* 1. Preliminarii
Instanţa de judecată poate dispune, motivat, ca pedeapsa să se execute în alt mod decât cel care este propriu naturii acesteia, prin executarea închisorii la locul de muncă ori într-o închisoare militară; sau se poate chiar dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei ori suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Sunt socotite măsuri de individualizare judiciare a executării pedepselor şi libertatea condiţionată ca şi înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea, măsuri ce intervin după o executare în parte a pedepsei închisorii şi respectiv dacă plata amenzii nu se face cu rea credinţă.
* 2. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Suspendarea condiţionată a executării pedepsei este o măsură de individualizare a executării pedepsei. Ea se dispune de instanţa de judecată prin hotărârea de condamnare şi constă în suspendarea pe o anumită durată şi în anumite condiţii a executării pedepsei pronunţate.
Suspendarea condiţionată a executării pedepsei se poate dispune de instanţa de judecată dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege (art. 81 C.pen.) cu privire la pedeapsa aplicată şi natura infracţiunii săvârşite, cu privire la persoana infractorului, aprecierea instanţei că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
- Condiţiile cu privire la pedeapsa aplicată şi natura infracţiunii.
- a) suspendarea condiţionată a executării pedepsei se poate dispune dacă pedeapsa aplicată pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de cel mult 3 ani sau amendă;
- b) când infractorul a comis mai multe infracţiuni în concurs, suspendarea condiţionată a executării pedepsei se va putea dispune numai dacă pedeapsa aplicată pentru concurs este închisoarea de cel mult doi ani. Dacă pentru concursul de infracţiuni s-a aplicat amenda ca pedeapsă rezultată, atunci limitele amenzii nu interesează, adică se poate dispune suspendarea condiţionată a executării indiferent de cuantumul amenzii aplicate;
- c) o altă condiţie priveşte natura infracţiunilor săvârşite, infracţiuni care să nu facă parte dintre cele prevăzute prin dispoziţiile art. 81 alin. 2 C.pen.;
- d) o condiţie ce trebuie îndeplinită priveşte condamnarea pentru o infracţiune prin care s-a produs o pagubă, când suspendarea condiţionată a executării pedepsei va putea fi dispusă de instanţa de judecată numai dacă până la pronunţarea hotărârii paguba a fost integrat reparată sau plata despăgubirii este garantată de o societate de asigurare (art. 81 alin. 4 C.pen.).
- Condiţii cu privire la infractor
- a) art. 81 alin. 1 lit.b C.pen. priveşte pe infractor care pentru a putea fi condamnat cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, trebuie să nu mai fi fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de şase luni. Dacă infractorul a fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, dar aceasta face parte din cazurile prevăzute de art. 38 C.pen., o astfel de condamnare nu constituie un impediment pentru aplicarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
- Convingerea instanţei că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia. Este o condiţie legală prevăzută expres în art. 81 lit. C C.pen. Convingerea instanţei că scopul pedepsei, reeducarea infractorului se poate atinge şi fără executarea pedepsei se formează din aprecierea de ansamblu a faptei săvârşite, a împrejurărilor în care ea s-a săvârşit, a personalităţii infractorului. n practica judiciară, s-a decis că motivarea unei suspendări condiţionate a executării pedepsei nu poate avea loc numai pe lipsa antecedentelor penale, care este de altfel o condiţie distinctă de admitere, prevăzută la art. 81 lit. B. C.pen.
Suspendarea condiţionată a executării pedepsei se dispune la cererea condamnatului sau din oficiu şi numai motivat (art. 81 alin. ultim C.pen.).
Termenul de încercare. Termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei reprezintă durata de timp în care condamnatul probează că s-a reeducat, că scopul pedepsei s-a atins şi fără executarea acesteia.
Acest termen de încercare este compus din durata pedepsei închisorii la care se adaugă un termen fix de doi ani, iar dacă pedeapsa este amenda, termenul de încercare, este de un an (art. 82 C.pen.).
În cazul suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate minorului, termenul de încercare se compune din durata pedepsei închisorii, la care se adaugă un interval de timp de la şase luni la doi ani, fixat de instanţă (art. 110 alin. 1 C.pen.). dacă pedeapsa aplicată minorului este amenda, termenul de încercare este de şase luni.
Este posibil ca durata pedepsei aplicate să fie redusă ca urmare a unei graţieri. Această reducere operează şi asupra termenului de încercare, care va fi redus corespunzător.
Deducerea arestării preventive din durata pedepsei aplicate de instanţa judecătorească nu împietează asupra termenului de încercare care va fi format din durata pedepsei aplicate de instanţă la care se va adăuga termenul fix de doi ani.
Efectele suspendării condiţionate a executării pedepsei
Acordarea suspendării condiţionate a executării pedepsei produce două feluri de efecte: imediate, care sunt şi provizorii şi ulterioare care sunt şi definitive.
