deoarece infractorii depuneau declaraţii false. Şi ca rezultat a cunoaşterii situaţiei la locul infracţiunii şi petrecerii confruntărilor a fost stabilită situaţia a fiecărui infractor la momentul savîrşirii furtului.1
În cadrul cercetării furtului savîrşit prin pătrundere poate aparea necesitatea de ordonare a diferitor expertize pentru cercetarea urmelor şi altor probe materiale, însă cel mai des se numeşte expertiza criminalistică. Expertiza criminalistică ne dă posibilitate de a stabili mecanizmul creării a unor sau altor urme la locul savîrşirii furtului prin pătrundere, de a identifica după urmele descoperite infractorii şi de asemenea instrumentele folosite de ei pentru a pătrunde în încăpere. Ea poate fi ordonată şi pentru stabilirea, descoperirea şi ridicarea microobiectelor, precum şi pentru identificarea persoanei sau obiectelor care au fost lăsate.2
În cazul descoperirii la locul faptei a urmelor de mîini, de dinţi, de picioare spre soluţionare, expertului criminalist î se înaintează întrebări despre particularităţile persoanelor care au lasat aceşte urme: existenţa cicatricelor, lipsa unuia din degete etc. În cazul existenţei a bănuitului expertiza criminalistică rezolvă întrebări de identificare individuală ( au fost sau nu urme descoperite la locul săvîrşirii furtului lasate de această persoană ).
După urmele lasate de încălţăminte expertiza criminalistică delimitează la ce gen se referă încălţămintea dată, care sunt particularităţile ei ( în cazul descoperirii şi ridicării la bănuit a încălţămintei aceasta expertiză poate răspunde la întrebarea dacă a fost lasată urma de aceasta încălţăminte ).
La săvîrşirea furturilor prin pătrundere cu forţarea lăcatelor expertiza criminalistică se ordonă pentru a stabili metoda de forţare, genul şi particularităţile instrumentelor folosite la forţarea cît şi pentru identificarea lor individuală. În particular prin astfel de expertiză se poate afla raspunsul la aşa întrebări cum sunt :
- din ce parte a fost forţată lăcata?
- prin ce metodă a fost săvîrşită forţarea?
- ce mijloace a folosit infractorul la forţare?
- care este succesiunea apăriţiei urmelor?
Expertiza criminalistică rezolvă de asemenea întrebările ce se referă la stabilirea identificării obiectelor. De exemplu, la forţarea lacăţii cu ajutorul cuţitului s-a rupt o parte din el, care apoi a fost descoperită în timpul cercetării la faţa locului. Dacă în viitor la bănuit va fi descoperit cuţitul cu bucată lipsită, expertiza poate stabili dacă bucată gasită la faţa locului face parte din cuţitul care a fost descoperit la bănuit. De asemenea astfel de întrebare poate apărea cînd la locul cercetării faptei s-a descoperit un obiect, o parte din care a fost luată de infractor, de exemplu, pentru împachetarea bunurilor furate infractorul a rupt jumatate din ziar, dar restul a aruncat la locul faptei.
Faptul că organele de urmărire penală posedă un volum suficient de cunoştinţe speciale în criminalistică şi cum am menţionat deja, diverse mijloace tehnice criminalistice, este rezonabilă întrbarea: este posibilă delimitarea cunoştinţelor criminalistice specializate de cele de teren şi în acest sens, cînd se va considera necesară expertiza criminalistică? Discuţiile prilejuite de această chestiune în paginile literaturii de specialitate au oferit un răspuns afirmativ. Organelor judiciare li se recomandă a porni de fiecare dată de la clarificarea faptelor, a căror existenţa ori inexistenţă rămîne a fi determinată. Dacă atare fapte sunt imperciptibile, iar depistarea lor impune nu numai folosire mijloacelor tehnice, dar şi aprecieri, interpretări ştiinţifice, necesitatea expertizei criminalistice este indiscutabilă.1
Expertizei criminalistice i se atribuie practic orice obiect material fie de natură organică, fie anorganică, dacă el desigur, este purtător de informaţii probante şi dacă evidenţierea şi descifrarea acestei informaţii impune efectuarea unei examinări speciale, bazate pe utilizarea mijloacelor şi metodelor criminalistice. Cele mai frecvent întîlnite obiecte ale expertizei criminalistice la cercetarea furturilor săvîrşite prin pătrundere sunt: diverse obiecte materiale purtătoare de urme de mîini, de picioare, de mijloace de transport, instrumente etc.; fragmentele textuale tipărite şi executate de mînă; mijloacele şi utilaje de încuiere; obiecte, porţiuni dintr-un fost întreg fragmentat sau modificat.
În fond expertiza criminalistică se bazează pe cercetarea a trei sisteme de informaţie.
Primul îl constituie elementele caracteristice morfologice ale tuturor corpurilor materiale ( inclusiv ale celui uman ), condiţionate de legităţile ( biologice, fizice etc. ) evoluţiei sau de procesele tehnologice de fabricare şi exploatare a lor. Astfel, caracteristicile morfologiei exterioare a corpului uman şi obiectelor materiale, reflectîndu-se în urmele infracţiunii, constituie latura obiectivă, baza expertizelor de identificare dactiloscopică, traseologică, balistică, a expertizelor textelor tipărite.
