Dauna cauzată infractorului la reţinerea lui este social utilă şi legitimă, dacă nu exclude limitele stabilite de lege. Provocarea, însă, a daunelor majore este o acţiune socila periculoasă care în condiţii determinate este examinată ca o infracţiune exprimîndu-se în depăşirea limitelor provocării daunei infractorului.
Determinarea faptului dacă a avut sau nu lor depăşirea limitelor provocării daunei infractoruli la reţinere este destul de anevoios. Aceasta este, în primu rînd, o problemă de fapt, soluţionarea căreia depinde de coraportu circumstanţelor concrete. Aici poate avea loc o situaţie analogică cu depăşirea limitelor legitimei apărări. Este greu de determiant aceste limite, deoarece în legea penală sunt prevăzute numai limitele provocării daunei infractorului la reţinerea lui şi lipseşte determinarea noţiunii de depăşire a lor. Provocarea unei daune majore infractorului înseamnă a încălca condiţia proporţionlităţii daunei cauzate la reţinere. Condiţia dată constă în aceea că dauna nu trebuie să depăşească pericolul atacului săvîrşit şi care nu corespunde situaţiei de reţinere a infractorului.
Prin urmare, depăşirea limitelor provocării daunelor infractorului la reţinere este cauzarea daunei majore care, evident, nu corespunde pericolului atacului comis sau situaţiei de reţinere a lui. Din noţiune de depăţire a limitelor cauzării daunelor rezultă că ele pot avea loc în două cazuri[1]:
- cînd dauna cauzată infractorului nu corespunde preicolului atacului dar corespunde situaţiei de reţinere;
- cînd dauna cauzată este proporţională cu pericolul atacului, dar evident nu corespunde situaţiei de reţinere.
În primul caz este vorba despre depăşirea limitelor unei daune permisibile iar în al doilea caz despre depăşirea limitelor daunei necesare pentru reţinerea infractorului. Conform celor menţionate mai sus, am putea deduce două tipuri de depăşiri a limitelor cauzării daunei la reţinerea infractorului:
- depăşirea limitelor daunei permisibile;
- depăşirea limitelor daunei suficiente.
Depăşirea limitelor daunei permisibile înseamnă provocarea daunei infractorului într-o situaţie nefavorabilă de reţinere, care întrece dauna potenţială comisă de infractor, sau dorea să o comită referitor la obiectul atacului.
Depăşirea limitelor daunei suficiente este provocarea daunei infractorului într-o situaţie favorabilă care depăşeşte dauna suficientă pentru reţinerea lui.
И. С. Тишкевич, deosebeşte de asemenea două tipuri de depăşire a limitelor necesate pentru reţinerea infractorului[2]:
- provocarea unei daune grave, care întrece limitele acelei daune care era suficientă pentru reţinerea infractorului;
- provocarea unei daune care nu corespunde evident cu caracterul şi pericolul infracţiunii care a servit drept temei de reţinere.
Prin urmare depăşirea limitelor provocării daunelor infractorului la reţinere are loc numai în cazul nerespectării condiţiilor de proporţionalitate a daunei cauzate. De aici rezultă că răspunderea pentru depăşirea limitelor date poare apărea în următoarele cazuri:
- reţinerea infractorului s-a efectuat pe baza temeiului de drept şi corespunde semnelor obiective şi subiective;
- dauna cauzată infractorului corespunde condiţiilor legitime despre caracterul necesar, al direcţionării şi scopului;
- însă nu s-a luat în consideraţie, nu s-a respectat proporţionalitatea daunei cauzate infractorului.
Numai în aşa ordine se poate pune problema despre răspunderea persoanei pentru excesul de daune cauzate infractorului la reţinerea lui.
[1] В. П. Диденко, Правомерность причинения вреда преступнику при задержании, pag. 53;
[2] И. С. Тишкевич, op. cit., pag. 70;