Privitor la esenţa statului, două sisteme doctrinare s-au cristalizat:
- Concepţia potrivit căreia statul este un fenomen al forţei, un instrument de constrângere.
Statul se afirmă din punct de vedere sociologic ca o colectivitate umană bazată pe raporturi de cetăţenie şi dotată în mod legitim cu instituţii de guvernare specializate care au un caracter impersonal şi permanent.
Sociologul care s-a impus în analiza statului, din perspectiva sociologiei politice, este Max Weber. În analiza fenomenului statal Weber pune accentul pe:
- § dominaţie
- § subordonare
- § autoritate
- § forţă/putere
Raporturile de comandă – supunere sunt de esenţa puterii, a relaţiilor de putere. Cel mai adesea puterea se întemeiază pe constrângere, pe coerciţie.
- Concepţia, în sensul căreia statul este, prin excelenţă, un fenomen voluntar. Aceasta este o doctrină mai realistă, mai generoasă în procesul articulării mecanismului
statal, mai presus de toate, aceea de a realiza acordul de voinţe între guvernanţi şi guvernaţi.
Din perspectiva politologiei, Statul apare ca o colectivitate umană istoriceşte constituită şi organizată pe un anumit teritoriu, care se structurează politic în grupul de
guvernaţi şi restul populaţiei. Pentru existenţa statului nu este suficient doar simplul acord- consesio – între oameni, ci este necesară şi uniunea – unio – acestora.
STATUL – este forma instituţionalizată de organizare politică a unei colectivităţi umane constituite istoric şi localizate geografic, pe un anumit teritoriu, în care un grup de indivizi, deţinând în virtutea suveranităţii poporului şi ca expresie a voinţei acestuia, ori ilegitim, prerogativele şi instrumentele exercitării autorităţii publice, ale elaborării şi aplicării normelor de convieţuire socială, exprimă şi apără interesele fundamentale ale statului şi ale naţiunii şi impune voinţa acestora ca voinţă general-obligatorie.
O cerinţă esenţială pe care trebuie să o îndeplinească orice stat este ca autorităţile
publice să fie legitime, iar legitimitatea rezultă din învestirea acestora cu putere de comandă, constrângere şi dominaţie de către cetăţeni, în alegeri libere şi periodice.
În organizarea şi funcţionarea statului este necesar să se respecte cadrul constituţional şi legal de exercitare a puterii.
Statul este personificarea juridică a unei naţiuni, este subiectul şi suportul autorităţii publice. ( Esmein)
Statul nu este numai o parte, o zonă anume a vieţii istorice, ci chiar esenţa, miezul
acesteia. Este alfa şi omega. (Hegel)
Statul, a cărui naştere este determinată de circumstanţe istorice, este înainte de toate o idee, un produs al inteligenţei umane. (Georges Burdeau)
Statul este reunirea unei mulţimi de oameni trăind sub aceleaşi legi juridice(Kant)