O structură românească, instituţionalizată şi specializată în spionaj, a funcţionat, în perioada interbelică, în cadrul Serviciului Secret de Informaţii al Armatei Române (1924 - 1940) şi apoi al Serviciului Special de Informaţii (1940 - 1951), sub denumirea de Secţia I Informaţii Externe. Această structură a fost desfiinţată în 2 aprilie 1951 o dată cu SSI-ul, iar prin Decretul nr. 50 din 3 martie 1951 a fost integrată Direcţiei Generale a Securităţii Poporului, sub denumirea de Direcţia I Informaţii Externe.
După 30 decembrie 1989, această structură specializată şi-a luat denumirea de Serviciul de Informaţii Externe (SIE) şi a fost condus de generalul Mihai Caraman, unul din cei mai cunoscuţi agenţi ai spionajului românesc din perioada regimul comunist.
În vara anului 1992, generalul Caraman a fost înlocuit din funcţie cu generalul de divizie Ioan Talpeş, fost consilier prezidenţial pe probleme de politică externă şi ulterior consilier prezidenţial pe probleme de securitate naţională. După o activitate fără impact mediatic puternic, aşa cum a fost cazul SRI, SIE a avut în 1997, câteva frământări la nivel înalt. În vara anului 1997, preşedintele Emil Constantinescu l-a numit pe consilierul Cătălin Harnagea în funcţia de şef al SIE. Din 12 februarie 2001, preşedintele Ion Iliescu l-a numit în funcţia de şef al SIE pe Gheorghe Fulga. Din 4 octombrie 2006 preşedintele României, Traian Băsescu l-a nuit în funcţia de director al SIE pe Claudiu Săftoiu.
Serviciul de Informaţii Externe este o instituţie fundamentală a sistemului siguranţei naţionale, fondată pe baze constituţionale şi supusă controlului parlamentar, care îşi aduce contribuţia specifică la protecţia, sprijinirea şi promovarea intereselor României, în cadrul concepţiei unitare definite în Strategia de Securitate Naţională.
Legea 51/1991, cap. II., art. 8, stipulează că SIE este organul de stat specializat în obţinerea din străinătate a datelor referitoare la siguranţa naţională. De aici rezultă că SIE este îndrituit să apere în afara graniţelor interesele vitale ale statului român.
Serviciile de informaţii cu astfel de atribuţii îndeplinesc, de regulă, misiuni de trei categorii. Prima reuneşte misiunile cu caracter de apărare şi constă în descoperirea ameninţărilor provenite din afara graniţelor naţionale, îndreptate împotriva cetăţenilor ei, a intereselor statului, opunându-se eventualei lor materializări. A doua categorie de misiuni este de „iniţiativă”, serviciul primind informaţii cu caracter politic, economic sau de altă natură ce pot fundamenta deciziile puterii statului. În a treia categorie intră misiunile cu caracter ofensiv, perfect secretizate şi conspirate. Aici este valabilă afirmaţia lui Claude Silberzahn, care susţine, şi nu fără temei, că serviciul de informaţii externe este actorul principal şi îndeplineşte pentru naţiune misiunile ce nu pot fi revendicate oficial[1]. Riscurile sunt mari, întrucât, în caz de nereuşite sau inabilităţi, serviciile de contraspionaj adverse recurg la mediatizari, în scopul compromiterii, creării unor situaţii „jenante” şi chiar complicarea unor relaţii politico-diplomatice sau militare.
Întrucât asupra activităţilor noii centrale a spionajului românesc începuseră să planeze anumite suspiciuni, atât din interior cât şi din exterior[2], la nivelul anului 1997, s-a impus ca Parlamentul României să dezbată un proiect de Lege privind organizarea şi funcţionarea SIE. În expunerea de motive se menţiona că proiectul de Lege al SIE a fost alcătuit ţinând seama, atât de reglementările legale privind organul de informaţii ce a funcţionat în România interbelică, cât şi de reglementările referitoare la organele de informaţii externe din ţări cu vechi tradiţii democratice (SUA, Germania, Italia, Marea Britanie etc.)[3].
Conform Legii 1/1998 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Informaţii Externe, activitatea SIE este organizată şi coordonată de CSAT. Conducerea SIE este asigurată de un director cu rang de ministru, numit de CSAT la propunerea Preşedintelui şi de un consiliu consultativ compus din adjuncţii directorului şi şefii unor unităţi din structură. Adjuncţii au rang de secretari de stat şi sunt numiţi de CSAT la propunerea directorului.
Conform art. 1 din lege, activitatea SIE are ca scop obţinerea de informaţii necesare garantării suveranităţii, unităţii, independenţei şi indivizibilităţii României[4].
