1.- Noţiune şi condiţii
A.- Noţiune. Prin pluralitate intermediară de infracţiuni este desemnată situaţia în care o persoană, după ce a fost condamnată definitiv pt. o infracţiune, săvârşeşte o nouă infracţiune, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării pedepsei sau în stare de evadare şi nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute pentru recidiva postcondamnatorie (art. 40 Cod penal).
Pluralitatea este denumită intermediară, pentru că desemnează o pluralitate de infracţiuni ce nu poate fi considerată concurs deoarece s-a interpus o condamnare definitivă pentru una din infracţiunile comise de aceeaşi persoană şi nu sunt îndeplinite nici condiţiile recidivei postcondamnatorii.
Modificarea dispoziţiilor din Codul penal în ce priveşte recidiva, prin Legea nr.6/1973, condiţionând existenţa acesteia de vinovăţia sub forma intenţiei cu care trebuie să fie săvârşite infracţiunile, ca şi de gravitatea noii infracţiuni, a condus la îngustarea sferei situaţiilor de recidivă şi implicit la lărgirea sferei situaţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 40 Cod penal.
B.- Condiţiile pluralităţii intermediare.
Pluralitatea intermediară se apropie de recidiva postcondamnatorie prin existenţa unei condamnări definitive şi săvârşirea din nou a unei infracţiuni înainte de începerea executării pedepsei; în timpul executării pedepsei sau în stare de evadare dar nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute pentru recidivă ori cu privire la forma de vinovăţie a infracţiunilor comise ori cu privire la gravitatea acestora. Spre exemplu: se vor realiza condiţiile pluralităţii intermediare dacă:
-condamnarea definitivă este la pedeapsa închisorii de 6 luni sau mai mică ori este la amendă,
-condamnarea definitivă este pronunţată pentru o infracţiune săvârşită din culpă;
-pedeapsa prevăzută de lege prin noua infracţiune săvârşită este amenda sau închisoarea mai mică de 1 an;
-noua infracţiune este săvârşită din culpă şi ea.
Neîndeplinirea condiţiilor prevăzute pentru recidiva postcondamnatorie, atât cu privire la al doilea termen, conduce la realizarea unei pluralităţi intermediare.
2.- Tratamentul penal al pluralităţii intermediare de infracţiuni.
Prin dispoziţia art. 40 Cod penal s-au stabilit nu numai situaţiile în care există pluralitate intermediară, dar şi sistemul sancţionar al acesteia care este împrumutat de la concursul de infracţiuni.
Aceasta presupune că se va stabili pedeapsa pentru noua infracţiune care va fi contopită cu pedeapsa definitivă pronunţată mai înainte, chiar dacă o parte din aceasta a fost executată ori considerată ca executată. Partea din pedeapsă deja executată se va deduce din pedeapsa rezultantă. Dacă noua infracţiune din pluralitatea intermediară este comisă în stare de evadare, pedeapsa pentru evadare se adaugă la pedeapsa din executarea căreia a evadat, mai precis la restul de pedeapsă rămas neexecutat (art. 269 alin.2 Cod penal) apoi această rezultantă din cumularea aritmetică, se va contopi cu pedeapsa stabilită pentru infracţiunea comisă în stare de evadare.