Supremația Constituţiei determină o procedură specială de adoptare. Adoptarea Constituţiei este un proces complex în cadrul căruia sînt diferențiate trei elemente: 1.Iniţiativa adoptării; 2. Organul competent să adopte; 3. Modurile de adoptare.
Unele constituţii prevăd, în mod expres, organul care poate iniţia procesul de elaborare și adoptare a constituţiei. Alte constituţii nu conţin asemenea reglementări, această prerogativă rezultând din sistemul normativ care reglementează tehnica de elaborare a legilor.
Organul competent să adopte Constituţia este desemnat prin noțiunea de putere constituţională sau putere constituantă.
Din punct de vedere al modului de adoptare a constituţiilor există:
Constituţia acordata reprezintă Constituţia care este adoptată de către monarh, ca stăpân absolut, care-şi exercită puterea sa. Această Constituţie este o operă a monarhului și este adoptată datorită constrângerilor ce se fac faţă de monarh. Ca rezultat, el este nevoit sâ recunoască unele drepturi cetăţenilor.
Statutul (Constituţia plebiscitară) se votează pe cale plebiscitară. Datorită acestui fapt, ea se consideră mai progresivă faţă de constituţia acordată. Unul din neajunsurile ei este faptul că procesul organizării plebiscitului se bazează pe teroare şi presiuni.
Constituţia-pact este adoptată prin intermediul încheierii unui (contract) între popor şi rege, unde poporul este reprezentat de Parlament. Prin acest act, guvernanţii impuneau anumite condiții monarhului de care el trebuia să ţină cont.
Constituţia-convenţie era adoptata de către o adunare denumită convenţie. Această adunare se alegea cu scopul de a adopta Constituţia. Ea se deosebeşte de celelalte constituţii prin faptul că era adoptată de o adunare reprezentativă a corpului electoral.
Constituţia parlamentară este adoptată de Parlament, la adoptarea căreia se parcurg mai multe elape, şi anume:
- iniţiativa constituţională;
- elaborarea proiectului;
- discutarea publică a proiectului;
- adoptarea proiectului de către Parlament cu o majoritate calificată (cel puţin 2/3 din numărul total al membrilor Parlamentului);
- aprobarea Constituţiei de către popor prin referendum.
Acest mijloc de adoptare a Constituţiei este cel mai eficient și democratic.
Constituția RM se atribuie la categoria constituţiilor parlamentare, deoarece a fost adoptată dc Parlamentul Republicii Moldova la 29 iulie 1994 cu voiul a 2/3 din numărul total de deputaţi.
Abrogarea Constituţiei. În majoritatea cazurilor constituţiile sunt abrogate în rezultatul loviturilor de stat, revoluţiilor sau destrămării unor state federale și apariţia unor noi state independente (de ex. destrămarea URSS). În acest context, actuala Constituţie a Republicii Moldova a fost adopată după ce Republica Moldova a devenit un stat suveran şi independent. Constituţia Republicii Moldova prevede la Dispoziții finale și tranzitorii articolul 1, că intră în vigoare la data de 27 august 1994. La aceeaşi dată, Constituţia Republicii Moldova din 15 aprilie 1978 este în întregime abrogată.