- a) Efecte imediate. Pedeapsa aplicată nu se execută ca urmare a suspendării executării ei, iar dacă fusese arestat preventiv, condamnatul este pus îndată în libertate.
În cazul condamnatului minor, odată cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, se poate dispune încredinţarea supravegherii minorului unei persoane sau instituţii arătate la art. 103 C.pen. Această măsură nu poate dura decât până la împlinirea vârstei de 18 ani (art. 110 alin. 2 C.pen.);
- b) Efectele definitive ale suspendării condiţionate a executării pedepsei se produc la împlinirea termenului de încercare şi constau în încetarea obligaţiei de executare a pedepsei şi în reabilitarea de drept a condamnatului. Aceste efecte se produc potrivit dispoziţiilor art. 86 C.pen., dacă în termenul de încercare nu a intervenit o cauză de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei pentru săvârşirea unei noi infracţiuni sau pentru neplata cu rea-credinţă a obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.
Revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Dacă în termenul de încercare condamnatul nu respectă obligaţiile ce-i revin de a nu mai săvârşi infracţiuni, de a-şi îndeplini obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, suspendarea condiţionate a executării pedepsei se revocă.
Revocarea este obligatorie potrivit dispoziţiilor art. 83 C.pen. când în termenul de încercare condamnatul săvârşeşte o nouă infracţiune pentru care s-a pronunţat o hotărâre de condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen.
Pentru a se dispune revocarea suspendării condiţionate a pedepsei trebuie îndeplinite condiţiile:
- a) condamnatul să săvârşească în termenul de încercare o nouă infracţiune;
- b) infracţiunea să fie săvârşită cu intenţie;
- c) infracţiunea să fie descoperită în termenul de încercare, condiţia fiind îndeplinită chiar dacă făptuitorul este descoperit şi după împlinirea termenului de încercare;
- d) pentru infracţiunea săvârşită în termenul de încercare să se pronunţe o condamnare definitivă, indiferent de natura ori durata pedepsei aplicate, chiar şi după împlinirea termenului de încercare;
- d) revocarea este facultativă dacă noua infracţiune săvârşită şi descoperită în termenul de încercare este săvârşită din culpă, caz în care, instanţa are posibilitatea să aplice şi pentru această condamnare suspendarea condiţionată a executării pedepsei (art. 83 alin. 2 C.pen.).
Revocarea este facultativă, potrivit art. 84 C.pen. şi atunci când condamnatul, în termenul de încercare nu-şi îndeplineşte obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare. Dacă se dispune revocarea pentru neîndeplinirea obligaţiilor civile, condamnatul va executa pedeapsa ce fusese suspendată condiţionată.
Pentru situaţia săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare al suspendării condiţionate anume, al cumulului aritmetic al pedepselor este suficient pentru constrângerea şi reeducarea infractorului şi reprezintă totodată, un maxim de sancţiune la care numai excepţional s-ar putea ajunge prin sancţionarea recidivei după condamnare. Starea de recidivă postcondamnatorie, ce eventual a luat naştere, va fi reţinută în hotărârea de condamnare întrucât de această stare sunt legate alte consecinţe juridice.
Anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Anularea se datorează unor cauze preexistente acordării suspendării condiţionate a executării pedepsei şi care, dacă ar fi fost cunoscute de instanţa de judecată ar fi împiedicat acordarea suspendării.
Potrivit dispoziţiilor art. 85 C.pen., dacă se descoperă în termenul de încercare că mai înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare cu suspendarea condiţionată executării pedepsei, condamnatul mai săvârşeşte o infracţiune pentru care s-a aplicat pedeapsa închisorii, chiar după expirarea termenului de încercare. Anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei se dispune dacă sunt îndeplinite condiţionate:
- a) condamnatul a săvârşit o infracţiune mai înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei;
- b) pentru infracţiunea săvârşită s-a aplicat pedeapsa închisorii, fiind îndeplinită această condiţie şi atunci când pedeapsa pentru infracţiunea ce atrage anularea, se pronunţă după împlinirea termenului de încercare;
- c) infracţiunea ce atrage anularea să fie descoperită mai înainte de împlinirea termenului de încercare (art. 85 alin. 2 C.pen.).
Anulând suspendarea condiţionată a executării pedepsei instanţa judecătorească face aplicarea după caz a dispoziţiilor privind sancţionarea concursului de infracţiuni, ori a stării de recidivă, sau a pluralităţii intermediare.
Când sunt îndeplinite condiţiile concursului de infracţiuni şi pedeapsa rezultată este de cel mult doi ani, instanţa poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, caz în care termenul de încercare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care anterior s-a pronunţat suspendarea condiţionată a executării pedepsei (art. 85 alin. 2 C.pen.).
Suspendarea condiţionată a executării pedepsei în cazuri speciale.
