Raportul de drept constituţional reprezintă o categorie a raporturilor sociale reglementate de normele de drept constituţional care se nasc, se desfăşoară şi se sting în domeniul relaţiilor sociale fundamentale ce apar în procesul instaurării, menţinerii şi exercitării puterii de stat, drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale omului şi cetăţeanului, modul de organizare şi funcţionare a instituţiilor politice şi bazele instituţiilor administrative şi jurisdicţionale.
La apariţia unui raport de drept constituţional este nevoie de cel puţin două părţi. Privit din punctul de vedere al structurii sale, raportul de drept constituţional este alcătuit din:
- subiectele raportului de drept constituţional: părţile între care se încheie raportul juridic, titulari de drepturi şi obligaţii. Subiecte ale raportului de drept constituţional sunt, pe de o parte, oamenii luați individual sau grupaţi în colective, iar pe cealaltă parte este întotdeauna o autoritate publică;
- conţinutul raportului de drept constituţional: drepturile și obligaţiile părţilor, între care există o corelaţie, ele condiţionându-se reciproc, încât fiecărui drept îi corespunde o obligaţie şi invers;
- obiectul raportutui de drept constitutional: comportamentul social al subiecţilor de drept constituţional, acţiunile sau inacţiunile lor în timpul normei de drept constituţional.