Drept

     Acest serviciu a fost creat în februarie 1990 la iniţiativa Preşedintelui CFSN, prin Decretul nr.202 sub denumirea de Unitatea Specială de Pază şi Protocol, fiind o instituţie similară Serviciului Secret (Secret Service) din SUA[1]. Primul director a fost căpitanul Dumitru Iliescu.

     Cadrul juridic îl constituie Legea nr. 191 din 19 octombrie 1998 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Protecţie şi Pază. Are în structură trei subsisteme care concură la asigurarea protecţiei demnitarilor români şi străini, pe timpul prezenţei lor în România şi în asigurarea pazei şi a reşedinţelor acestora.

     Activitatea SPP este organizată şi coordonată de CSAT şi controlată de Parlament, prin comisiile pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

     Protecţia demnitarilor români în afara teritoriului naţional se asigură de către personalul SPP, în cooperare cu serviciile speciale similare din ţările gazdă. Cu aprobarea prealabilă a CSAT, SPP poate stabili relaţii de colaborare cu organisme similare din alte state.

     SPP este condus de un director, cu rang de secretar de stat, numit de Preşedintele României, la propunerea CSAT. La numirea în funcţie, directorul depune un jurământ în faţa Preşedintelui. Directorul SPP are următoarele atribuţii:

• organizează şi conduce activitatea serviciului şi îl reprezintă în relaţiile cu ministerele şi cu celelalte organe ale administraţiei publice, cu instituţii şi organizaţii din ţară, precum şi cu organisme similare din străinătate;
• angajează serviciul în relaţiile cu persoane juridice sau fizice, în care scop poate da împuterniciri şi altor cadre din subordine;
• emite, potrivit legii, ordine şi instrucţiuni;
• propune Preşedintelui, cu avizul CSAT, numirea în funcţii a primului adjunct şi adjunctului directorului SPP;
• propune CSAT spre aprobare structura organizatorică, efectivele în timp de pace şi în timp de război şi regulamentul de organizare şi funcţionare a SPP;
• cu aprobarea CSAT, poate modifica structura SPP, în limita efectivelor stabilite, prin înfiinţarea, desfiinţarea sau reorganizarea formaţiunilor, centrelor, secţiilor, sectoarelor, birourilor şi a altor structuri similare.

     Anual sau la cererea Parlamentului, directorul SPP prezintă rapoarte cu privire la îndeplinirea atribuţiilor de revin instituţiei pe care o conduce. Directorul SPP are în subordine nemijlocită un prim-adjunct, care este înlocuitorul său legal la comandă şi şef al statului major, precum şi un adjunct, cu rang de subsecretari de stat.

     Consiliul director este organul deliberativ al SPP, iar biroul executiv asigură îndeplinirea hotărârilor Consiliului director şi conducerea operativă a SPP. Prin structurile sale specializate, SPP are următoarele atribuţii:

• organizează şi execută activităţi pentru prevenirea şi anihilarea oricăror acţiuni prin care s-ar atenta la viaţa persoanelor a căror protecţie este obligat să o asigure, precum şi pentru realizarea pazei şi apărării sediilor de lucru şi reşedinţelor acestora;
• organizează şi desfăşoară activităţi de culegere, verificare a informaţiilor necesare, numai pentru îndeplinirea atribuţiilor pe linie de protecţie şi pază. Orice informaţie cu valoare operativă de altă natură o transmite de îndată autorităţilor abilitate prin lege, pentru verificare şi valorificarea acesteia;
• realizează schimburi de informaţii şi cooperează cu servicii de informaţii şi cu structuri departamentale cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale, în ţară şi în străinătate;
• poate efectua, cu respectarea Legii 51/1991, verificări prin: solicitarea şi obţinerea de obiecte, înscrisuri sau relaţii oficiale de la instituţii publice; consultarea de specialişti ori experţi; primirea de sesizări sau note de relaţii; fixarea unor momente operative prin mijloace tehnice sau prin consultări personale;
• solicită procurorului, în cazuri justificate, cu respectarea prevederilor Codului de procedură penală, autorizarea efectuării unor activităţi potrivit art. 13 din Legea nr. 51/1991, în scopul culegerii de informaţii pentru îndeplinirea misiunilor specifice. Operaţiunile tehnice pentru realizarea acestor activităţi se execută de către SRI;
• întocmeşte, cu respectarea prevederilor Codului de procedură penală, acte de constatare ce pot constitui mijloace de probă şi consemnează rezultatele acestora;
• intervine, independent sau în cooperare cu alte organe prevăzute de lege, pentru prevenirea şi contracararea acţiunilor de natură să pună în pericol viaţa, integritatea fizică, sănătatea sau libertatea de acţiune a persoanelor cărora le asigură protecţie şi securitatea obiectivelor păzite, precum şi pentru capturarea sau anihilarea elementelor teroriste ori agresive;
• execută, independent sau în cooperare cu alte organe specializate, acţiuni pentru căutarea, identificarea şi neutralizarea obiectelor suspecte care pot prezenta pericol pentru persoanele protejate sau pentru obiectivele păzite;
• întreprinde, în colaborare cu organe specializate, măsuri pentru asigurarea asistenţei medicale, profilactice şi terapeutice a demnitarilor a căror protecţie intră în competenţa sa şi realizează, prin mijloace proprii, măsurile antiepidemice pentru prevenirea îmbolnăvirilor de natură infectocontagioasă, toxico-chimică sau produse de radiaţiile ionizante, precum şi alte activităţi de profil în obiectivele permanente şi temporare;
• organizează, potrivit legii, activitatea proprie de apărare a secretului de stat şi de prevenire a scurgerii de date sau informaţii care nu sunt destinate publicităţii.