Activitatea SIE are caracter secret de stat, documentele serviciului putând fi consultate numai în condiţiile legii şi cu aprobarea directorului SIE. Serviciul este autorizat să folosească metode, să creeze şi să deţină mijloace adecvate pentru obţinerea, verificarea, evaluarea, valorificarea şi stocarea datelor referitoare la siguranţa naţională. Sursele de informare, metodele şi mijloacele de muncă nu pot fi dezvăluite faţă de nimeni şi în nici o împrejurare.
Cadrele militare din SIE au toate drepturile şi îndatoririle aplicabile armatei române. Cadrele militare şi salariaţii civili ai SIE îşi vor da acordul scris ca asupra lor să poată fi întreprinse măsuri de verificare contrainformativă cât sunt angajaţi ai SIE, dar şi timp de patru ani după aceea, respectiv toată viaţa, pentru cei care au deţinut funcţii importante.
Personalul SIE are obligaţia de a păstra secretul informaţiilor. În mod excepţional, unele date vor putea fi comunicate numai în cazuri autorizate de lege, cu acordul directorului. SIE asigură protecţia celor care, lucrând acoperit, sunt deconspiraţi în împrejurări ce exclud culpa acestora[5].
Un alt aspect ce ne reţine atenţia este faptul că în ultimii ani SIE a stabilit relaţii de cooperare cu aproape toate serviciile similare din ţările NATO şi nu numai, motorul şi obiectivul colaborării fiind combaterea cu prioritate a ameninţărilor transfrontaliere ce pun în egală măsură în pericol siguranţa naţională a tuturor statelor democratice şi stabilitatea pe plan internaţional.
După cum rezultă dintr-un comunicat de presă al SIE, din rândul acestor ameninţări comune la care cooperarea antamată de SIE dă un răspuns bine focalizat, pragmatic, este suficient să amintim terorismul internaţional, narcotraficul, grupările criminale organizate, de sorginte diversă şi, desigur, fenomenele de corupţie şi criminalitate financiar-bancară internaţională devenite, din cauza globalizării economiei, finanţelor şi pieţelor extrem de agresive în ultima vreme[6].
Cooperarea strânsă, existentă între SIE şi serviciile menţionate pe aceste segmente ale activităţilor profesionale respectă, desigur, principiul de bază al păstrării confidenţialităţii asupra surselor şi mijloacelor folosite de părţile cooperante, indiferent dacă această relaţie de parteneriat activ se desfăşoară la nivel bilateral sau multilateral.
În perspectiva integrării României în structurile euroatlantice, SIE se va înscrie, la nivel profesional şi prin respectarea principiilor şi standardelor comunităţii informative a ţărilor NATO, pe linia consonantă cu opţiunea poporului român şi cu interesele de moment şi de perspectivă ale ţării noastre, contribuind, prin aceasta, la eforturile de asanare a fenomenelor adverse cu impact naţional şi, totodată, global, dar şi la consolidarea stabilităţii şi securităţii, pe plan intern[7].
Conform Hotărârii Guvernului României nr. 328 din 22 martie 2001, un reprezentant al SIE a fost membru al Comisiei naţionale pentru integrarea României în NATO[8].
SIE este controlat de Parlamentul României printr-o comisie specială, constituită din trei deputaţi şi doi senatori, aleşi din cadrul comisiilor pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională ale celor două Camere. Obiectivul controlului parlamentar constă în verificarea concordanţei activităţii SIE cu Constituţia şi politica Guvernului[9]. Cadrul normativ al controlului este statuat de Hotărârea Guvernului României nr. 44 din 28 octombrie 1998 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea Comisiei parlamentare speciale pentru controlul activităţii SIE. Comisia îşi exercită mandatul pe durata legislaturii în care a fost desemnată şi are următoarele atribuţii:
- analizează şi verifică respectarea Constituţiei şi a legilor ţării de către SIE;
- verifică dacă ordinele, instrucţiunile şi alte acte cu caracter normativ, emise de conducerea SIE, sunt în conformitate cu Constituţia şi cu legile României, cu hotărârile CSAT şi cu hotărârile Guvernului, date în vederea aplicării deciziilor CSAT;
- analizează modul de fundamentare a bugetului SIE şi verifică execuţia acestuia pe baza controalelor efectuate de organele competente;
- audiază persoana propusă de Preşedintele României pentru funcţia de director al SIE, în legătură cu care prezintă un aviz consultativ, care va fi trimis Preşedintelui României. Comisia poate propune Preşedintelui României, prin raport, revocarea din funcţie a directorului SIE;
- examinează cazurile în care în activitatea SIE s-au semnalat încălcări ale altor dispoziţii legale şi se pronunţă asupra măsurilor ce se impun pentru restabilirea legalităţii;
- analizează, verifică şi soluţionează sesizările cetăţenilor care se consideră lezaţi în drepturile şi libertăţile lor, prin mijloace de obţinere a informaţiilor privind siguranţa naţională şi apărarea intereselor României, de către SIE. Examinează şi soluţionează celelalte plângeri şi sesizări care îi sunt adresate în legătură cu încălcarea legii de către SIE;
- verifică criteriile de selecţionare şi promovare a cadrelor SIE;
- verifică modul de promovare a intereselor României şi felul în care activităţile SIE sunt orientate, în principal, pentru identificarea, analizarea, ţinerea sub control şi eliminarea riscurilor la adresa siguranţei naţionale;
- verifică modul de colaborare şi gradul de interoperabilitate dintre SIE şi celelalte instituţii cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale;
- verifică modul de cooperare cu instituţii similare străine;
- avizează proiectele de lege care au legătură cu activitatea SIE;
- îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin hotărâri ale Parlamentului României.