1) În partea specială a codului penal ca modalitate de individualizare a pedepsei pentru infracţiunea de abandon de familie (art. 305 C.pen.) s-a prevăzut chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 81 C.pen., dacă inculpatul, în cursul judecăţii îşi îndeplineşte obligaţiile legale de întreţinere. Raţiunea suspendării în acest caz, se va dispune numai dacă în termenul de încercare condamnatul săvârşeşte din nou infracţiunea de abandon de familie (art. 305 alin. Ultim C.pen.).
2) în partea generală a C.pen. suspendarea condiţionată a executării pedepsei se mai dispune potrivit art. 86 alin. 4 chiar dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 81 C.pen. şi în cazul în care condamnatul la pedeapsa închisorii cu executarea la locul de muncă nu mai poate presta munca din cauza pierderii totale a capacităţii de muncă, iar o astfel de incapacitate nu şi-a provocat-o condamnatul.
Pentru revocarea suspendării sunt incidente dispoziţiile comune prevăzute la art. 83 C.pen.
- Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
[A] Noţiune şi caracterizare.
Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este o măsură de individualizare judiciară a pedepsei închisorii. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se deosebeşte de suspendarea condiţionată a executării pedepsei prin condiţiile în care se poate dispune, precum şi prin obligaţiile ce revin condamnatului pe durata termenului de încercare.
[B] Condiţiile de aplicare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Trebuiesc îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute în dispoziţiile art. 861 C.pen. şi privesc: pedeapsa aplicată şi natura infracţiunilor săvârşite; persoana infractorului şi aprecierea instanţei că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru condamnat care se va îndrepta şi fără executarea efectivă a pedepsei.
- A) Condiţiile cu privire la pedeapsa şi natura infracţiunii săvârşite.
- Potrivit art. 861 alin. 1 lit. A C.pen. suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se poate dispune dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani. Când pedeapsa închisorii a fost aplicată pentru un concurs de infracţiuni, suspendarea se poate dispune numai dacă aceasta nu depăşeşte trei ani (art. 861 alin. 3 C.pen.).
- O altă condiţie se referă la natura infracţiunilor săvârşite, infracţiuni care să nu fie grave, să nu facă parte dintre cele arătate prin dispoziţiile art. 861 alin. 2 C.pen. şi pentru care nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
- Pentru a se putea dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pentru o infracţiune prin care s-a produs o pagubă este necesar ca paguba să fie integral reparată până la pronunţarea hotărârii de condamnare.
În lege se prevede că este îndeplinită această condiţie dacă plata despăgubirii este garantată de o societate de asigurări (art. 861 alin. 4 C.pen. raportat la art. 86 alin. 4 C.pen.).
- b) Condiţii cu privire la infractor.
Măsura suspendării executării sub supraveghere se poate aplica potrivit art. 861 alin. 1 lit. B C.pen., numai dacă infractorul nu a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de un an, afară de cazurile când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38 C.pen.când infractorul a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar acea condamnare se situează în unul dintre cazurile prevăzute de art. 38 C.pen., atunci şi unui astfel de condamnat i se poate aplica suspendarea pedepsei sub supraveghere.
- c) Aprecierea instanţei că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pt. condamnat.
Această condiţie este prevăzută în dispoziţiile art. 861 alin. 1 lit. C C.pen., unde sunt înserate şi coordonatele în care se apreciază că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru condamnat care şi chiar fără executarea pedepsei, nu va mai săvârşi infracţiuni coordonate ce privesc persoana condamnatului, comportamentul acestuia după comiterea faptei.
Termenul de încercare. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se dispune pe un termen de încercare care este o compus din cuantumul pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp, stabilit între 2 şi 5 ani. Termenul de încercare se socoteşte de la data când hotărârea prin care s-a pronunţat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a rămas definitivă (art. 862 alin. 2 raportat la art. 82 alin. 3 C.pen.).
Măsurile de supraveghere.
Pe durata termenului de încercare, potrivit dispoziţiilor art. 863 alin. 1 C.pen., condamnatului trebuie să i se supună următoarele măsuri de supraveghere:
- a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau alte organe stabilite de instanţă,
- b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă. Măsurile de supraveghere se comunică persoanelor sau organelor stabilite, adică judecătorului desemnat cu supravegherea condamnatului ori altor organe stabilite de instanţa judecătorească. Din dispoziţiile art. 863 C.pen. rezultă că îndeplinirea măsurilor de supraveghere este cumulativă.
- Obligaţiile condamnatului
Potrivit art. 863 alin. 1 C.pen., instanţa poate să impună acestuia respectarea uneia sau a mai multora din următoarele obligaţii:
- a) să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăţământ şi de calificare;
- b) să nu schimbe domiciliul sau reşedinţa avute ori să nu depăşească limita teritorială stabilită, decât în condiţiile fixate de instanţă;
- c) să nu frecventeze anumite locuri stabilite;
- d) să nu intre în legătură cu anumite persoane;
- e) să nu conducă nici un vehicul sau anumite vehicule;
- f) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.
