Fenomenul constituţionalismului a apărut în secolul al XVII-lea, în vîltoarea luptei împotriva monarhiei absolute, determinată de mişcarea ideologică cu denumirea „constituţionalism” care a avut ca rezultat adoptarea primelor constituţii în SUA şi Franţa în a doua jumătate a sec. XVIII-lea. Esenţa acestei mişcări a constat în garantarea drepturilor naturale ale omului şi în limitarea puterilor şi substituirea cutumelor existente.
Până la revoluţia din Franţa în anul 1789 şi proclamarea independenţei statelor americane în 1776, în majoritatea Statelor, relațiile sociale privind instaurarea şi exercitarea puterii în stat erau reglementate de dreptul cutumiar. În epoca modernă, constituționalismul european este influenţat de factori obiectivi, şi anume protecţia de facto şi de jure a drepturilor omului de către Consiliul Europei şi UE. În cadrul Consiliului Europei funcţionează Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, denumită și ”instrument constituţional al ordinii publice europene".
În Republica Moldova evoluția constituționalismului este marcată odată cu adoptarea unor acte de importanţă istorică - Declaraţia cu privire la suveranitate, Declaraţia cu privire la independenţă etc, care au influenţat forma de guvernământ, structura de stat, regimul politic şi care au contribuit la adoptarea Constituţiei Republicii Moldova la 29 iulie 1994.
Astfel, constituţionalismul contemporan este o stare de fapt complexă, de natură politico-juridică, ce exprimă un sistem de opinii şi concepţii progresiste cu privire la receptarea în Constituţie a valorilor general-umane privind statul de drept democratic, protecţia drepturilor omului separarea şi echilibrul puterilor în stat. Constituţionalismul este mediul adecvat pentru exercitarea drepturilor omului şi eliminarea discriminării, la nivel naţional, regional şi european.