După cum este cunoscut, una din funcţiile organelor de ocrotire a dreptului este prevenirea acţiunelor infracţionale. Pe lîngă antrenarea diferitelor sisteme sociale la lichidarea cauzelor şi condiţiilor ce determină sau favorizează săvîrşirea acţiunelor ilicite, luarea anumitor măsuri preventive prevăzute de legislaţia în vigoare, organile menţionate întreprind măsuri de ordin tehnic pentru a curma acţiunile infracţionale prin surprinderea vinovatului la locul faptei sau prin înregistrarea lui în scopul înlesnirii demascării ulterioare.
Mijloacele tehnice, după cum am menţionat mai sus, utilizate cu acest prilej se împart în două categorii: de semnalizare şi cu efect de cursă, cunoscute sub denumirea de capcane criminalistice.1
Din cele enunţate rezultă că mijloacele criminalistice de prevenire a actelor infracţionale, prin sine însele sau prin intermediul rezultatelor realizării lor pot furniza date de ceartă valoare probantă. Astfel, în virtutea acţionării sistemului de semnalizare, persoana tentată să săvîrşească infracţiunea poate fi reţinută imediat la faţa locului. Fiind fixată în conformitate cu cerinţele legii procedurale, aceasta va avea o semnificaţie decisivă pentru clarificarea acţiunei în cauză. Imaginea fotografică a persoanei în apropierea sau în interiorul obiectivului protejat, urmele create de capcanele criminalistice pe corpul sau îmbracămintea acesteia au valoare probantă egală cu probele materiale ale infracţiunii, fireşte, dacă au fost fixate şi constatate în mod procedural prin procesul-verbal şi constatarea specialistului. În caz contrar, rezultatele acţionării capcanelor criminalistice nu pot constitui probe, ele păstrîndu-şi doar valoarea de informaţie operativă.
Mijloacele tehnice de semnalizare, în majoritatea lor, sunt folosite în scopuri preventive, cu preponderenţă pentru apărarea anumitor obiective sau valori.
Cea mai simplă formă a acestora este sistemul bazat pe blocarea cu contacte electrice a eventualelor căi de pătrundere, inclusiv a locurilor de intrare, a mijloacelor de închidere etc. În acţiunele de pătrundere, prin închiderea sau întreruperea circuitului electric, se vor declanşa automat dispozitivele sonore sau luminiscente de alarmă.
Se folosesc, în caz de necesitate, şi sisteme tehnice sofisticate bazate pe efectul fotoelementului, al ultrasunetelor, pe elementele radioactive. Acestea servesc pentru înştiinţarea persoanei sau organului de supraveghere despre faptul pătrunderei în zona păzită.
Obiectele cu valoare socială sporită, cum ar fi băncile, casele de economii ş.a. sunt protejate de sisteme tehnice sofisticate, bazate pe realizările contemporane ale ştiinţei, inclusiv prin folosirea ultrasunetelor, foto şi videosistemelor de autoimagine, autoradiografice etc.
Capcanele criminalistice, după mijloacele şi materialile utilizate, se împart în două categorii: fizice şi chimice. Capcanele fizice constau în folosire anumitor substanţe pulverente de natură să adereze la corpul, îmbracămintea sau obiectele utilizate de persoana care a patruns în încăperea sau spaţiu interzis. Substanţele pulverente pot fi folosite în direct prin acoperirea cu ele a obiectelor cu care făptuitorul neapărat urmează a veni în contact sau în formă de construcţii cu efect explozibil.
În cadrul metodelor de prevenire şi combatere a infracţiunelor se folosesc anumite substanţe chimice, cu rol de a marca unele obiecte cu care infractorul întră în contact pe timpul acţiunelor sale infracţionale, zădărnicind astfel intenţiile acestuia sau uşurînd demascarea lui. Valoarea probantă a indicatorilor tehnici stabiliţi prin marcări chimice se apreciază numai în raport de celelalte materiale de probă de care se dispune într-un anumit caz şi numai după ce rezultatele obţinute au fost fixate, conform normelor procedurale în vigoare, într-un proces-verbal de constatare.
Substanţele chimice acţionează prin culoarea vizibilă sau invizibilă a corpului, a îmbrăcămintei sau a uneltelor a persoanei care a venit în contact cu obiectul marcat, în urma procesului de reacţie a acestor substanţe. Unele dintre substanţele folosite în marcările respective produc rezultatele vizibile din primul moment al acţionării, altele reacţionează prin culoare cu efect întîrziat sau printr-o reacţie fără culoare care nu poate fi evidenţiată decît ca fenomen de luminiscenţă, în urma acţionării cu anumite radiaţii.
