Pin It
  1. Activitatea de ocrotire a dreptului şi formele ei

Respectarea dreptului în ambele sale sensuri (drept obiectiv şi drept subiectiv) este asigurată de existenţa forţei publice. Statul, după edictarea normelor juridice, întreprinde măsuri active şi diverse prin sistemul său de organe în vederea traduce­rii în viaţă a acestor norme, ocrotindu-le, prin aplicarea la nevoie a forţei de constrângere. Astfel o funcţie internă a statului se realizează prin activitatea de ocrotire a normelor de drept, exer­citată de tot mecanismul acesteia, iar în mod special şi principal de către organe create în acest scop.

Justiţia este cea mai veche formă a activităţii de ocrotire a normelor de drept. Justiţia este una dintre formele fundamentale ale activităţii statului, care constă în judecarea cauzelor penale, civile, econo­mice, de contencios administrativ, precum şi a cauzelor cu pri­vire la contravenţiile administrative, de către instanţele judecă­toreşti ca rezultat al căreia apar şi se realizează drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, ale asociaţiilor acestora, ale întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor.

Activitatea procurorului de contribuire la exercitarea justiţiei constă în faptul participării la examinarea tuturor cauzelor: penale, civile, litigiile economice, contravenţiile administrative intentate de către acesta în cazurile cînd se impune apărarea intereselor minorilor, bătrânilor, handicapaţilor, persoanelor aflate în dependenţă materială sau de serviciu, precum şi a intereselor statului şi ale societăţii. Prin urmare, la înfăptuirea justiţiei de către instanţele judecătoreşti, procurorul participă obligatoriu în toate cauzele penale, susţinând învinuirea de stat, iar în celelalte cauze în situaţiile prevăzute de lege, reprezentând interesele unor persoane fizice (minori, bătrîni şi alte categorii) sau ale statului.

Executarea hotărîrilor definitive ale instanţelor judecătoreşti este înfăptuită de către Ministerul Justiţiei. Hotărîrile judecătoreşti cu caracter patrimonial sunt executate de către executorii judiciari, iar hotărîrile privind aplicarea pedepsei privaţiunii de libertate sunt executate de către Departamentul Instituţiilor Penitenciare.

Jurisdicţia constituţională este înfăptuită de către Curtea Constituţională, care exercită la sesizare controlul constituţiona­lităţii legilor, regulamentelor şi hotărîrilor Parlamentului, al decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, al hotărîrilor şi dis­poziţiilor Guvernului, precum şi al tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Urmărirea penală este înfăptuită de către organe speciale ale statului sub supravegherea procurorului în scopul constatării și descoperirii infracţiunilor, identificării făptuitorilor şi punerii acestora sub învinuire pentru trimiterea lor în judecată. Urmă­rirea penală este o activitate obligatorie în procesul de înfăptuire a justiţiei penale.

Menţinerea ordinii publice constă în efectuarea de către subdiviziunile Ministerului Afacerilor Interne a unor acţiuni cu caracter administrativ prevăzute de lege în scopul prevenirii, contracarării şi descoperirii încălcărilor legalităţii şi ordinii de drept.

Activitatea de asigurare a securităţii statului este înfăptuită de către organe speciale şi constă în luarea unor măsuri prevă­zute de lege în scopul protecţiei suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale a ţării, a regimului ei constituţional, a potenţialului economic, tehnico-ştiinţific şi defensiv, a drepturilor si libertăţilor legitime ale persoanei împotriva activităţii infor­mative şi subversive a serviciilor speciale şi organizaţiilor străine, împotriva atentatelor criminale ale unor grupări sau indivizi aparte.

Activitatea avocaţială constă în asistenţa juridică acordată de către avocat persoanelor fizice şi persoanelor juridice prin consultaţii şi cereri cu caracter juridic, asistenţă şi reprezentare juridică în faţa organelor de jurisdicţie şi de urmărire penală, apărare cu mijloace juridice specifice a drepturilor şi intereselor legitime ale acestora în raporturile cu autorităţile publice, insti­tuţii şi orice cetăţean al Republicii Moldova sau străin, precum şi prin orice alte mijloace şi căi proprii exercitării dreptului de apărare în condiţiile legii.

