Adeziunea generală şi ostentativă a ţărilor în tranziţie la statul de drept arată că acesta din urmă a devenit o veritabilă dogmă, căreia îi este imposibil să îi scapi: mecanisme puternice contribuie la impunerea peste tot a statului de drept, ca o referinţă necesară. Difuziunea acestei teme a statului de drept este produsul, rezultat ca urmare a prăbuşirii socialismului şi a impasurilor dezvoltării, care au antrenat ralierea la modelul liberal de organizare politică, model fondat pe democraţie şi pe statul de drept.
Referirea la statul de drept este un mijloc simbolic de a marca ruptura cu comunismul şi adeziunea la valorile politice liberale. Instaurarea statului de drept în aceste state presupune un proces îndelungat şi complex, care vizează eforturi comune, atât din partea guvernanţilor, dar şi a guvernaţilor. Reuşita instaurării unui veritabil stat de drept depinde de calitatea indivizilor, de aptitudinile şi de curajul lor, neuitând amprenta lăsată de dictatura comunistă asupra mentalităţilor şi obiceiurilor acestora.
Statul de drept rămâne un proces susceptibil de a resimţi mişcări de reflux. În plus, împlinirea sa rămâne imperfectă. Odată cu dezvoltarea şi perfecţionarea sa, statul de drept îşi demonstrează limitele şi carenţele; reprezentarea unei societăţi în întregime încadrată şi guvernată de drept este, în mod evident, iluzorie.
Resurecţia statului de drept
Istoria statului de drept se confundă cu istoria politico-juridică a Europei secolelor XIX şi XX. Fiind atât instrument de autonomizare şi dezvoltare al dreptului public, de legitimare a puterii şi stindard al libertăţii, statul de drept a provocat o multitudine de discursuri, care în loc să-i slăbească semnificaţiile, i-au îmbogăţit sensurile.
Statul de drept nu mai este doar privilegiul statelor Europei Occidentale. Foarte rapid, înaintând asemenea unui val, a inundat ţărmurile tinerelor democraţii europene, devenind noul credo al discursurilor politice, marcând cu sigiliul său victoria şi domnia, fără restricţii, a democraţiei liberale. De acum înainte, Europa, în întregime, trebuie să senregândească sub semnul tripticului: drepturile omului – democraţie – stat de drept, aşancum se sublinia în Carta de la Paris pentru o nouă Europă, încă din 1990
Într-o Europă a statelor şi a cetăţenilor, principiul statului de drept s-a transformat într-o „valoare” juridică.
În societatea modernă, statul de drept trebuie să fie construit tocmai pentru a da
oamenilor Cetăţii liniştea şi siguranţa de care aceştia au nevoie, pentru a-şi exercita drepturile şi libertăţile cetăţeneşti.
Statul de drept nu este nici statul mitic, nici statul miracol, el reprezintă organizaţia politico-juridică pe care o cere societatea şi pe care o poate accepta comunitatea umană şi de care este absolută nevoie într-o lume ce se dezvoltă sub semnul progresului şi civilizaţiei.
- Bifaţi afirmaţia corectă: Sunt mecanisme ale statului de drept :
- regimul constituţional;
- separaţia puterilor în stat;
- controlul de constituţionalitate
2.Care sunt cele trei modele de stat de drept: Rule of Law, Rechtsstaat şi Etat
de droit.