Istoria consolidării criminalisticii la noi este strîns legată de procesul de formare a organelor de ocrotire a normelor de drept în RSS Moldovenească – parte constituientă a fostei URSS. De îndată ce s-a creat republica în 1940 se desfăşoară lucrări de creare a sistemului judiciar, a organelor Procuraturii, a Comisariatului Poporului pentru Afacerile Interne (NCVD) – activităţi întrerupte de război şi reluate în a.1944.
Prima subdiviziune criminalistică, în frunte cu I.V.Teriohin – expert criminalist superior, care se numea grupă tehnico-ştiinţifică a fost întemeiată în octombrie 1940 în cadrul serviciului special al Direcţiei de miliţie a Comisariatului Poporului pentru Afacerile Interne.
Patru ani mai tîrziu grupul este transformat în subsecţie tehnico-ştiinţifică (STŞ) în componenţa biroului operativ condus consecutiv în diferite perioade de către P.K.Oleinikov, S.V.Alfiorov, N.I.Pekarovski, D.T.Pavlenok şi prefăcută în 1965 în secţie criminalistică de expertize a Ministerului de Ocrotire a Ordinei Publice (MOOP RSSM).
Principala sarcină a unităţilor criminalistice din sistemul organelor afacerilor interne consta în acordarea sprijinului tehnico-ştiinţific serviciilor operative de investigaţii, precum şi organelor de anchetă ale MAI, Procuraturii, MGB-KGB în descoperirea şi cercetarea infracţiunilor, identificarea autorilor faptelor penale. Colaboratorii acestor unităţi acordau ajutor criminalistic în realizarea măsurilor operative de investigaţii, acţiunilor de anchetă, în examinarea probelor materiale prin efectuarea unor expertize simple, tradiţionale. În cazul cînd apărea necesitatea realizării unor investigaţii criminalistice de o complexitate sporită, lucrătorii organelor de anchetă, instanţele de judecată erau nevoite să se adreseze către instituţiile de expertiză judiciară ale Ucrainei (Odessa, Kiev, Harkov), precum şi la Institutul Unional de cercetări ştiinţifice privind expertiza judiciară (Moscova), uneori la institutele de ramură ale Academiei de Ştiinţe ale republicii.
Această stare de lucruri a existat pînă la 28.06.1962, dată la care guvernul RSSM a adoptat hotărîrea de a înfiinţa un laborator criminalistic de cercetări ştiinţifice propriu pe lîngă Universitatea de Stat din Chişinău, care devine peste puţin timp centrul ştiinţifico-practic de dezvoltare a ştiinţei criminalisticii în Republica Moldova.
Primul director al laboratorului a fost numit N.S.Volvaci, colaborator ştiinţific superior, care ulterior a condus timp îndelungat colectivul acestei instituţii, denumită mai tîrziu laborator ştiinţific de expertiză judiciară.
În 1971, odată cu crearea Ministerului de Justiţie al RSSM, laboratorul este scos din componenţa Universităţii de Stat şi plasat sub autoritatea acestui Minister, la început ca filială a Institutului Unional de cercetări ştiinţifice privind expertiza judiciară, mai tîrziu – ca instituţie republicană autonomă. Iniţial structura laboratorului cuprindea două secţii – de expertiză criminalistică şi de expertiză autotehnică, ulterior din competenţa Direcţiei de revizie şi control a Ministerului de finanţe a fost exclusă expertiza contabilă şi transmisă în subordinea acestui laborator. Pe lîngă efectuarea expertizelor judiciare, participarea în calitate de specialişti în acţiunile de anchetă, personalul laboratorului desfăşoară deasemenea şi cercetări ştiinţifice în domeniul expertizei judiciare şi criminalisticii.