Activitatea notarială constă în efectuarea unor acte prevăzute de lege (acte notariale) şi consultaţii juridice de către notar, în scopul asigurării persoanelor fizice şi juridice stabilirii raporturilor juridice, civile şi comerciale nelitigioase, precum şi exerciţiului drepturilor şi ocrotirii intereselor legitime.

Activitatea avocaţilor parlamentari constă în verificarea şi constatarea faptelor de încălcare a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor, sesizând autorităţile competente în vederea respec­tării legalităţii. Activitatea avocaţilor parlamentari este îndrep­tată spre asigurarea garanţiilor respectării drepturilor şi liber­tăţilor constituţionale ale omului de către organele administraţiei publice centrale şi locale, instituţii, organizaţii şi întreprinderi indiferent de forma de proprietate, asociaţiile obşteşti, precum şi de persoanele cu funcţii de răspundere.

Activitatea arbitrală este realizată de către arbitrii aleşi de părţi şi constă în soluţionarea litigiilor izvorâte din relaţii obligaţionale contractuale şi necontractuale.

Activitatea nestatală de depistare-protecţie constă în acordarea de ajutor persoanelor fizice şi juridice, inclusiv celor străine, pentru apărarea drepturilor patrimoniale şi nepatrimoniale, intereselor lor legitime de către organizaţii nestatale şi persoane anumite (detectivi particulari) în condiţiile legii.

  1. Istoria serviciilor secrete în Republica Moldova

 

Existenţa umană, în ansamblul ei, este de neconceput fără informaţie. Aceasta a avut din cele mai vechi timpuri, o valoare a cărei importanţă şi dimensiune sunt practic imposibil de cuantificat. Pe parcursul istoriei informaţia a devenit arma perfectă în apărarea statalităţii tuturor  popoarelor lumii. Dorinţa de a prezice viitorul a transformat procesul de culegere şi protecţie a  informaţiilor într-un meşteşug, iar serviciile de cercetare şi contrainformare au devenit treptat un atribut  instituţional, indispensabil pentru existenţa comunităţilor umane. Excepţie de la acest proces nu a constituit nici istoria organelor securităţii naţionale.     
Majoritatea istoricilor susţin ideea că perioada de aur pe care a înregistrat-o Moldova în epoca domniei lui Ştefan cel Mare, anii 1457 - 1504,  a rezultat expres din faptul că Domnitorul a reuşit să instituie un sistem de cercetare modern, analogic altor curţi monarhice din acea epocă. Prin obiectivele urmărite şi angrenajul informativ instituit, Ştefan cel Mare a contribuit la asigurarea stabilităţii şi echilibrului ţării, indentificînd soluţii reale în faţa unor ameninţări inevitabile. În perioada domniei sale,  graţie  procesului de cercetare şi contrainformare,  Domnitorul a obţinut victorii în 34 de războaie din totalul celor 36. Datele atît de necesare proveneau de la persoane delegate special,  patrioţi anonimi, a caror contribuţie la victoriile diplomatice şi cele de pe cîmpurile bataliilor au ramas necunoscute oştenilor moldoveni, învingători la Baia, Vaslui, Cozmin, memoria cărora s-a pastrat relativ în letopiseţe. Sursele scrise ale epocii de referinţă remarcă printre cercetaşii curţii domneşti pe logofatul Isac, solul lui Ştefan cel Mare şi Bogdan III în Polonia; Stanciu, membru în Sfatul Domnesc (1467-1479) trimis de Ştefan în 1468 în Polonia, iar în 1475 - în Ungaria; logofătul Tautu prezent în 1497 şi 1499 în Polonia, iar în 1504 - în Turcia. Preluînd experienţa otomană şi valorile sociale respective, care selectau cadrele informative indiferent de originea socială, domnia lui Ştefan cel Mare a adus un plus de stabilitate şi echilibru în zbuciumul ţării resimţit în a doua jumatate a sec. XV. Abia peste 20 de ani după moartea lui Ştefan cel Mare a fost fondat Ordinul Iezuiţilor şi lojele masonice, care au constituit  primele reţele informative.        
Revenind peste veacuri la realităţile mileniului trei, ne convingem că informaţia, ca instituţie, ramîne un atribut incontestabil şi indispensabil pentru asigurarea bunei funcţionalităţi a oricărei formaţiuni statale. În statele democrate, serviciile de informaţii au devenit parte a organizării sociale moderne, activitatea lor fiind legitimată prin adaptarea cadrului legal care recunoaşte că deţinerea de informaţii verificate şi evaluări informative echidistante este o condiţie a stabilităţii şi asigurării securităţii ţării. 
     
