Supremaţia Constituției se explică prin aceea că aceasta este legea supremă. Totodată, supremația Constituţiei este un rezultat al faptului că modificarea ei trebuie adoptată de către Parlament cu majoritatea calificată de 2/3 din numărul total al deputaţilor, spre deosebire de legile organice sau cele ordinare. Supremația Constituţiei a fost şi este fundamentată pe democratism.
Conţinutul Legii fundamentale reflectă condiţiile social-politice şi istorice existente la un moment dat într-o societate dată, tradiţiile istorice, interesele naţionale, cultura politică a poporului.
Constituţia, ca izvor principal al dreptului este o parte integrantă a acestuia. Stabileşte principiile fundamentale pentru întregul sistem de drept. Toate celelalte ramuri îşi găsesc punctul de plecare în prevederile Constituției. Orice abatere de la aceasta este considerată o încălcare a Constituției, ea ducând la nulitatea normei respective. Dacă o normă constituţională este modificată, atunci se modifică şi norma ramurii de drept, deoarece în permanenţă trebuie respectată concordanţa întregului drept cu Constituţia. Supremaţia Constituţiei implică o serie de coasecinţe juridice, dar este asigurată în acelaşi timp și de garanţii.
Se cunosc trei garanţii juridice ale supremaţiei Constituţiei şi anume:
controlul general al aplicării Constituţiei;
controlul constituţionalitâții legilor;
îndatorirea fundamentală de a respecta Constituţia.
Controlul general al aplicării Constituţiei este rezultatul faptului că întreaga activitate statală este organizată prin Constituţie. Constituția statorniceşte formele fundamentale de realizare a puterii de stat și categoriile de organe ale statului. Totodată, stabilind sistemul statal, Constituţia stabileşte şi competenţa organelor de stat. Toate organele statului trebuie sâ-şi desfăşoare activitatea în conformitate şi în limitele stabilite prin Constituţie. Pentru ca acest lucru să nu rămână o simplă cerinţă, orice Constituţie organizează un sistem complex şi eficient de control al aplicării acesteia.
Controlul constituţionalităţii legilor este activitatea organizată dc verificare a conformităţii legii cu Constituţia. Ca instituţie a dreptului constituţional, acesta cuprinde regulile privitoare la organele competente a face această verificare, procedura de urmat, precum şi măsurile ce pot fi luate după realizarea acestei proceduri. În general controlul constituționalității legilor este considerat o garanție a supremației Constituției.
Îndatorirea fundamentală de a respecta Constituţia presupune ca prevederile din Constituţie să fie aplicate şi respectate de toţi cetăţenii.