Supravegherea executării obligaţiilor stabilite de instanţă se face de aceleaşi organe care asigură aducerea la îndeplinire a măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. 1 lit. A. C.pen.
Efectele suspendării executării pedepsei sub supraveghere
- a) Efectele provizorii
Efectul imediat sau provizoriu al suspendării executării pedepsei sub supraveghere îl constituie suspendarea executării pedepsei închisorii, pe termenul de încercare.
- B) Efectele definitive
Efectele definitive se produc la împlinirea termenului de încercare dacă cel condamnat nu a săvârşit din nou o infracţiune pe durata termenului de încercare şi nici nu s-a pronunţat revocarea suspendării executării pedepsei, când este reabilitat de drept.
Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere
Se dispune obligatoriu dacă în termenul de încercare condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen. Revocarea suspendării pedepsei nu are loc însă dacă infracţiunea săvârşită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare (art. 864 alin. 1 raportat la art. 83 alin. 2 C.pen.).
În cazul în care infracţiunea săvârşită în termenul de încercare este comisă din culpă, revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere nu mai este obligatorie ci facultativă, instanţa având posibilitatea să dispună şi pentru pedeapsa stabilită pentru infracţiunea din culpă, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă s-a stabilit o pedeapsă cu închisoarea ori suspendarea condiţionată a executării silite la amendă.
Revocarea este facultativă şi în cazul în care condamnatul nu şi-a îndeplinit până la expirarea termenului de încercare obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare. Revocarea nu are loc, în astfel de cazuri dacă condamnatul dovedeşte că s-a aflat în imposibilitate de a-şi achita obligaţiile civile.
- Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere
Cazurile de anulare ale suspendării executării pedepsei sub supraveghere sunt aceleaşi ca şi pentru anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei (art. 865 alin. 1 raportat la art. 85 alin. 1 şi 2 C.pen.).
Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere se dispune dacă sunt îndeplinite condiţiile:
- a) condamnatul a săvârşit o infracţiune mai înainte de rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a aplicat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere;
- b) infracţiunea ce atrage anularea să fie descoperită mai înainte de împlinirea termenului de încercare;
- c) pentru infracţiunea săvârşită s-a aplicat pedeapsa închisorii, fiind îndeplinită această condiţie şi atunci când pedeapsa pentru infracţiunea ce atrage anularea se pronunţă după împlinire termenului de încercare.
Anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere nu are loc dacă descoperirea infracţiunii a avut loc după împlinirea termenului de încercare şi nici dacă pedeapsa pentru infracţiunea săvârşită anterior a fost stabilită la amendă.
* 4. Executarea pedepsei la locul de muncă
Executarea pedepsei la locul de muncă este o măsură de individualizare judiciară a executării pedepsei închisorii care nu depăşeşte o anumită durată în libertate, prin muncă, în unitatea unde lucrează condamnatul ori în altă unitate, cu anumite restrângeri de drepturi şi unele penalităţi de ordin pecuniar, dacă instanţa apreciază că sunt suficiente temeiurile ca scopul pedepsei să fie atins fără privare de libertate.
Ca şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei ori suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, executarea pedepsei la locul de muncă reprezintă o măsură de individualizare a pedepsei.
Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi executarea pedepsei la locul de muncă nu pot fi aplicate concomitent, toate trei şi nici chiar două.
Cadrul de reglementare al executării pedepsei la locul de muncă îl constituie dispoziţiile art. 867-8611 C.pen.; Legea nr. 23/1969 privind executarea pedepselor.
Condiţii în care se poate dispune executarea pedepsei la locul de muncă
Executarea pedepsei la locul de muncă se poate dispune, de către instanţa de judecată dacă sunt îndeplinite condiţiile privitoare la:
- Pedeapsa aplicată şi natura infracţiunii săvârşite;
- Persoana condamnatului;
- Acordul scris al unităţii în care urmează condamnatul să presteze munca;
- Aprecierea instanţei că sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins fără privare de libertate.
- a) Pedeapsa aplicată şi natura infracţiunii săvârşite.
Pedeapsa închisorii de cel mult cinci ani poate fi executată la locul de muncă dacă aceasta a fost pronunţată pentru o singură infracţiune. În caz de concurs de infracţiuni, pedeapsa rezultată să nu depăşească trei ani închisoare. Nu se poate dispune executarea pedepsei la locul de muncă în cazul pedepselor pronunţate pentru infracţiuni intenţionale şi pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani precum şi în cazul infracţiunilor de vătămare corporală gravă, viol şi tortură (art. 867 alin. 3 C.pen.).
- b) Persoana condamnatului.