Istoria contemporană conţine suficiente exemple care definesc rolul serviciilor secrete ale Republicii Moldova în etapele de dezvoltare a  ţării ca stat independent, suveran şi integru. Proclamarea independenţei naţionale a Republicii Moldova s-a produs în condiţiile catalizării situaţiei politico-sociale la etapa dezintegrării fostei URSS. În scurt timp, după adoptarea la 23 iunie 1990 a Declaraţiei de suveranitate, sub egida Comisiei parlamentare pentru securitatea statului şi problemele militare, au fost iniţiate activităţi legislative în scopul creării şi plasării organelor naţionale de securitate într-un cadru de funcţionare legală. Exista necesitatea de a constitui o structură nouă, cu sarcini, competenţe şi responsabilităţi clar definite în conformitate cu principiile dezvoltării societăţii democratice. Un imperativ devenise exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii serviciilor secrete, respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, asigurarea transparenţei vizavi de  activitatea instituţiei, deschiderea către societatea civilă şi opinia publică.
     
Drept urmare a încercărilor din exterior de a stăvili valul de Renaştere Naţională în Republica Moldova, către începutul anului 1991,  societatea era fragmentată pe criterii etnico-ideologice, iar asupra ţării plana pericolul dezintegrării teritoriale. Pentru a face faţă cerinţelor situaţiei politico-operative, noua conducere a CSS al RSS Moldova s-a văzut obligată să activeze cu eficienţă maximă. Evenimentele din august 1991, cînd aşa numitul Comitet de Stat pentru stări excepţionale a încercat să blocheze începutul transformărilor democratice din URSS, au constituit un moment cardinal în istoria serviciilor secrete moldoveneşti. Prin Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr. 196 din 9 septembrie 1991 este lichidat Comitetul Securităţii de Stat, în baza lui fiind creat Ministerul Securităţii Naţionale – organ cu atribuţii majore în apărarea statalităţii moldoveneşti. 

În vederea garantării unei funcţionalităţi eficiente a instituţiei, au fost întreprinse activităţi de ordin organizatoric şi operativ. Desfăşurarea măsurilor informative şi contrainformative era însoţită de procesul selectării minuţioase a efectivului în baza principiilor fidelităţii intereselor naţionale şi calificării profesionale înalte – garanţii fundamentale în soluţionarea calitativă a sarcinilor de competenţă care, pe parcurs, deveneau tot mai complexe şi mai importante pentru existenţa Republicii Moldova. În aceste condiţii, ca obiectiv de bază, devenise sarcina păstrării integrităţii teritoriale a ţării, contracarării şi anihilării aspiraţiilor separatiste. Activităţi complexe au fost desfăşurate în vederea păstrării jurisdicţiei funcţionării organelor constituţionale în estul şi sudul ţării, unde luaseră amploare tendinţe de separare teritorială.

Un adevărat examen de maturitate civică şi profesională pentru colaboratorii Ministerului Securităţii Naţionale a constituit participarea în 1992 la acţiunile militare pentru apărarea independenţei şi integrităţii teritoriale ale Republicii Moldova, în perioada conflictului declanşat pe Nistru cca 150 de ofiţeri şi-au confirmat profesionalismul şi capacitatea de a face faţă celor mai dificile sarcini. Condiţiile de extremă tensiune politico-socială necesitau decizii argumentate, subordonate soluţionării celor mai stringente probleme. 
     
În virtutea atribuţiilor funcţionale, efectivul operativ a desfăşurat activităţi informative şi operaţiuni speciale pentru a asigura conducerea supremă a ţării cu date, necesare contracarării tentativelor de separare teritorială şi păstrării raioanelor de est în componenţa Republicii Moldova. Angajaţii Ministerului şi-au îndeplinit cu cinste datoria faţă de Patrie, curajul şi bărbăţia multor dintre ei fiind menţionate cu înalte distincţii de stat. 

