Elementele statului sînt:
elementul personal - poporul sau naţiunea;
elementul material - teritoriul;
elementul formal-autoritatea politică exclusivă sau suveranitatea.
1. Naţiunea ca element constitutiv al statului
Populaţia constituie dimensiunea demografica, psihologica şi spirituală a statului. Este comunitatea indivizilor care se află pe un teritoriu strict determinat al statului şi asupra căreia se exercită puterea de stat. Un teritoriu fără populaţie nu poate constitui un stat. Din populaţia ţării tac parte cetăţenii săi, cetăţenii străini şi apatrizii.
Deseori, colectivitatea umană care stă la baza statului este întâlnită sub denumirea de popor sau naţiune. În marea majoritate a constituţiilor, este utilizată noţiunea de popor. Astfel, în art. 2 din Constituţia RM se consacră că suveranitatea naţională aparţine poporului RM.
\2. Teritoriul ca element constitutiv al statului
Partea din globul pământesc ce cuprinde solul, subsolul, apele şi coloana de aer de deasupra solului şi apelor asupra cărora statul îşi exercită puterea sa suverană formează teritoriul statului.
Delimitarea teritoriului. Pentru a fixa în spaţiu competenţa statală, teritoriul statului trebuie delimitat de teritoriul altor state, iar aceasta se face prin frontiere.
Frontierele sunt liniile reale sau imaginare trasate între diferite puncte ale globului pământesc pentru a delimita teritoriul unui stat. Ele sunt terestre, fluviale, maritime, aeriene.
Inalienabilitatea şi indivizibilitatea teritoriului. Principiul inalienabilităţii teritoriului statului exprimă obligaţia existentă în sarcina celorlalte state de a respecta această suveranitate teritorială a statului. Indivizibilitatea și inalienabilitatea sunt proprietăţi indispensabile teritoriului ce degajă din principiul integrităţii teritoriale a statelor.
Indivizibilitatea teritoriului semnifică unitatea acestuia. Teritoriul fiind un element constitutiv al statului, nu poate fi divizat şi înstrăinat altor entităţi statale. Faptul că teritoriul statal este împărțit ai unităţi administrativ teritoriale care se bucură de autonomie locală nu are, în acest sens, nici o relevanţă, întrucât unităţile respectiv e nu sunt opuse statului ca atare.
3. Puterea publică ca element constitutiv al statului.
Puterea publică este puterea ce aparţine întregii naţiuni, puterea cu care este investit statul ca expresie permanenta a voinţei naţiunii, puterea comună ce se exercită în folosul tuturor indivizilor ce constituie naţiunea. Puterea publică are drept scop realizarea intereselor întregii societăţi, fiind organizată într-un mecanism special, numit mecanismul de stat.