1.- Infracţiunea – instituţia fundamentală a dreptului penal.
Infracţiunea, ca instituţie fundamentală, presupune un ansamblu de norme penale prin care se reglement. în general, condiţiile de existenţă şi trăsăturile caracteristice comune tuturor infracţiuni descrise în legea penală.
2.- Definiţia infracţiunii şi importanţa definirii legale a acesteia. Infracţiunea este în general privită din 2 puncte de vedere, fie ca fenomen social fie ca fenomen juridic.
Considerată ca fenomen social, noţiunea de infracţ evoluează ca şi noţiunea de moralitate.
Ca fenomen juridic, infracţ este o faptă – o acţiune sau o omisiune – imputabilă autorului său. Ceea ce caracterizează infracţiunea ca fenomen juridic este pe de o parte, incriminarea şi pe de altă parte prevederea, în lege, a unei pedepse pentru săvârşirea ei.
Definiţia legală a infracţiunii constituie un instrument deosebit de util pentru practicienii dreptului care, raportând faptele concrete săvârşite la conceptul legal de infracţiune, vor fi în măsură să stabilească dacă acestea au sau nu un caracter infracţional. Definiţia generală de infracţiune are un rol primordial în delimitarea sferei ilicitului penal de ilicitul extrapenal şi serveşte drept ghid pentru legiuitorul însuşi în elaborarea de noi norme de dr. pen. prin care se incriminează anumite fapte ca infracţ, precum şi în scoaterea de sub incidenţa legii penale a acelor fapte care nu mai prezintă pericol social.