În exercitarea atribuţiilor ce-i revin, Comisia solicită SIE, prin intermediul directorului acestuia, date şi informaţii şi poate audia persoane în legătură cu problemele analizate. SIE este obligat să răspundă în timp util solicitărilor Comisiei şi să permită audierea persoanelor indicate de aceasta, cu acordul prealabil al directorului SIE, cu excepţia documentelor, datelor şi informaţiilor în legătură cu acţiunile informative aflate în curs de desfăşurare. Excepţie mai fac şi informaţiile care pot conduce la deconspirarea calităţii reale a cadrelor operative, la identificarea surselor folosite în munca de informaţii, în măsură în care acestea nu contravin Constituţiei şi legislaţiei în vigoare.
La cererea birourilor permanente ale celor două Camere sau ori de câte ori consideră necesar, Comisia întocmeşte şi prezintă acestora rapoarte cu privire la constatările şi la concluziile rezultate din exercitarea atribuţiilor care îi revin.
Actele şi lucrările Comisiei fac parte din categoria secretelor de stat, cu excepţia cazurilor cuprinse în rapoartele acesteia, care sunt autorizate să fie făcute publice de către birourile permanente ale celor două Camere. Membrii Comisiei au obligaţia de a respecta reglementările legale privind apărarea secretului de stat în legătură cu toate documentele, datele şi informaţiile de care iau cunoştinţă în exercitarea atribuţiilor care le revin, asigurând deplina protejare a acestora. După alegere, membrii Comisiei depun un jurământ în şedinţa comună a celor două camere ale Parlamentului, prin care se obligă să păstreze secretul asupra documentelor, datelor şi informaţiilor la care au avut acces în exercitarea atribuţiilor. Secretul trebuie păstrat atât pe timpul mandatului cât şi după încetarea acestuia. De asemenea, membrii Comisiei trebuie să jure pe propria lor răspundere că nu au făcut parte din structurile fostelor organe de Securitate ale regimului comunist din România şi că nu au foat cadre ale SIE ori ale altor structuri informative româneşti.
Documentele Comisiei se păstrează în arhiva proprie a acesteia, cu respectarea normelor legale privind apărarea secretului de stat. La sfârşitul legislaturii, documentele Comisiei sunt inventariate şi sigilate sub supravegherea membrilor acesteia şi apoi predate, pe bază de proces-verbal, comisiei desemnate de noul Parlament, împreună cu documentele preluate de la comisiile anterioare, conform regulamentului de funcţionare a Comisiei.
Comisia are un regulament propriu de funcţionare, aprobat de birourile permanente ale celor două camere ale Parlamentului.
[1] Claude Silberzahn, Jean Guisnel, op. cit., p. 235.
[2] Vezi pe larg articolul „S.I.E. implicat în activitati mafiote”, publicat în „România libera”, 28 martie 1997, p. 11.
[3] „Critica Securitatii pure”, nr. 1/1997, p. 26.
[4] „Cronica Româna“, miercuri, 22 octombrie 1997, p. 1.
[5] Apud Anca Hriban, Camera a votat Legea SIE, în „Ziua“, miercuri 22 octombrie 1997, p. 4.
[6] „Libertatea“, nr. 2125 din 13/14 iulie 1997, p. 8.
[7] Ibidem.
[8] „Buletinul Oficial”, nr.151, 28 martie 2001, p.4-5.
[9] Vezi Hotărârea Parlamentului României nr.44 din 28 octombrie 1998, privind constituirea, organizarea şi funcţionarea Comisiei parlamentare speciale pentru controlul activităţilor Serviciului de Informaţii Externe, în „Monitorul Oficial”, nr. 417, 5 noiembrie 1998, p.6-8.