Pot beneficia de măsura de condamnare la locul de muncă condamnaţii minori care au împlinit vârsta de 16 ani la data aplicării pedepsei, infractorii primari, infractorii cu antecedente penale, chiar şi recidiviştii a căror condamnare anterioară este de cel mult 1 an. Tinerii condamnaţi la pedeapsa închisorii cu executarea acesteia la locul de muncă ce devin militari în termen în cursul judecăţii sau după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, vor executa pedeapsa la locul de muncă, după trecerea lor în rezervă.
- C) Acordul scris al unităţii în care urmează condamnatul să presteze munca.
Această condiţie a fost introdusă în codul penal prin modificarea realizată de Legea nr.104/1992.
Deci unitatea în care lucrează condamnatul la data condamnării, ori altă unitate care îl primeşte la muncă pe acesta trebuie să-şi dea acordul scris ca pedeapsa închisorii să poată fi pronunţată cu executarea la locul de muncă.
- D) aprecierea instanţei că sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins fără privare de libertate.
Convingerea instanţei că realizarea scopului pedepsei prin executarea la locul de muncă al acestuia se formează şi pe alte elemente ce privesc: gravitatea faptei, împrejurările în care au fost comise fapta, conduita profesională şi generală a făptuitorului, posibilităţile acestuia de reeducare.
Modul de executare a pedepsei închisorii la locul de muncă
Conţinutul represiv al pedepsei închisorii este asigurat de obligaţiile şi interdicţiile instituite, pentru condamnat, pe toată perioada executării acesteia la locul de muncă, astfel:
- Condamnatul execută pedeapsa la locul de muncă pe baza mandatului de executare a pedepsei.
În cazul în care pedeapsa se execută în aceeaşi unitate unde era angajat condamnatul, contractul de muncă se suspendă până la executarea pedepsei, după care îşi reia cursul. Când condamnatul execută pedeapsa într-o altă unitate, contractul de muncă avut anterior încetează iar cu noua unitate nu se încheie un contract de muncă, prestarea muncii se face în baza mandatului de executare.
- Condamnatul este obligat, pe timpul executării pedepsei să îndeplinească toate îndatoririle ce-i revin la locul de muncă şi are aceleaşi drepturi ca oricare salariat dar cu anumite restrângeri ce decurg din caracterul coercitiv al pedepsei şi anume:
- Din totalul veniturilor cuvenite potrivit legii pentru munca prestată, cu excepţia sporurilor acordate pentru activitatea desfăşurată în locuri de muncă cu condiţii vătămătoare sau periculoase, se reţine o cotă de 15-40 % stabilită în raport de cuantumul veniturilor şi îndatoririlor condamnatului pentru întreţinerea altor persoane, care se varsă la bugetul statului.
- O altă limitare a drepturilor condamnatului priveşte aspectul că durata executării pedepsei la locul de muncă nu se consideră vechime în muncă.
- Pe timpul executării pedepsei nu se poate schimba locul de muncă la cererea condamnatului, decât prin hotărârea instanţei de judecată.
- Condamnatul nu poate fi promovat.
- Condamnatul nu poate ocupa funcţii de conducere, iar în raport cu fapta săvârşită nu poate ocupa funcţii care implică exerciţiul autorităţii de stat educativ ori de gestiune.
- I se interzice dreptul electoral de a fi ales.
- Se prevede posibilitatea pentru instanţă de a dispune ca, în timpul executării pedepsei, condamnatul să respecte una sau mai multe din obligaţiile prevăzute în art. 863, adică:
- să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăţământ ori de calificare;
- să nu schimbe domiciliul sau reşedinţa avută ori să nu depăşească limita teritorială stabilită decât în condiţiile fixate de instanţă;
- să nu frecventeze anumite locuri stabilite;
- să nu intre în legătură cu anumite persoane;
- să nu conducă nici un vehicul;
- să se supună măsurilor de control tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.
Revocarea executării pedepsei la locul de muncă.
Este o sancţiune care intervine pentru nerespectarea de către condamnatul cu executarea pedepsei la locul de muncă a condiţiilor prevăzute de lege, în timpul executării pedepsei.
Revocarea măsurii are drept consecinţă executarea pedepsei ori a restului de pedeapsă într-un loc de deţinere.
Revocarea este de două feluri:
- obligatorie şi facultativă.
1.A. revocarea măsurii este obligatorie când condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune intenţională, după rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus ca pedeapsa să se execute la locul de muncă, mai înainte de începerea executării pedepsei, ori în timpul executării acesteia.
În urma revocării măsurii, pedeapsa se va stabili şi aplica pentru pluralitatea de infracţiuni care s-a creat, potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. 1 şi 2 C.pen., dacă sunt îndeplinite condiţiile stării de recidivă post condamnatorie şi, după caz, potrivit art. 40 C.pen. pentru pluralitatea intermediară de infracţiuni. Pedeapsa rezultantă urmează să fie executată într-un loc de deţinere.