Odată cu încetarea confruntării militare de la Nistru, sarcini majore, cu un alt conţinut, au fost înaintate organelor securităţii statului. Noua conducere a Ministerului Securităţii Naţionale plasează accentul pe activităţi planificate şi de perspectivă în vederea identificării şi anihilării la timp a factorilor interni şi externi care constituiau pericol pentru independenţa, suveranitatea şi integritatea teritorială a ţării. Un astfel de obiectiv rezida în realizarea dezideratului „Unui stat puternic – un serviciu special puternic”. 
     
Activităţi operative complexe sunt realizate pe direcţia apărării regimului constituţional. Ca argumente de bază devin cunoaşterea şi evaluarea profundă a situaţiei, realizarea în comun cu alte autorităţi a acţiunilor menite să nu permită alunecarea proceselor interne în albia extremismului şi confruntărilor sociale violente, care se puteau solda cu grave consecinţe politice, economice şi umane. Subiect de preocupare constantă pentru Minister devine situaţia din raioanele de est cu scopul de a contribui la reintegrarea lor în câmpul constituţional republican, evitând activităţile destabilizatoare din partea formaţiunilor paramilitare.

În conlucrare cu alte autorităţi abilitate, MSN activează în vederea contracarării terorismului internaţional şi a extremismului, precum şi formelor de manifestare ale acestora. Curmarea tentativelor de constituire în ţară a structurilor clandestine de sorginte neofascistă şi legionară s-a răsfrânt benefic asupra stabilităţii interne şi a procesului de consolidare civică. Pe căi operative au fost contracarate mai multe încercări de constituire în republică a infrastructurilor, destinate susţinerii terorismului internaţional. 

Subunităţile contrainformative îşi intensifică activitatea în scopul identificării şi curmării acţiunilor informativ-subversive ale serviciilor secrete străine. Sarcini de importanţă naţională devin protejarea contrainformativă a Forţelor Armate şi asigurarea inviliolabilităţii frontierei de stat. Reorganizarea Detaşamentului trupelor de grăniceri, precum şi realizarea unor activităţi complexe la hotarele ţării au condus la minimizarea riscurilor generate pentru securitatea naţională şi regională: migraţia ilegală, traficul ilicit cu produsele supuse controlului internaţional, alte manifestări ale criminalităţii transnaţionale. În interacţiune coordonată cu organele de drept s-au realizat activităţi de combatere a criminalităţii organizate în sectorul economic şi financiar-bancar, fenomene caracteristice perioadei de tranziţie. Paşii întreprinşi au permis contracararea filierelor de contrabandă, tentativelor de însuşire frauduloasă a patrimoniului public etc. De asemenea, au fost desfăşurate activităţi contrainformative complexe în transporturi, comunicaţii, energetică şi alte sectoare vitale ale economiei naţionale.

Prin adoptarea Legii securităţii statului şi Legii privind organele securităţii statului au fost definitivate sarcinile şi competenţele autorităţilor publice în acest domeniu de activitate. În noiembrie 1999 Ministerul Securităţii Naţionale este reorganizat în Serviciul de Informaţii şi Securitate, coordonarea instituţiei fiind delegată Preşedintelui Republicii Moldova, iar controlul asupra activităţii – legislativului moldovenesc. 
     
Ulterior, sistemul organelor securităţii naţionale a fost în permanentă reformare, vectorul de bază fiind optimizarea structurii şi modificarea obiectivelor funcţionale în contextul evoluării situaţiei politico-operative din ţară şi de peste hotare. Totodată, una din sarcinile primordiale ale reformării a constituit racordarea  atribuţiilor şi funcţiilor serviciilor secrete moldoveneşti  cu rigorile statului de drept şi ale comunităţilor informative moderne. Mondializarea relaţiilor umane în toate domeniile, dezvoltarea rapidă a mijloacelor de comunicare, noile tehnici şi evoluţia ştiinţei, impulsionarea instituţiilor democratice, interdependenţa progresivă a statelor şi apariţia unor noi manifestări ale puterii economice, cu consecinţe politice şi sociale au condus la transformarea instituţiilor publice atît interne, cît şi internaţionale. În acest context, serviciile de informaţii, cu atribuţii în planul securităţii naţionale şi internaţionale, au dobîndit o nouă dimensiune. Procesul de consolidare şi afirmare politică a statului moldovenesc abilitează serviciile sale speciale cu sarcini şi responsabilităţi tot mai largi. O atenţie deosebită se acordă stabilirii şi promovării contactelor cu serviciile speciale străine în vederea prevenirii şi contracarării proceselor care periclitează securitatea naţională şi regională, realizării schimbului de informaţii operative şi planificării măsurilor comune în vederea asigurării securităţii statului.