     SPP are în organigramă trei secţiuni şi o direcţie logistică: Secţiunea 1 are în atribuţii paza şi protecţia Preşedintelui României, a personalului Preşedinţiei, a sediilor de lucru şi de odihnă a acestora; Secţiunea 2 are în responsabilitate paza şi protecţia primului ministru, a mebrilor Guvernului, a sediului Guvernului (Palatul Victoria) şi a altor sedii de lucru şi de odihnă ale celorlalţi miniştri; Secţiunea 3 este specializată în activităţi informativ-operative. Culegerea, verificarea, analiza şi valorificarea informaţiilor vizează următoarele domenii: (1) ameninţări la adresa Preşedintelui, primului ministru sau a altor demnitari; (2) acţiuni politice neconstituţionale din partea adversarilor politici ce au ca scop înlăturarea sau compromiterea demnitarilor ori a regimului politic din România; (3) depistarea şi anihilarea acţiunilor desfăşurate de agenţi străini infiltraţi în cercurile puterii sau în anturajul demnitarilor români. Direcţia de logistică asigură baza materială precum şi infrastructura necesară funcţionării Serviciului în bune condiţii[2].

     Pe timpul îndeplinirii acestor atribuţii, personalul operativ al SPP (militar şi civil) este investit cu exerciţiul autorităţii publice. Persoanele îndreptăţite să beneficieze de protecţie şi obiectivele a căror pază se asigură de către SPP se stabilesc prin hotărâre a CSAT.

     Pregătirea specifică a personalului SPP se realizează prin sistemul propriu de instruire sau în unităţile militare şi în instituţiile de specialitate ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi ale SRI ori în instituţii civile. Pregătirea se poate desfăşura şi în cadrul unor instituţii similare din străinătate.

     Divulgarea în orice mod a datelor sau a informaţiilor care fac obiectul activităţii SPP este interzisă şi se pedepseşte conform legii. Personalul SPP îşi dovedeşte calitatea cu legitimaţiile de serviciu, iar pe timpul îndeplinirii misiunilor operative, şi cu insigna de serviciu.

     Pentru executarea unor misiuni care nu suferă amânare şi care nu pot fi aduse la îndeplinire altfel, personalul SPP are dreptul să folosească orice mijloace de transport şi de telecomunicaţii, proprietate publică sau privată, cu excepţia celor aparţinând corpului diplomatic.

     Personalul SPP este autorizat, după caz, să poarte şi să folosească arme de foc, arme albe şi alte mijloace de protecţie şi descurajare, pentru îndeplinirea misiunilor de serviciu, precum şi în scop de autoapărare, în condiţiile prevăzute de lege.

