Drept

1. Noţiune

Graţierea este o măsură de clemenţă, acordată individual potrivit Constituţiei (art. 94 lit. D) de Preşedintele României şi constă în iertarea unui condamnat de executarea în total ori în parte a pedepsei, ori în comutarea pedepsei într-una mai uşoară.

Graţierea poate fi acordată şi colectiv, prin lege, de către Parlament (art. 72 pct. 2 din Constituţie).

1. Felurile graţierii.
2. După modul de acordare în raport cu persoanele cărora li se acordă se disting: graţierea individuală şi graţierea colectivă.
3. A) Graţierea individuală este acordată de regulă a cererea celui condamnat. Ea poate fi acordată şi din oficiu.
4. B) Graţierea colectivă este acordată unui număr nedeterminat de persoane pentru o categorie de condamnaţi, determinată prin natura pedepsei ori cuantumul lor sau pronunţate pentru anumite infracţiuni.
5. După criteriul condiţiilor în care este acordată se disting: graţierea necondiţionată şi graţierea condiţionată.
6. A) graţierea este condiţionată sau pură şi simplă când se acordă fără a se impune în viitor beneficiarului ei anumite obligaţii.
7. B) Graţierea este condiţionată când acordarea este condiţionată de buna conduită a beneficiarului acesteia în viitor, o anumită perioadă de timp sub sancţiunea executării pedepsei neexecutate ca urmare a graţierii care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.
8. După criteriul întinderii efectelor ce le are în raport cu pedeapsa, graţierea poate fi: totală, parţială ori comutare.
9. A) Graţierea este totală când priveşte întreaga pedeapsă aplicată.
10. B) Graţierea este parţială când prin actul de clemenţă este înlăturată executarea doar a unei părţi din pedeapsă.
11. C) Comutarea este forma graţierii ce constă în înlocuirea pedepsei aplicate de instanţa de judecată cu o pedeapsă de altă natură, mai uşoară.
12. Efectele graţierii
13. Efectele graţierii asupra pedepselor principale.

Graţierea înlătură executarea pedepsei principale, ea înlătură condamnarea şi consecinţele condamnării, astfel că o pedeapsă graţiată produce aceleaşi efecte ca şi o pedeapsă executată. Dacă pentru unele din pedepsele contopite, este incidentă graţierea, aceasta va fi scoasă din contopire, adică a rămas o singură pedeapsă din pedeapsa rezultantă care nu este graţiată, va fi înlăturată şi sporul ce eventual fusese aplicat în considerarea puralităţii de infracţiuni existente în cauză. În cazul graţierii condiţionate, pedeapsa se consideră stinsă tot de la data adoptării actului de graţiere dacă bineînţeles în termenul de definitivare, beneficiarul nu săvârşeşte o noua infracţiune intenţionată care conduce la revocarea graţierii condiţionate.

2. Efectele graţierii asupra pedepsei a cărei executare a fost suspendată condiţionat.

Graţierea are efecte şi asupra pedepsei a cărei executare a fost suspendată condiţionat.

Dacă graţierea este condiţionată şi are ca obiect o pedeapsă a cărei executare a fost suspendată, atunci va trebui observat faptul că cele două măsuri de individualizare funcţionează paralel şi produc efectele specifice. Când în termenul de încercare al suspendării condiţionate, redus ca urmare al graţierii condiţionate intervine o cauză de revocare ori de anulare a suspendării condiţionate a executării pedepsei, fracţiunea de pedeapsă ce a rămas negraţiată se va executa, iar dacă graţierea a fost totală, revocarea suspendării se va dispune chiar dacă deci condamnatul nu mai are de executat nimic.

Revocarea suspendării trebuie dispusă pentru a împiedica intervenirea reabilităţii de drept.

30. Efectele graţierii asupra pedepselor complimentare. Prin dispoziţiile art. 120 alin. 2 C.pen. s-a prevăzut că graţierea nu are efecte asupra pedepselor complimentare, afară de cazul când se dispune altfel prin actul de graţiere.
31. Efectele graţierii asupra măsurilor de siguranţă şi asupra măsurilor educative.

Graţierea nu are efect asupra măsurilor de siguranţă şi măsurilor educative. Prin luarea măsurilor de siguranţă se urmăreşte înlăturarea unei stări de pericol şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, că acestea nu sunt consecinţe ale săvârşirii de infracţiuni, nu sunt pedepse şi de aceea nu pot intra sub incidenţa actelor de clemenţă.

5.Efectele graţierilor succesive.

Graţierile parţiale succesive intervenite în cursul executării unei pedepse de mai lungă durată, au ca efect reducerea succesivă a pedepsei, corespunzător fiecărei graţieri.

Secţiunea a III-a. Prescripţia executării pedepsei

1. Noţiune

Prescripţia executării pedepsei este o cauză care înlătură executarea pedepsei. Prescripţia constă în stingerea forţei executive a unei hotărâri de condamnare ca urmare a trecerii timpului. Prin prescripţie se stinge dreptul statului de a cere executarea pedepsei aplicate şi se stinge şi obligaţia condamnatului de a mai executa pedeapsa ce i s-a aplicat.

1. Termenele de prescripţie

Prin dispoziţiile art. 126 C.pen., sunt stabilite termenele de prescripţie a executării pedepsei în funcţie de durata pedepsei ce urmează  a fi executată, astfel:

1. a) 20 de ani când pedeapsa care urmează a fi executată este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea mai mare de 15 ani;
2. b) 5 ani, plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, dar nu mai mult de 15 ani, în cazul celorlalte pedepse cu închisoarea;
3. c) 3 ani în cazul când pedeapsa este amenda. Tot un termen de 20 de ani a fost prevăzut pentru prescrierea executării pedepsei închisorii atunci când acesta înlocuieşte pedeapsa detenţiunii de viaţă (art. 130 C.pen.). termenul de prescripţie se calculează în funcţie de pedeapsa aplicată pentru o singură infracţiune ori pedeapsa rezultată în caz de concurs de infracţiuni pluralitatea intermediară ori recidiva postcondamnatorie.
4. Întreruperea cursului prescripţiei executării pedepsei.

Întreruperea termenului de prescripţie a executării pedepsei şi a sancţiunilor cu caracter administrativ are loc, potrivi dispoziţiilor art. 127 C.pen. prin:

1. a) începerea executării pedepsei;
2. b) săvârşirea din nou a unei infracţiuni;
3. c) sustragerea de la executare, după începerea executării pedepsei, sustragerea care determină curgerea unui termen de prescripţie, care se calculează de la data sustragerii (art. 127 alin. 2 C.pen.).
4. Suspendarea cursului prescripţiei.

Cursul termenului de prescripţie a executării pedepsei poate fi oprit sau suspendat în cauzele prevăzute de lege şi reluat după încetarea cauzei care a determinat suspendarea.

1. Efectele prescripţiei executării pedepsei. Prescripţia înlătură executarea pedepsei principale (art. 125 alin. 1 C.pen.).

Prescripţia nu produce efecte asupra măsurilor de siguranţă (art. 126 alin. ultim). Aceasta înseamnă că măsurile de siguranţă se vor executa indiferent de timpul scurs de la luarea acestora până la prinderea făptuitorului.