Legile pot fi clasificate după mai multe criterii:
- a) în funcţie de autoritatea lor juridică sau după criteriul forței juridice distingem legi: constituţionale, organice şi ordinare.
Legile constituţionale ocupă primul loc în ierarhia legilor atât prin conţinutul lor, cât şi datorită procedurii speciale de adoptare (vezi p. 7). Prin conţinutul lor ele introduc texte noi în Constituţie, abrogă anumite texte constituţionale sau le modifică pe cele existente.
Legile organice reglementează organizarea, funcţionarea şi structura organelor statului, sistemul electoral ş.a. În ierarhia legislativă, legile organice constituie un eșalon intermediar între legile constituţionale şi ordinare. Domeniile care se reglementează prin legea organică sunt stabilite în art. 72 alin 3 lit. a) - o) din Constituţia RM.
Legile ordinare reglementează acele domenii ce nu constituie obiect al regimentarii primelor două categorii de legi.
- b) în funcţie de conţinutul lor, deosebim legi: materiale şi procedurale.
Legile materiale reglementează activitatea subiectelor de drept, persoane fizice şi persoane juridice, relaţiile dintre ele.
Legile procedurale stabilesc forma de desfăşurare a unei acţiuni sau activități publice sau private, căile şi mijloacele de valorificare şi apărare a drepturilor patrimoniale, inclusiv forma de emitere sau întocmire a actelor juridice şi aceea in care să fie sancţionaţi cei care au legea materială.
- c) funcţie de obiectul reglementării juridice, distingem legi cu caracter: constituţional, civil, penal, administrativ, fiscal etc.
- Legile se mai diferenţiază în dependenţă de aplicarea relațiilor sociale, în legi:generale, speciale și excepţionale.
e)în funcţie de durata lor, distingem legi: permanente și temporare.
Legile permanente - acele legi cărora nu li se cunosc împrejurările încetării aplicării lor.
Legile temporare sunt acele cărora li se cunosc atât data intrării în vigoare, cât şi data şi condiţiile ieşirii lor din vigoare.