Pin It

Una dintre cele mai radicale reforme a fost întreprinsă în SRI. Reforma a vizat: crearea unui nou cadru normativ care să statueze clar obiectivul activităţii serviciului, limitele activităţii de culegere a informaţiilor, mijloacele şi metodele la care se poate recurge în derularea unui nou management al resurselor şi a unei noi politici de personal, instituirea controlului democratic civil asupra activităţii SRI, optimizarea cooperării cu celelalte instituţii din sistemul naţional şi internaţional de securitate, deschiderea canalelor de dialog şi consultare cu societatea civilă.

În ceea ce priveşte organizarea şi structura Serviciului, se pot distinge următoarele etape:

  • 1990-1993, o perioadă ce corespunde elaborării cadrului normativ, baza reconstrucţiei şi reconceptualizării activităţii de informaţii. Au fost adoptate Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României, Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea SRI şi primul Regulament de organizare şi funcţionare. De asemenea s-a creat Comisia permanentă comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii SRI;
  • 1994-1997, ca o consecinţă a alternanţei democratice a puterii şi ca o continuare a procesului de reformă, a fost resimţită nevoia reconsiderării sistemului de selecţie, pregătire şi formare a personalului. Au fost create noi instrumente teoretice şi conceptuale în domeniul informaţiilor pentru securitate şi au fost operate o serie de modificări în structura şi atribuţiile unităţilor componente;
  • 1997-2000, corepunde unei etape al cărui principal obiectiv a constat în obţinerea statutului de autoritate interoperabilă cu structurile similare responsabile în domeniul combaterii noilor amenţări teroriste, a crimei organizate şi a criminalităţii transfrontaliere. În acest context, se remarcă creşterea gradului de relaţionare externă a Serviciului şi validarea expertizei SRI de către operatorii externi de informaţii, din comunitatea europeană şi euroatlantică,
  • 2001-2004, o perioadă a desăvârşirii procesului de reformă. Au fost implementate o serie de măsuri pentru restructurarea instituţiei în vederea aderării la NATO şi a integrării europene, o atenţie deosebită fiind acordată implementării standardelor NATO referitoare la gestionarea informaţiilor de securitate. Adoptarea Strategiei SRI pe termen scurt şi mediu a contribuit la eficientizarea procesului de reformă prin stabilirea unor etape clare de realizare a obiectivelor politice de securitate naţională.

     În ceea ce priveşte comunicarea cu societatea civilă şi cu mass-media, SRI a depus eforturi susţinute pentru a deschide şi consolida cât mai multe căi de dialog, impulsionat fiind atât de implementarea unor prevederi legislative, cât şi a cerinţelor de integrare în NATO prevăzute în capitolul IV al Planului Naţional de Aderare, pe care Serviciul îl coordonează. Două momente importante marchează această transformare: înfiinţarea Colegiului Superior de Siguranţă Naţională sub patronajul Academiei Naţionale de Informaţii (2002) şi a Centrului de Informare pentru Cultura de Securitate din cadrul SRI (2003), destinat nu doar deschiderii şi destinderii dialogului cu societatea civilă ci şi promovării unei culturi de securitate la nivelul acesteia, mai ales în contextul accentuării dimensiunii individuale a conceptului de securitate.

     Angajarea României în Războiul global împotriva terorismului a avut repercusiuni şi asupra activităţii de obţinere a informaţiilor, atât la nivel intern cât şi extern. De aceea, prin constituirea Centrului de coordonare Operativă Antiteroristă, SRI a primit noi atribuţii, ceea ce a sporit necesitatea măsurilor de reformă şi de angajare a interoperabilităţii cu celelalte servicii similare, inclusiv la nivel legislativ.