Al doilea sistem de informaţii îl constituie elementele caracteristice materializate ale deprinderilor umane. După cum este cunoscut, la baza deprinderilor se află steriotipul dinamic, complexul format de reflexe condiţionate, care determină efectuarea la un nivel înalt de automatism a mai multor activităţi: de a se deplasa în spaţiu, de a scrie şi vorbi, de a manipula instrumentele. Elementele caracteristice ale deprinderilor menţionate, cunoscute în criminalistică sub denumirea de caracteristici funcţional-dinamice, constituie obiectul de studiu al expertizelor criminalistice de identificare a persoanelor după mers, scris, vorbă, modul săvîrşirii anumitor acţiuni, inclusiv a celor infracţionale.
Al treilea sistem de informaţii, pe care sunt fundamentate unele expertize criminalistice, îl constituie elementele structurii constitutive a obiectelor. În virtutea caracteristicelor de compoziţie se efectuiază expertizile urmelor-materie, a diverselor resturi de obiecte şi substanţe organice sau anorganice, în scopul stabilirii întregului după părţile componente, omogenităţii sau neomogenităţii acestora cu probele de materie cunoscută.1
După cum am menţionat, expertiza criminalistică nu face parte din categoria celor obligatorii. Acesta însă nu înseamnă că organul judiciar poate să se sustragă de la aplicarea acestui mijloc de probaţiune. Prin lege ( art 64 ) se cere efectuarea expertizei ori de cîte ori apar probleme, pentru a căror soluţionare sunt necesare cunoştinţe speciale în criminalistică.2
Pentru formularea concluziilor corecte expertul criminalist are nevoie de anumite mijloace tehnico-ştiinţifice. Din cele semnalate rezultă că majoritatea examinărilor efectuate de experţii-criminalişti impun aplicarea unei game largi de metode şi mijloace tehnice necesare relevării şi interpretării ştiinţifice a anumitor forme de informaţii identificatoare sau cu valoare diagnostică.
În vederea descoperirii elementelor caracteristice de mărimi scăzute a obiectelor de examinare se apelează la mijloace optice de mărire. Cel mai simplu instrument optic de mărire este lupa. În activitatea de examinare criminalistică se folosesc difirite tipuri de lupe: simple, cu piedestal, monooculară sau binoculară, metrică, dactiloscopică etc. Puterea de mărire a lupelor poate varia de la 2 pînă la 40 ori. Atunci cînd mărirea cu lupa a obiectului cercetat este insuficientă, se recurge la examinarea microscopică.
Instituţiile de expertiză sunt dotate cu difirite tipuri de microscoape, cele mai frecvent utilizate fiind:
- microscopul stereoscopic, care reprezintă un sistem optic din două obiective şi două oculare situate egal poziţiei stereotipice a ochilor, făcînd posibilă examinarea volumetrică a obiectelor;
- microscopul comparator, respectiv un sistem optic din două obiective şi unocular, prezentînd imaginile celor două obiecte de comparat pe un singur ecran. Microfonul asigură posibilitatea stabilirii continuităţii ( sau lipsa acesteia ) urmelor sub formă de trase şi deci reprezintă unul dintre cele mai eficiente instrumente folosite la efectuarea expertizelor traseologice, balistice etc.;
- microscopul de polarizare înzestrat cu dispozitive destinate determinării intensităţii luminii reflectate de diferite elemente de comparaţie ale obiectului ( Vezi anexa 5 );
- microscopul electronic necesar relevării elementelor caracteristice de natură suprafină.
O aplicabilitate vădită în examinările criminalistice de laborator o au utilaje de examinare în radiaţii invizibile.
După cum este cunoscut, radiaţiile invizibile, ultraviolete, infraroşii şi roentgen posedă capacitatea de a pătrunde în profunzimea corpurilor materiale, de a fi absorbite şi reflectate de diferite obiecte altfel decît radiaţiile vizibile şi de a provoca luminiscenţă. Acestea au determinat utilizarea radiaţiilor menţionate la efectuarea celor mai diverse cercetări criminalistice, avînd ca scop descoperirea urmelor şi distingerea diferitelor corpuri şi substanţe după proprietăţile lor fizice, inclusiv după culoare, capacitatea de a provoca luminiscenţă. Aplicarea radiaţiilor invizibile se realizează cu ajutorul unor aparate speciale, cum e convertizorul radiaţiilor infraroşii, lampa de radiaţii ultraviolete, aparatura roentgen etc.
Expertizele efectuate de către specialiştii instituţiilor de expertize judiciare, cum ar fi acele destinate determinării provinienţei diferitelor fragmente de obiecte sau urme sub formă de resturi de substanţe, sunt bazate pe determinarea structurii de compoziţie şi impun aplicarea metodelor şi mijloacelor de analiză spectrală, cromatografică, electrochimică.1
Utilizarea acestor mijloace reclamă cunoştinţe de profesiune în ramurile respective ale ştiinţelor naturale.
1.Крылов И .Ф., В мире криминалистики,-Ленинград, 1980, p. 83.
1 Practica. CPs Buiucani, dosar penal N 99032807.
2 Звирбуль А.К., Смыслов В.И. " Расследование краж грабежей и разбойных нападений ", ВЮЗИ, 1982, р. 31
1 Эйсман А.А., Критерии и формы использования специальных познаний при криминалистическом исследовании в целях получения судебных доказательств, în Вопросы криминалистики, nr. 6-7, М., 1962, p.38.
1 Simion Gh. Doraş, Criminalistica. Vol. 1.-Chişinău, 1996, pg. 63-64.
12 Codul de procedură penală a Republicii Moldova art. 64.
1 Simion Gh. Doraş, Criminalistica. Vol 1.-Chişinău, 1996, pg. 68.