1.B. Revocarea măsurii este tot obligatorie când în timpul executării pedepsei, condamnatul nu mai poate presta munca din cauza pierderii totale a capacităţii de muncă.
- Revocarea executării pedepsei la locul de muncă este facultativă în cazurile în care:
- - condamnatul se sustrage de al prestarea activităţii în cadrul unităţii, fie prin reprezentarea în termen de 5 zile la unitatea unde va executa pedeapsa fie prin neîndeplinirea în mod corespunzător a îndatoririi ce-i revin la locul de muncă.
b.nerespectarea de către condamnat a obligaţiilor stabilite prin hotărâre de condamnare.
c.în cazul în care condamnatul, înainte de începerea executării pedepsei ori în timpul executării pedepsei la locul de muncă, săvârşeşte o infracţiune din culpă. În caz de revocare, pedeapsa urmează să fie executată într-un loc de deţinere.
Anularea executării pedepsei la locul de muncă
Potrivit dispoziţiilor art. 8610 C.pen., anularea executării pedepsei la locul de muncă se poate dispune dacă cel condamnat mai săvârşise o infracţiune până la rămânerea definitivă a hotărârii şi aceasta se descoperă mai înainte ca pedeapsa să fi fost executată ori considerată ca executată.
Anularea se pronunţă de către instanţă numai dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 867 C.pen., adică pentru a se pronunţa executarea pedepsei la locul de muncă şi pentru pedeapsa pentru care deja se dispusese executarea la locul de muncă.
Anularea se dispune şi în cazul în care hotărârea de condamnare pentru infracţiunea descoperită ulterior se pronunţă după ce pedeapsa a fost executată la locul de muncă sau considerată ca executată.
Încetarea executării pedepsei la locul de muncă.
Pentru a se dispune încetarea executării pedepsei la locul de muncă trebuie îndeplinite condiţiile:
- a) condamnatul să fi executat două treimi din pedeapsă;
- b) în toată perioada executării pedepsei condamnatul să dea dovezi temeinice de îndreptare, să fi avut o conduită bună, să fie stăruitor în muncă;
- c) conducerea unităţii în care condamnatul prestează munca să ceară instanţei de judecată încetarea executării pedepsei la locul de muncă ori condamnatul. Dacă în timpul încetării executării pedepsei prin muncă, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune, instanţa de judecată poate revoca încetarea măsurii, ori poate să o menţină. Dacă instanţa dispune revocarea încetării, atunci pedeapsa stabilită pentru noua infracţiune se va contopi cu restul de pedeapsă neexecutată, putându-se aplica un spor de până la 5 ani, iar pedeapsa rezultantă se va executa într-un loc de deţinere, conform art. 61 C.pen. care se aplică în mod corespunzător.
* 5. Calculul pedepselor
- Durata executării pedepsei închisorii
Potrivit art. 87 C.pen., durata executării închisorii se socoteşte din ziua în care condamnatul începe să execute pedeapsa şi până în ziua în care încetează să o execute.
Luna şi anul se socotesc împlinite cu o zi înainte de ziua corespunzătoare datei de la care au început să curgă (art. 154 C.pen.). În durat executări pedepsei intră atât timpul cât condamnatul a executat efectiv pedeapsa, cât şi timpul în care acesta s-a aflat în spital, cu excepţia cazului în care condamnatul şi-a provocat în mod voit boala şi această împrejurare se constată în timpul executării pedepsei (art.87 alin. 3 C.pen.).
Când executarea pedepsei închisorii se face la locul de muncă, în durata executării pedepsei nu intră timpul în care condamnatul lipseşte de la locul de muncă, indiferent de motivul absentării (art. 87 alin. 4 C.pen.).
- Computarea reţinerii şi arestării preventive.
Timpul reţinerii şi al arestării preventive se scade din durata pedepsei închisorii pronunţate pentru infracţiunea comisă. Scăderea se face şi atunci când condamnatul a fost urmărit sau judecat pentru mai multe infracţiuni concurente, chiar dacă a fost scos de sub urmărire, s-a încetat urmărirea penală sau a fost achitat ori a încetat procesul penal pentru fapta care a determinat reţinerea sau arestarea preventivă (art.88 alin. 1 c.pen.).
Computarea reţinerii şi arestării preventive are loc şi în cazul condamnării inculpatului la amendă, prin înlăturarea, în total ori în parte, a executării acesteia (art. 88 alin. 2 C.pen.).
- Computarea privaţiunii de libertate executată în afara ţării. Prin dispoziţiile art. 89 C.pen. privaţiunea de libertate suferită în străinătate, pentru infracţiunile săvârşite, care se judecă şi după legea penală română, conform principiilor personalităţii (art. 4 C.pen.) realităţii sau universalităţii se scade din durata pedepsei aplicate pentru aceeaşi infracţiune de instanţele române.
- Computarea închisorii contravenţionale.