Fiind unul din atributele fireşti ale statului moldovenesc, instituţia şi-a impus propriul său stil de afirmare profesională, utilizînd eficient întregul spectru de activităţi deschise şi acoperite pentru a asigura securitatea de stat a Republicii Moldova. În condiţiile distrămării URSS, cînd problema pregătirii cadrelor era de competenţa Moscovei, am fost obligaţi să întreprindem activităţi urgente pentru a asigura pregătirea cadrelor în republică. Astfel, în anul 1992, pe lîngă MSN a început să funcţioneze Centrul de instruire a cadrelor, corpul profesoral-didactic al  căruia, la rînd cu pedagogi, a întrunit lucrători practici experimentaţi.  Ulterior, în 2002, centrul a fost reformat în Institutul Naţional de Informaţii şi Securitate. Prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 124 din 10 februarie 2009, Institutului Naţional de Informaţii şi Securitate i s-a conferit numele „Bogdan, Întemeietorul Moldovei”.  Pe parcursul anilor corpul profesoral-didactic a contribuit la educarea noilor generaţii de apărători ai intereselor supreme ale ţării, astăzi INIS fiind la a 17-a promoţie a ofiţerilor de informaţii.
      
La 22 mai 2008 de către Parlamentul RM este adoptată noua Concepţie a securităţii care stabileşte liniile directorii pentru securitatea naţională, valorile şi principiile generale ce urmează a fi protejate de stat şi societatea Republicii Moldova.  Necesitatea modernizării Serviciului rezultă şi din prevederile Strategiei Securităţii Naţionale, a Planului individual de acţiuni al Parteneriatului Republica Moldova – NATO, precum şi  a Programului de activitate al Guvernului RM „Integrare Europeană: Libertate, Democraţie, Bunăstare” pentru anii 2009-2013, care au impulsionat decizia de a racorda atribuţiile şi funcţiile SIS cu rigorile societăţii democratice de drept şi ale comunităţilor informative moderne. În procesul demarat de reformă a sectorului  de securitate, devine cert  faptul că ţara noastră are nevoie de stabilitate şi securitate suficientă pentru asigurarea durabilităţii şi dezvoltării statului. Un rol important constituie încurajarea şi participarea în acest proces a societăţii civile, mass-mediei, organizaţiilor de apărare a drepturilor omului şi organismelor internaţionale relevante.  

Apreciind evoluţia în timp, indiferent de abrevierea pe care au purtat-o organele de securitate, ofiţerii de informaţii au manifestat dintotdeauna devotament faţă de interesele naţionale ale Republicii Moldova. Deviza „Credinţă Patriei", înscrisă pe drapelul Serviciului de Informaţii şi Securitate, constituie o obligaţie şi, totodată, o chemare la îndeplinirea conştientă, pînă la sacrificiu, a datoriei sfinte faţă de cetăţean, popor şi ţară. Conform doctrinei naţionale şi a practicii ţărilor democratice, activitatea serviciilor secrete poartă un caracter politic neutru. Obiectivitatea şi imparţialitatea reprezintă condiţiile de bază care asigură evaluarea corectă a pericolelor la adresa securităţii de stat, indiferent de originea acestora. 
     
Adevăratele servicii secrete au Conştiinţa că apără o cauză dreaptă: interesul suprem al poporului. Aşadar, constatăm că nu există în lume o armă mai bine dotată, mai imbatabilă şi intangibilă, decît Conştiinţa umană care îşi serveşte cu Onoare şi Credinţă Patria.    

  1. Rolul Serviciului de Informații și Securitate în cadrul sistemului organelor de drept ale Republicii Moldova

 

Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova este organul de stat  specializat  în domeniul asigurării securităţii de stat.

    Activitatea Serviciului este coordonată de către Preşedintele Republicii Moldova, în limitele competenţei sale, şi este supusă controlului parlamentar.