     În situaţiile în care obiectivele a căror pază este asigurată în mod permanent sau temporar de către SPP sunt în pericol ori atunci când există informaţii că se intenţionează organizarea unor acţiuni care le-ar pune în pericol, acesta, împreună cu autorităţile publice şi cu alte organe de specialitate care au competenţe în domeniu, stabileşte zone de protecţie a obiectivelor respective, în imediata apropiere a acestora, în care poate interzice sau limita, după caz, accesul. Zonele de protecţie sunt delimitate, cu semne vizibile, de către SPP, cu sprijinul de specialitate al autorităţilor publice şi al altor organe abilitate. Aceste zone de protecţie au acelaşi regim ca şi obiectivele a căror pază este asigurată de SPP.

     Personalul SPP, aflat în misiune, este autorizat să legitimeze şi, după caz, să imobilizeze persoanele care pătrund în mod ilegal în zonele cu acces interzis sau limitat, predându-le de urgenţă organelor competente, împreună cu actul de constatare.  În astfel de situaţii, personalul SPP are obligaţia de a se legitima.

     În cazul constatării unei infracţiuni flagrante ori a unor tentative sau acte preparatorii pedepsite de lege, care pun în pericol viaţa, integritatea fizică sau sănătatea persoanelor cărora li se asigură protecţie, ori obiectivele aflate în pază, personalul SPP poate imobiliza făptuitorul, predându-l de îndată organelor competente, împreună cu actul de constatare şi cu mijloacele materiale de probă.

     SPP nu poate efectua cercetare sau urmărire penală, nu poate lua măsura reţinerii sau arestării preventive şi nu dispune de spaţii proprii de reţinere sau de arest.

     Activitatea operativă a SPP constituie secret de stat. Documentele SPP se păstrează în arhiva proprie şi pot fi consultate, în condiţiile legii, cu aprobarea directorului acestuia.

     La o întâlnire cu presa, unul dintre directorii SPP a afirmat că, în cazul producerii unor atentate teroriste, cei mai periculoşi sunt lunetiştii (care pot acţiona de la peste 1000 de metri) şi maşinile capcană. Pentru a-şi realiza atribuţiile cu care este îndrituit de legile în vigoare, SPP are nevoie de ajutorul mass-media[3]. Într-adevăr rolul SPP este deosebit de important, întrucât constituie un sprijin în munca Preşedintelui, a Guvernului şi Parlamentului, o instituţie de luptă pentru prevenirea scurgerii de informaţii nedestinate publicităţii şi a atentatelor.

     Consilierul juridic al SPP a declarat într-o conferinţă de presă că instituţia din care face parte nu este un serviciu secret, dar a recunoscut că în structura SPP există ofiţeri abilitaţi în culegerea de informaţii atât la nivel central, cât şi în teritoriu.

     În ceea ce priveşte situaţia operativă, din declaraţiile făcute presei de factorii responsabili ai SPP, rezultă că sistemul de pază la Palatul Cotroceni - unde se află reşedinţa Preşedintelui României - a fost penetrat de câteva ori, dar fără ca persoanele în cauză să fi avut intenţii de atentat. Situaţii deosebite s-au înregistrat după formarea guvernului condus de Victor Ciorbea (decembrie 1996), când la poarta Palatului Cotroceni s-au prezentat diferite persoane care solicitau să intre la preşedinte, spunând că sunt miniştri, dar nu aveau asupra lor nici măcar buletinul de identitate.

     După alegerile din noiembrie 1996 au fost unele sesizări pe adresa SPP care se refereau la posibile acţiuni teroriste îndreptate împotriva unor demnitari, dar care nu s-au confirmat.

     Imaginea creată în opinia publică faţă de activitatea SPP este preponderent pozitivă. Într-un raport întocmit de un diplomat occidental acreditat la Bucureşti se apreciază că SPP a avut o evoluţie firească şi sigură, fără tulburări interne sau pierderi de imagine în mass-media[4]. De remarcat că la SPP, de la purtătorul  de cuvânt şi până la personalul tehnic şi administrativ, toată instituţia practică artele marţiale.

[1] Vezi pe larg N. Tihu Suhăneanu, Securitatea prezidenţială americană, Editura Z, Bucureşti, 1996.

[2] Vezi pe larg Cristescu Radu Constantin, Serviciile Secrete din România şi scandalurile de corupţie, 1989 – 2001, Editura ANTET XX PRESS, Bucureşti, 2002, p. 263.

[3]  Ibidem.

[4]  „National“, vineri, 25 iulie 1997, p. 9.