În anii’60 aici îşi începe activitatea de colaborator al secţiei de expertize criminalistice reputatul savant şi pedagog, specialist în ramura expertizei documentelor S.Gh.Doraş. Cercetarea scrisului şi a vorbirii în scris în actele executate în limba română au constituit preocupările de bază la acea vreme ale cunoscutului criminalist, finalizîndu-se cu susţinerea tezei de doctorat pe această temă. La ora actuală conferenţiarul universitar S.Gh.Doraş desfăşoară o activitate pedagojică valoroasă la catedra Procedură penală şi criminalistică a facultăţii de Drept a Universităţii de Stat din Moldova impunîndu-se prin editarea primelor două volume ale manualului naţional de criminalistică.
Cercetări ştiinţifice solide se efectuau şi în secţia de expertiză autotehnică, condusă în perioada anilor 1972-1978 de A.M.Ţvang, care la fel a pregătit şi a susţinut teza de doctorat în problema vizînd ghidarea automatizată a amplificatoarelor de frînare ale automobilelor. În această secţie, condusă astăzi de M.V.Hapatnicovski s-a elaborat o metodică autentică de evaluare a mijloacelor de transport auto şi a prejudiciului material cauzat acestora ca urmare a accidentelor rutiere.
Specialiştii laboratorului de metode instrumentale de investigaţie împreună cu Institutul Unional de ramură au realizat în comun un rînd de cercetări privind ţesăturile textile arse, formarea unui banc de date privind materialele fibroase şi articolele confecţionate din ele etc.
Colaboratorul acestei secţii V.Postevca a realizat o serie de cercetări privind examinarea chimică a articolelor confecţionate din cauciuc care s-au încheiat cu pregătirea şi susţinerea tezei de doctor în această direcţie. Experţii-biologi împreună cu colegii lor din Minsk, Kiev, Alma-Ata, Harkov, Moskova au înfăptuit un rînd de analize complexe ale diferitor obiecte corp-delict, în particular, a firelor de păr provenite de la animale, elaborînd metodici particulare de cercetare aplicate de specialiştii criminalişti din ţară şi de peste hotare.
La ora actuală în baza Hotărîrii Guvernului Republicii Moldova laboratorul este transformat în Institut republican de cercetări ştiinţifice în domeniul Expertizei judiciare şi Criminologiei şi subordonat Ministerului Justiţiei. Structura Institutului cuprinde cinci laboratoare: - de criminalistică; - de fizică şi chimie legală; - expertize autotehnice; - expertize tehnico-incendiare; - expertize judiciare economice.
Pe lîngă aceasta, Institutul are filiale în mun.Bălţi şi or.Orhei, Cahul, în care se efectuiază mai cu seamă expertize autotehnice şi contabile-economice.
Serviciul criminalistic al sistemului Ministerului de interne pe măsura sporirii necesităţilor practicii de aplicare a metodelor şi mijloacelor tehico-ştiinţifice în cercetarea infracţiunilor la fel s-a extins- înzestrîndu-şi laboratoarele cu utilaje şi dispozitive tehnice moderne.
În anii ’60 în unele secţii raionale de miliţie mai importante au fost introduse unităţi de experţi-criminalişti care şi-au asumat o parte din sarcini vizînd participarea în acţiunile de anchetă, în realizarea de măsuri operative de investigaţie, precum şi în efectuarea unor expertize elementare. Din 1965 pînă în 1969 acest serviciu a fost condus de doctorul în drept I.K.Şahrimanian, ulterior – doctor habilitat în drept, savant-criminalist şi profesor al Academiei de Miliţie din Moskova.
În prioada anilor ’60-’80 serviciul criminalistic al MAI a suferit numeroase reorganizări : secţie tehnico-ştiinţifică, secţie tehnico-operativă, secţie de expertiză criminaistică. In acest răstimp au apărut noi subsecţii : de expertize speciale (fizico-chimice, biologice, tehnice incendiare, a produselor alimentare); de aplicare a tehnicii speciale, de implimentare a sistemului monodactiloscopic de înregistrare şi urmărire penală ş.a. În această perioadă serviciul a fost condus consecutiv de V.Konev, F.Cornea, P.Gavrilan, S.Kovalevski, S.Bostan.