În anumite situaţii, marcările chimice sunt combinate cu posibilităţi de reproducere a desenelor papilare, marcănd şi mai mult cercetudinea asupra autorului faptei. De menţionat că unele medicamente folosite în tratarea anumitor boli, sub reacţii ultraviolete, dau o fluorescenţă specifică marcărilor chimice. Pentru confirmarea celor spuse de mai sus vreau se aduc următorul exemplu, care a avut loc în realitate cu colonelul romîn Nicolae Văduvă.
Într-una din nopţi, pe calea ferată Bucureşti – Craiova, din cabina postului de subsecţionare a liniei de contact Fărcaşele, judeţul Olt, au fost furate patru baterii acumulatori de 12 x 150 v. Cu ocazia cercetării la locul faptei au fost observate urmele unei căruţe tractată de un cal. S-a luat masura înlocuirii bateriilor furate cu altele care, în prealabil au fost marcate chimic, aşezîndu-se pe toată suprafaţa lor un strat subţire de vaselină amesticată cu acid oxibetanaftonic ( praf fluorescent care se observă numai sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete ). După aproape două luni, şi aceste baterii au fost furate, la faţa locului constatîndu-se din nou urmele unei căruţe tractate de un cal. S-a folosit şi cîinele de urmărire, care a condus de la calea ferată spre comuna Fărcaşale.
Cu ocazia constatării cercului de bănuiţi a fost luat în atenţie şi Băbălan Florea, de 37 ani, muncitor la ferma zootehnică din Caracal, cu domiciliul în comuna menţionată. Fiind supus examinării cu lampa de ultraviolete, s-a constatat pe palma mîinii drepte, pe obraz şi pe un pantalon, existenţa unor pete de culoare galben fluorescent, specifice marcării chimice aplicate pe cele patru baterii de acumulatori.
Cazul părea să se îndrepte spre o rapidă soluţionare, dar, din cercetarea suspectului, nu rezultau altele indicii care să conducă la concluzia că el este autorul furtului savîrşit prin pătrundere. Mai mult, continua să nege participarea la fapta respectivă, motivînd că petele de culoare galbenă provin de la … ciorba de pasare servită în ziua cînd a fost chemat la poliţie!
După o zi de cercetări, contrariat de faptul că acesta neagă participarea la furt şi cunoscînd probitatea marcării chimice, colonelul de poliţie Nicolae Văduva a decis să porte personal o discuţie cu bănuitul. El a explicat bănuitului că nimeni nu-l va crede nevinovat în condiţiile existenţei acestor urme specifice marcărilor chimice. Cu toate acestea a negat orice participare şi Nicolae Văduva a sesizat că afirmaţiile le face cu multă sinceritate, fără teama unei consecinţe de natură juridică. Avînd o experienţă de lucru în domeniul criminalisticei, el a lărgit aria discuţiilor pe diferite teme cu Băbălan. Astfel Nicolae Văduva a aflat că, în ultimul timp, acesta suferise un accident de căruţă şi fusese internat la spital. El a insestat că bănuitul să spună ce tratament a urmat, ştiind faptul că unele medicamente, sub radiaţii ultraviolete, dau fluorescenţă. Acest lucru el a înţeles în decursul anilor, avînd avantajul deoarece soţia lui farmacistă. Bănuitul a explicat lui că foloseşte un spray cu Bioxiteracol, pentru vindecarea unei răni de la antembraţul drept, fapt pentru care Nicolae Văduvă a rugat soţia sa să procure astfel de spray şi el a făcut cîteva probe sub radiaţii ultraviolete. Rezultatul?
Urmele de spray produceau fluorescenţă specifică marcării chimice aplicată pe cle patru baterii !!!
Pentru a se convinge, el a supus pe Băbălan, la antebraţul drept, unde avea rana, la radiaţii ultraviolete, prilej cu care el a constatat că în zona respectivă fluorescenţa era foarte puternică. Ulterior, la percheziţia domiciliară s-ă găsit şi spray-ul folosit de suspect.
Explicaţia? Acest spray conţinea o substanţă care, sub radiaţii ultraviolete, capătă o puternică fluorescenţă galbenă.
Prin urmare, poliţia a îndreptat atenţia către alţi suspecţi, între care a fost descoperit adevaratul autor. Astfel, premisele unei erori judiciare fuseseră evitate.
Încă odată se demonstrează adevărul că aparenţele pot fi înşelatoare chiar şi atunci cînd par a se sprijini pe probe ştiinţifice. De aici obligaţia oamenilor îndrituiţi să efectueze cercetarea să caute şi prin alte mijloace stabilirea adevărului şi să nu considere niciodată un caz închiat cîtă vreme pot exista îndoieli cu privire la veridicitatea probelor administrate.1
1 Suciu C.. Criminalistica,- Bucureşti, 1972, pg. 191.
1 Văduva N., Revista de informare, documentare şi opinii Criminalistica. Art. Marcările chimice suspectul ideal este salvat cu argumente farmaceutice. N 2 Anul 1, Mai 1999.