   Serviciul reprezintă un organ unitar centralizat, constituit din subunităţile aparatului central al Serviciului şi organele lui teritoriale.

   Efectivul Serviciului este stabilit şi aprobat de Parlament la propunerea directorului Serviciului.

Organele teritoriale sînt subordonate direct conducerii Serviciului. Amplasarea lor poate să nu corespundă cu împărţirea administrativ-teritorială a Republicii Moldova.

   Serviciul este persoană juridică, are denumire oficială şi convenţională, dispune de alte atribute necesare, conturi în bănci, inclusiv valutare.

   Cadrul juridic al activităţii Serviciului îl constituie Constituţia Republicii Moldova, Legea cu privire la SIS, alte acte legislative, decretele Preşedintelui Republicii Moldova şi hotărîrile Guvernului.

Activitatea Serviciului se desfăşoară şi în conformitate cu acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte.

    Serviciul îşi desfăşoară activitatea conform principiilor:

    - legalităţii;

    - respectării drepturilor şi libertăţilor omului;

    - umanismului;

    - nonpartidismului;

    - oportunităţii;

    - conspiraţiei, îmbinării  metodelor şi mijloacelor de activitate deschisă şi acoperită;

    - centralizării conducerii Serviciului, îmbinării conducerii unipersonale şi colegiale.

În activitatea sa, Serviciul asigură respectarea drepturilor şi libertăţilor omului. Nu se admite limitarea drepturilor şi libertăţilor omului, cu excepţia cazurilor prevăzute de Constituţie şi de alte acte legislative.

Cetăţenii ale căror drepturi şi libertăţi au fost încălcate de către persoane cu funcţii de răspundere ale Serviciului sînt în drept să reclame acţiunile persoanelor în cauză în organul ierarhic superior al Serviciului, la procuratură sau în instanţa judecătorească.Conducătorulorganului respectiv al Serviciului, procurorul sau judecătorul este obligat să întreprindă măsuri pentru repunerea în aceste drepturi şi libertăţi, pentru repararea prejudiciului cauzat şi tragerea  la răspundere a celor vinovaţi, conform legislaţiei.

Autorităţile administraţiei publice, precum şi întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile, indiferent de tipul de proprietate, formaţiunile politice, obşteşti şi cetăţenii au dreptul, în conformitate cu legislaţia, să obţină explicaţii şi informaţii de la Serviciu, în cazul lezării drepturilor şi libertăţilor lor, şi să ceară de la acesta repararea  prejudiciului cauzat de acţiunile ilegale ale persoanelor cu funcţii de răspundere ale Serviciului aflate în exerciţiul funcţiunii.

Datele privind viaţa particulară care aduc atingere onoarei şi demnităţii cetăţeanului sau de natură să-i lezeze interesele legitime, obţinute în procesul activităţii Serviciului, nu pot fi făcute publice decît cu consimţămîntul cetăţeanului, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie.

Persoanele cu funcţii de răspundere ale Serviciului vinovate de abuz de putere sau de abuz de serviciu, fie de excesul de putere sau de depăşirea atribuţiilor de serviciu poartă răspunderea prevăzută de legislaţie.

   Cetăţenii sînt informaţi despre activitatea Serviciului prin intermediul mass-media şi prin alte forme, în modul stabilit de legislaţie.

Informaţiile privind drepturile şi obligaţiile, direcţiile principale de activitate ale Serviciului sînt prezentate integral.

Se interzice de a face publice informaţiile ce constituie secret de stat, secret comercial, precum şi alte informaţii oficiale cu accesibilitate limitată, a căror divulgare ar putea prejudicia securitatea de stat, onoarea şi demnitatea persoanei sau ar putea leza drepturile şi libertăţile acesteia, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie  în interesul justiţiei.
Cetăţenii angajaţi în Serviciu, precum şi cei admişi la informaţiile referitoare la activitatea Serviciului, sînt supuşi procedurii de acces la informaţiile ce constituie secret de stat, dacă altă modalitate nu este prevăzută  de legislaţie.   

Cetăţenii admişi, în condiţiile legii, la informaţiile referitoare la  activitatea Serviciului ce constituie secret de stat poartă răspundere pentru divulgarea lor conform legislaţiei.