La începutul anilor ’90 acestui seviciu i s-a dat o nouă denumire – Centrul de expertize criminalistice şi investigaţii plasat în componenţa Departamentului de poliţie criminală. Această ultimă restructurare a fost însoţită de o majorare bruscă a personalului, care la ora actuală atinge cca 270 de specialişti ce activează în laboratoarele create în fiecare comisariat de poliţie din ţară îndrumate metodic de Direcţia tehnico-criminalistică a MAI RM. Această Direcţie, condusă de majistrul în drept Nicolae Gaibu cuprinde: secţia criminalistică, secţia examinări speciale, secţia tehnico-operativă, secţia tehnică de explozii, un laborator de cercetări tehnice a mijloacelor de transport auto, şi un grup analitico-metodic. Toate subdiviziunile criminalistice ale MAI RM conform legii “Cu privire la expertiza judiciară” din 23.06.2000 sunt abilitate cu depistarea, examinarea preliminară şi ridicarea urmelor de la faţa locului, cu acordarea de ajutor necesar organelor de cercetare şi anchetă penală în cursul efectuării acţiunilor de anchetă,cu pregătirea materialelor pentru ordonarea şi efectuarea expertizelor.
Cu elaborarea şi implementarea realizărilor ştiinţei criminalisticii în practica de urmărire este preocupat şi Centrul de medicină judiciară al Ministerului Sănătăţii RM, în cadrul căruia există o secţie tehnico-criminalistică. Creată în 1963 şi numită la început secţie fizico-tehnică în componenţa laboratorului de expertiză a probelor materiale astăzi această secţie a obţinut un statut independent în structura Centrului. De notat că, în cadrul acestei secţii timp îndelungat a activat şi cunoscutul practician, expert medico-legal F.Segal.
Un aport ponderabil în dezvoltarea criminalisticii practice în Moldova au adus şi lucrătorii Procuraturii, în special serviciul procurorilor-criminalişti aProcuraturii Jenerale, înfiinţat la începutul anilor ’70. Toţi colaboratorii Procuraturii, MAI RM, altor organe de ocrotire a normelor de drept cu o vechime în muncă, care s-au ocupat de cercetarea şi descoperirea crimelor grave cunosc numele vestitului savant-criminalist M.Pohis. El a pregătit şi a susţinut teza de doctor în drept în problema cercetării omuciderilor legate de dezmembrarea cadavrelor, care şi astăzi nu şi-a pierdut actualitatea. Nu mai puţin respect merită munca procurorilor-criminalişti O.Bîţco, S.Şcreabaci, A.Magdaliuc cunoştinţele şi experienţa cărora au făcut posibil descoperirea unui rînd de crime de mare “ecou” în anii’80-’90. O contribuţie incontestabilă în consolidarea şi dezvoltarea ştiinţei criminalisticii în Moldova realizează şi alţi savanţi-criminalişti, o bună parte din care îmbină lucrul ştiinţific cu activitatea de educaţie şi instruire a noilor generaţii de jurişti la Universitatea de Stat, Universitatea Liberă Internaţională, Academia de poliţie şi alte instituţii de învăţămînt. Astfel, în diferite perioade au fost pregătite şi susţinute tezele de doctor în ramura criminalisticii de către A.Teleucă, D.Zabunov, V.Lungu, C.Mîrza, V.Hrustaliov. Un loc aparte îl ocupă cunoscutul criminalist M.Gheorghiţa, preocupările căruia ţin de crima organizată – domeniu în care a pregătit şi a susţinut în a. 2001 prima teză de doctor habilitat în criminalistică.
La ora actuală, în legătură cu definitivarea reformei judiciare şi de drept în ţară, majorarea numărului facultăţilor de profil în instituţiile de învăţămînt superior şi mediu specializat lucrul de cercetări ştiinţifice a practicienilor şi a savanţilor-criminalişti s-a înviorat simţitor. Acest fapt este determinat şi de extinderea contactelor cu colegii din străinătate, de participarea activă a criminaliştilor moldoveni la seminare şi simpozioane criminalistice internaţionale care influenţează pozitiv şi activitatea practică de aplicare a metodelor şi mijloacelor ştiinţifice în combaterea criminalităţii şi edificarea unui stat de drept în Republica Moldova.