Închisoarea contravenţională este tot o sancţiune privativă de libertate, astfel că dacă a fost aplicată şi executată pentru o faptă ce ulterior a fost calificată infracţiune, durata acesteia urmează să fie computată din durata pedepsei închisorii aplicată pentru infracţiune.
* 6. Liberarea condiţionată
- Liberarea condiţionată este o instituţie complementară a regimului executării pedepsei închisorii, un mijloc de individualizare administrativă a pedepsei, ce constă în punerea în libertate a condamnatului din locul de deţinere mai înainte de executarea în întregime a pedepsei, sub condiţia ca până la împlinirea duratei acesteia să nu mai săvârşească infracţiuni.
Liberarea condiţionată îşi găseşte reglementarea în codul penal (art. 59-61) în Legea nr. 23/1969 privind executarea pedepselor şi în Codul de procedură penală.
- Condiţii de acordare
- Executarea unei părţi din pedeapsă, ca o garanţie că scopul şi funcţiile acesteia au fost atinse, condamnatul s-a reeducat şi nu mai este necesară executarea în întregime a pedepsei.
- B) Când condamnarea a fost pronunţată pentru o infracţiune săvârşită din culpă, cuantumul pedepsei ce trebuie executat este de cel puţin jumătate din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani şi cel puţin două treimi, în cazul închisorii mai mari de 10 ani (art. 59 alin. 1 C.pen.).
- c) după vârsta condamnatului, care dacă a depăşit 60 de ani bărbatul şi 55 de ani femeia, precum şi condamnatul minor când ajunge la vârsta de 18 ani, partea din pedeapsă ce se cere a fi executată este de o treime în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani, sau a unei jumătăţi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă pedeapsa a fost aplicată pentru infracţiuni intenţionate, iar pentru săvârşirea unei infracţiuni din culpă, persoanele condamnate pot fi liberate condiţionat dacă sunt îndeplinite şi celelalte condiţii, după executarea unei pătrimi din pedeapsa închisorii, care nu depăşeşte 10 ani, sau a unei treimi, în cazul închisorii mai mari de 10 ani.
- În funcţie de folosirea la muncă a condamnatului şi pentru a-l stimula pe acesta la o muncă de calitate, cu un randament ridicat în legea penală s-a prevăzut că în calculul fracţiunii din pedeapsă să intre şi durata considerată ca executată potrivit legii, pe baza muncii depuse.
Liberarea condiţionată poate fi acordată şi condamnaţilor care nu au fost folosiţi la muncă ori nu mai sunt folosiţi la muncă după executarea fracţiunilor de pedeapsă prevăzute de art. 59 sau, după caz, în art. 591 C.pen.
Fracţiunea de pedeapsă prevăzută pentru liberarea condiţionată a condamnatului se calculează în raport cu pedeapsa ce o execută acesta, iar dacă pedeapsa a fost redusă ca urmare a unei graţieri parţiale, ori ca urmare a incidenţei unei legi mai favorabile, în raport de această pedeapsă astfel redusă.
- În timpul executării fracţiunii de pedeapsă condamnatul a fost stăruitor în muncă în sensul de a manifesta iniţiativă şi grijă în îndeplinirea unei munci de calitate, cu respectarea deplină a disciplinei muncii şi a normelor interne de la locul de deţinere.
- O altă condiţie priveşte dovezile temeinice de îndreptare care se desprind din buna comportare a condamnatului în orice împrejurare, din îndeplinirea conştiincioasă a oricăror îndatoriri, din respectul faţă de administraţia locului de deţinere şi atenţia faţă de ceilalţi condamnaţi. Acordarea liberării condiţionate este de atributul exclusiv al instanţei de judecată care verifică îndeplinirea condiţiilor cerute de lege pentru aceasta.
- Efectele liberării condiţionate
Efectul imediat al liberării condiţionate constă în punerea în libertate a condamnatului fără restricţii de drepturi în sensul că acesta nu are obligaţii de a se prezenta periodic la anumite organe, de a locui într-o anumită localitate, de a fi supus vreunei instituţii speciale. Dacă până în momentul expirării pedepsei condamnatul nu a săvârşit o nouă infracţiune, liberarea devine definitivă se realizează efectul definitiv al liberării condiţionate.
Dacă în timpul liberării condiţionate, condamnatul a săvârşit o nouă infracţiune, atunci instanţa de judecată, ţinând seama de gravitatea acesteia poate menţine ori revoca liberarea condiţionată. Revocarea liberării condiţionate nu va mai fi dispusă, de asemenea în cazul amnistierii infracţiunilor pentru care condamnatul se afla în liberare condiţionată.
