Cuceririle uluitoare în sferele cunoaşterii umane la acest sfârşit de secol impune Criminalistica să-şi focalizeze eforturile în valorificarea acestor realizări, să le adapteze la necesităţile obiectivării actului de Justiţie şi înfăptuirii Dreptăţii, ea însăşi devenind tot mai tehnizantă şi mai complexă.
De aici şi perspectivele ei de dezvoltare impulsionate de aceste progrese, de creşterea exponenţială a criminalităţii, devenită astăzi o realitate fără frontiere.
Tendinţele evoluţiei teoriei generale sunt marcate de caracterul sintetic, multidisciplinar al ştiinţei:
hstudierea legităţilor privind circulaţia informaţiei cu relevanţă criminalistică inclusiv a tehnologiilor informaţionale contemporane;
hanaliza posibilităţilor integrării în criminalistică a noilor metode de investigaţie ştiinţifică şi elaborarea în baza cunoaşterii lor a procedeelor criminalistice concrete;
hcompletarea sistemului de teorii criminalistice particulare cu noi direcţii de investigaţie, întemeiate pe succesele ştiinţelor fundamentale.
Modificarea viziunilor privind natura acestei ştiinţe influenţează şi direcţiile de dezvoltare ale tehnicii criminalistice, dintre care mai semnificative pentru ţara noastră ni se par următoarele:
2fonoscopia criminalistică – o nouă orientare ce deschide posibilităţi de valorificare a urmelor sonore create de om, realizează analize acustice şi lingvistice ale vorbirii, rezolvă sarcini fonodiagnostice, face posibil identificarea persoanelor după voce şi vorbire;
2amprenta genetică – metodă performantă intrată acum două decenii în practica internaţională de identificare a persoanelor după urmele biologice (spermă, pete de sânge, fire de păr, celule epiteliale de pe mucuri de ţigară etc.) în baza analizei ADN-lui. Fiecare dintre noi posedă un cod genetic propriu, căruia i se dă uneori numele de “genom”, sau “amprentă genetică” care conţine toate informaţiile indispensabile dezvoltării organismului. Cunoaşterea acestui fapt a căpătat o largă aplicaţie în medicină şi în investigaţiile criminalistice căci semnalmentul genetic poate fi folosit ca şi metodele tradiţionale pentru a stabili vinovăţia unui suspect sau, dimpotrivă, dezvinovăţirea acestuia;
2diagnostica criminalistică – o direcţie actuală ce permite majorarea volumului de informaţie desprinsă din urmele infracţiunii utilă pentru stabilirea în condiţii de teren a unor caracteristici ale autorului şi împrejurări ale infracţiunii precum şi descoperirea ei pe urme proaspete;
2examinarea criminalistică a substanţelor şi materialelor – domeniu de analiză prin metode fizice, chimice a unor resturi de substanţe şi materiale frecvent întâlnite în practica de urmărire penală (particule de lac, vopsea, metale, stupefiante, fibre sintetice şi naturale, carburanţi şi lubrifianţi etc.);
2punerea în operă şi implementarea în activitatea curentă a autorităţilor judiciare a unor sisteme automate de identificare a amprentelor digitale – AFIS (Automated Fingerprint Identification System), aflată astăzi într-o continuă perfecţionare şi expansiune;
2amprenta olfactivă – analiza urmelor odorologice umane, elaborarea procedeelor de ridicare şi conservare a mirosului, de identificare a făptaşilor prin folosirea câinilor - biodetectori specializaţi;
2problema asistenţei tehnico-criminalistice a descoperirii şi cercetării infracţiunilor ce ţine de valorificarea tehnologiilor moderne de activitate şi organizare ştiinţifică a muncii, de pregătire a cadrelor de înaltă calificare în ramura criminalisticii, de reglementare procesuală a utilizării metodelor şi mijloacelor ştiinţifice în practica de combatere a criminalităţii ş.a.
Tezele tehnicii criminalistice se aplică, se concretizează şi se detaliază în următoarele două părţi ale ştiinţei – tactica şi metodica criminalistică, aflate într-o strânsă legătură, de unde şi unele tendinţe comune:
■ “tehnizarea” şi “psihologhizarea” acestor compartimente, adică tendinţa de a utiliza metode preluate din ştiinţele exacte (tehnice, naturale, economice, psihologice ş.a.) în scopul elaborării diferitelor variante de conduită ale anchetatorului, personalului operativ, instanţei de judecată în procesul de probaţiune. Aplicarea principiilor pe care se fondează logica matematică facilitează optimizarea şi algoritmizarea desfăşurării acţiunilor de anchetă, teoria informaticii contribuie la studierea proceselor de formare şi transmitere a datelor semnificativ criminalistice, la elaborarea unor procedee mai rezultative de interogare a infractorilor, de efectuare a altor acţiuni de anchetă:
■ elaborarea căilor şi formelor de utilizare a recomandaţiilor tacticii criminalistice în scopul soluţionării cauzelor civile, administrative, precum şi a litigiilor economice. Se are în vedere unele sfaturi privind aplicarea metodelor şi mijloacelor tehnice, obţinerea şi verificarea informaţiilor verbale etc.;
■ perfecţionarea actualelor şi elaborarea noilor procedee şi combinaţii tactice determinată de modificarea legislaţiei penale, de necesitatea desăvârşirii continuie a practicii de luptă contra criminalităţii;
■ utilizarea tehnologiilor computerizate în scopul informatizării şi algoritmizării procesului de cercetare a faptelor penale, de susţinere a anchetatorului, lucrătorului operativ la adoptarea unor decizii în cursul urmăririi penale ş.a.
Fireşte, noi am relevat doar unele aspecte ce privesc perspectivele de dezvoltare ale compartimentelor criminalisticii. În tactică, spre exemplu, rămâne a formula procedee şi recomandaţii mai reuşite vizând păstrarea tainei anchetei, apărarea drepturilor şi intereselor legale ale victimelor infracţiunii, realizarea unor activităţi de anchetă cu participarea apărătorului etc.
Dar şi cele menţionate sunt îndeajuns pentru a observa cât de multe sarcini şi probleme se conturează în faţa criminalisticii naţionale încăt ea să răspundă exigenţelor zilei de azi şi să participe cu propria experienţă la îmbogăţirea fondului general de cunoştinţe criminalistice.