Documentele şi materialele ce conţin informaţii referitoare la efectivul Serviciului, persoanele ce îi acordă sau i-au acordat în secret sprijin, precum şi informaţiile despre organizarea, tactica, metodele şi mijloacele de desfăşurare a activităţii operative de investigaţii de către Serviciu, constituie secret de stat şi se păstrează în arhiva Serviciului. Materialele din arhiva Serviciului care prezintă valoare istorică şi ştiinţifică sînt scoase de la secret şi sînt remise spre păstrare la Arhiva Naţională a Republicii Moldova  în modul stabilit de legislaţie.

        Serviciului îi revin atribuţiile:

  1. a) elaborarea şi realizarea, în limita competenţei sale, a unui sistem de măsuri orientate spre descoperirea, prevenirea şi contracararea următoarelor acţiuni care, conform legislaţiei, periclitează securitatea de stat, publică şi a persoanei:

    - acţiunile îndreptate spre schimbarea prin violenţă a orînduirii constituţionale, subminarea sau lichidarea suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale a ţării. (Aceste acţiuni nu pot fi interpretate în detrimentul pluralismului politic, realizării drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale omului.);

    - activitatea ce contribuie, în mod direct sau indirect, la desfăşurarea de acţiuni militare împotriva ţării sau la declanşarea războiului civil;

    - acţiunile militare sau alte acţiuni violente care subminează temeliile statului;

    - acţiunile care au ca scop răsturnarea prin violenţă a autorităţilor publice legal alese;

    - acţiunile care favorizează apariţia de situaţii excepţionale în transport, telecomunicaţii, la unităţile economice şi cele de importanţă vitală;

    - spionajul, adică transmiterea informaţiilor ce constituie secret de stat altor state, precum şi obţinerea ori deţinerea ilegală a informaţiilor ce constituie secret de stat în vederea transmiterii lor unor state străine sau structuri anticonstituţionale;

    - trădarea manifestată prin acordarea de ajutor unui stat străin în desfăşurarea de activităţi ostile împotriva Republicii Moldova;

    - acţiunile care lezează drepturile şi libertăţile constituţionale ale cetăţenilor şi pun în pericol securitatea de stat;

    - pregătirea şi comiterea atentatelor la viaţa, sănătatea şi inviolabilitatea persoanelor oficiale supreme ale ţării, a oamenilor de stat şi fruntaşilor vieţii publice din alte state aflaţi în Republica Moldova;

    - sustragerea de armament, muniţii, tehnică de luptă, substanţe explozive, radioactive, otrăvitoare, narcotice, toxice şi de altă natură, contrabanda cu acestea, producerea, folosirea, transportarea şi păstrarea lor ilegală, dacă prin aceasta se aduce atingere intereselor de asigurare a securităţii de stat;

    - constituirea de organizaţii sau grupări ilegale care periclitează securitatea de stat sau participarea la activitatea acestora;

  1. b) protecţia secretului de stat, exercitarea controlului privind asigurarea păstrării şi prevenirii scurgerii informaţiilor ce constituie secret de stat şi altor informaţii  importante pentru stat;
  2. c) crearea, asigurarea funcţionării şi securităţii sistemelor guvernamentale de telecomunicaţii, elaborarea strategiei şi realizarea politicii naţionale în domeniul creării, administrării şi asigurării funcţionării şi securităţii sistemelor speciale de telecomunicaţii;
  3. desfăşurarea activităţii de combatere a terorismului, finanţării şi asigurării materiale a actelor teroriste.

Pentru îndeplinirea atribuţiilor ce ţin de asigurarea securităţii de stat, Serviciul desfăşoară:

  1. a) activităţi informative;
  2. b) activităţi contrainformative;
  3. c) combaterea infracţiunilor ale cărorurmărire penală sînt atribuite, conform legislaţiei, Serviciului. Alte atribuţii în domeniul combaterii criminalităţii pot fi acordate Serviciului prin legi şi alte acte normative.

    Modul de desfăşurare a măsurilor informative şi contrainformative, precum şi condiţiile de utilizare a metodelor şi mijloacelor secrete în desfăşurarea activităţii informative şi contrainformative sînt stabilite de legislaţie.