Revocarea este obligatorie, când în timpul liberării condiţionate, condamnatul a săvârşit o infracţiune contra siguranţei statului; o infracţiune de omor, o infracţiune săvârşită cu intenţie care a avut ca urmare moartea unei persoane sau o infracţiune contra păcii şi omenirii, ori o infracţiune prin care s-au produs consecinţe deosebit de grave. În cazul revocării liberării condiţionate, pedeapsa stabilită pentru noua infracţiune se contopeşte cu restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat, la care poate adăuga un spor de până la 5 ani, fără a depăşi totalul pedepselor supuse contopirii.
Restul de pedeapsă neexecutată care se contopeşte cu pedeapsa stabilită pentru noua infracţiune, reprezintă diferenţa dintre pedeapsa aplicată de instanţă şi pedeapsa efectiv executată până în momentul liberării condiţionate, deci când se revocă liberarea condiţionată durata pedepsei considerată ca executată pe baza muncii prestate nu se ia în considerare.
Săvârşirea unei noi infracţiuni în timpul liberării condiţionate dă naştere unei stări de recidivă postcondamnatorie. Dacă sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de lege.
Starea de recidivă postcondamnatorie va exista dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 37 şi 30 C.pen., indiferent de revocarea ori menţinerea liberării condiţionate şi trebuie reţinută această stare de recidivă în hotărârea de condamnare pentru noua infracţiune pentru că în legătură cu aceasta sunt incidente alte instituţii de drept penal.
* 7. Liberarea condiţionată în cazul detenţiunii pe viaţă
Prin dispoziţiile art. 55 C.pen. s-a prevăzut posibilitatea liberării condiţionate a condamnaţilor la pedeapsa detenţiunii pe viaţă după executarea efectivă a 15 ani de detenţiune pentru condamnaţii bărbaţi care au trecut de 60 ani iar pentru condamnatele femei care au trecut de 55 ani, cu îndeplinirea şi a celorlalte condiţii prevăzute în alin. 1 art. 551 C.pen. efectul imediat al liberării condiţionate în general este lăsarea în libertate a condamnatului sub condiţia ca până la împlinirea duratei pedepsei să nu mai săvârşească infracţiuni.
Revocarea este obligatorie, potrivit art. 61 alin. 2 C.pen., în cazul când infracţiunea săvârşită este o infracţiune contrasiguranţei statului, o infracţiune contra păcii şi omenirii, o infracţiune de omor o infracţiune săvârşită cu intenţie care a avut ca urmare moartea unei persoane sau o infracţiune prin care s-au produs consecinţe deosebit de grave.
În cazurile de revocare facultativă, instanţa poate să nu revoce liberarea condiţionată, dar poate aplica o pedeapsă la amendă a cărei executare nu vine în contradicţie cu menţinerea liberării condiţionate a condamnatului.
Menţiunea liberării condiţionate a condamnatului este posibilă şi atunci când infracţiunea a fost săvârşită foarte aproape de împlinirea celor 10 ani. Menţinerea liberării condiţionate în executarea pedepsei detenţiunii pe viaţă, nu înlătură executarea pedepsei pronunţată pentru infracţiunea săvârşită în timpul liberării condiţionate.
* 8. Executarea pedepsei într-o închisoare militară
- a) Instanţa executării pedepsei într-o închisoare militară este o modalitate specială de executare a pedepsei închisorii de cel mult doi ani, aplicată militarilor în termen, ori celor care au devenit militari în termen după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Executarea pedepsei într-o închisoare militară se dispune în mod obligatoriu de către instanţa de judecată pentru infracţiunile la care este prevăzută executarea pedepsei în acest mod. În timpul executării pedepsei, închisoarea militară condamnatul nu-şi pierde calitatea de militar în termen dar este lipsit de unele drepturi pe care le au militarii în termen.
Condiţii în care se poate dispune executarea pedepsei într-o închisoare militară:
- Calitatea de militar în termen a condamnatului, la data săvârşirii faptei, la data judecării ori să o dobândească după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare;
- Cuantumul pedepsei închisorii aplicate care nu trebuie să depăşească doi ani;
- Hotărârea instanţei de judecată ca executarea pedepsei să se facă într-o închisoare militară.
Efecte
Dacă militarul condamnat a executat jumătate din durata pedepsei şi a dat dovezi temeinice de îndreptare, restul pedepsei se reduce cu o treime, iar dacă s-a evidenţiat în mod deosebit, reeducarea poate fi şi mai mare, putând cuprinde chiar tot restul pedepsei (art. 62 alin. 2 C.pen.).
Dacă militarul condamnat devine inapt serviciului militar în timpul executării pedepsei, el va fi liberat condiţionat, chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute prin liberarea condiţionată.
Un alt efect îl constituie intervenţia reabilitării de drept la terminarea executării pedepsei, indiferent dacă aceasta a fost integral executată ori numai în parte, ca urmare a reducerii în condiţiile art. 62 alin. 2 C.pen. ca şi atunci când pedeapsa a fost graţiată total sau în rest (art. 62 alin. 1 C.pen.).