În actuala perioadă care tinde spre o stabilizare legislativă se pune ia nivelul tuturor ramurilor dreptului problema necesităţii sistematizării normelor juridice în raport de noile realităţi sociale şi constituţionale.
Şi în domeniul administraţiei publice şi al dreptului administrativ necesitatea sistematizări normelor juridice este o problemă de primă importanţă, deoarece aşa cum s-a arătat şi în literatura de specialitate normele juridice care formează ramura dreptului administrativ, spre deosebire de alte ramuri de drept sunt codificate, sunt cuprinse în acte normative disparate şi nu într-un cod unitar care să asigure o unitate şi o coeziune care să aibă ca bază principii comune.
Codificarea administrativă, aşa cum s-au exprimat păreri în literatura de specialitate, trebuie să asigure într-o concepţie unitară: organizarea raţională a întregului aparat de specialitate al administraţiei publice în scopul creşterii eficienţei acestuia;stabilirea precisă a drepturilor şi obligaţiilor care revin funcţionarilor din administraţia publică, a răspunderii lor pentru faptele de serviciu, cunoaşterea de către cetăţeni a drepturilor şi obligaţiilor ce le revin în calitate de subiecte ale raporturilor juridice alături de administraţia publică. S-a apreciat că acest
cod administrativ ar trebuie să reflecte pe planul reglementărilor juridice atât activitatea administrativă în ansamblu ei cât şi fenomenul administrativ derivat din faptul administrativ.
Spre deosebire de alte ramuri ale dreptului şi în primul rând de drept civil în care normele au avut şi au o mai mare stabilitate,diversitatea domeniilor în care acţionează administraţia publică folosind regimul de drept administrativ în condiţiile în care activitatea administrativă suferă modificări şi completări într-un ritm rapid,impuse de instabilitatea sau tranziţia relaţiilor sociale pe care le oglindesc, normele juridice administrative au o dispersie legislativă mult mai mare.în literatura de specialitate mai veche şi mai nouă se consideră că datorită normelor de drept administrativ această ramură a dreptului se caracterizează prin lipsa de codificare, învederându-se totuşi necesitatea abordării sistematizate sub forma codului administrativ şi de procedură administrativă, a normelor juridice administrative.
Specialiştii români sunt în unanimitate preocupaţi de codificarea legislaţiei administrative. Un colectiv ştiinţific constituit în cadrul Centrului de Formare Continuă pentru Administraţia Publică Locală din Sibiu a propus spre dezbatere publică "Teze privind proiectul Codului de procedură administrativă al României", astfel încât pe baza propunerilor sugestiilor să se îmbunătăţească proiectul respectiv şi să fie înaintat legiuitorului.
Acest Cod este cu atât mai necesar cu cât Legea nr.l/1978,privind activitatea de rezolvarea a propunerilor, sesizărilor, reclamaţiilor şi cererilor oamenilor muncii, a fost abrogată.
Proiectul, pe lângă definirea noţiunilor de administraţie publică, procedura administrativă, regim de putere publică, personal din administraţia publică, serviciul public sau de interes public, cuprinde şi o definiţie foarte importantă datorită implicaţiilor practice:"persoana administrativă".
"Persoana administrativă, definită în sensul prezentei legi, reprezintă o autoritatera publică, instituţie publică şi serviciu public".
Importanţa practică deosebită a definiţiei rezultă din aceea că ea subliniază aplicabilitatea normelor de drept administrativ nu numai în zona de acţiune a puterii executive ci şi în aria de acţiune a celorlalte puteri. Se accentuează astfel ideea că există structuri în cadrul puterii judecătoreşti şi în cadrul puterii legislative care în subsidiar desfăşoară activităţi de organizare a executării, de executare şi de garantare a legii, în acest sens se propun următoarele definiţii;"Autoritatea publică administrativă reprezintă acel subiect de drept public investit cu prerogative de putere publică, în a cărui competenţă intră punerea în executare a legii, în scopul satisfacerii interesului general" şi" Serviciul public sau de interes public este un organism specializat,înfiinţat potrivit legii, prin care se satisfac nevoi sociale de interes public.El poate fi prestat de autorităţi şi instituţii publice, sau particulari,sub autoritatea acestora,în condiţiile legii".
Alături de concepte fundamentale proiectul propune şi principiile procedurii administrative.
Procedura administrativă necontencioasă trebuie să se desfăşoare pe baza principiului legalităţii, principiul exercitării obligatorii şi cu bună credinţă a competenţelor procedurale legale, principiul egalităţii în faţa administraţiei publice, principiul motivării acţiunii administrative şi a măsurilor dispuse,principiul exercitării ierarhice a recursului, principiul transparenţei în activitatea administraţiei publice, principiul obligativităţii aducerii la cunoştinţă a actelor adoptate şi a măsurilor dispuse.
în procedura administrativă contencioasă se propune să se aplice alături de principiile deja enunţate , principiul contradictorialităţii, principiul independenţei în activitatea administrativ-jurisdicţională, pricincipiul garantării dreptului la apărare şi la exercitarea căilor de atac în faţa instanţelor judecătoreşti,principiul stabilităţii actului administrativ jurisdicţional.
În Codul de procedura administrativă ne mai propunem să cuprindă norme care să reglementeze:
-domeniul de aplicare a procedurii administrative;
-modul de desfăşurare a procedurii administrative;
-participanţii la procedura administrativă;
-fazele procedurii administrative;
-operaţiuni administrative.
-contracte administrative;
-executarea şi respectarea actelor administrative;
-drepturi şi îndatoriri rezultând din atribuţiile de serviciu;
-controlul administrativ;
-căile de atac;
Se propune ca procedura administrativă să cuprindă fazele de pregătire,de elaborare,de emitere/adoptare, de aducere la cunoştinţă, de punere în executare şi de control a actelor şi măsurilor administrative.
Declanşarea procedurii se poate face din oficiu, la solicitarea şi sesizarea (prin petiţie a unei persoane).
Încetarea efectelor activităţii administrative este rezultatul abrogării,anulării, modificării, revocării sau suspendării actelor administrative.
Pentru prima dată se reglementează pe larg contractele administrative începând cu definiţii şi terminând cu normarea în detaliu a diferitelor tipuri principale de contracte administrative:contractul de concesiune publică, contractul de închiriere, contractul de lucrări publice.
Apreciem că proiectul ar trebui să reglementeze mai detaliat jurisdicţia administrativă şi să precizeze relaţia Cod de procedură
administrativă -Legea contenciosului administrativ, pentru că prevederile înscrise în Capitolul XIV,litera B nr.2, cele referitoare la trăsăturile jurisdicţiilor administrative,destul de reduse ca întindere şi nu suficient de lămuritoare, conduc la ideea unei structuri organizatorice cu atribuţii jurisdicţionale, structuri existente în cadrul administraţiei publice deci un sistem(după modelul francez)paralel cu sistemul instanţelor judecătoreşti existente, ori sistemul judiciar român este unitar, aşa cum reiese din prevederile constituţionale.
Apreciem de asemenea că, deşi este deosebit de meritoriu acest demers, este absolut necesar ca legislativul să dezbată şi să adopte un pachet de legi:Codul administrativ, Codul de procedură administrativă, şi cel puţin câteva legi speciale care să reglementeze jurisdicţiile administrative principale, pentru că astfel se poate realiza armonizarea legislativă şi aplicarea normelor juridice adoptate având eficienţă în timp scurt.