Prin urmare, aceste principii fundamentale ale dreptului internaţional, care domină în- treaga sa materie, reprezintă nişte reguli de conduită cele mai generale, ale căror respectare este indispensabiă pentru dezvoltarea relaţiilor prieteneşti şi de cooperare între state, pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale.
Principiile fundamentale ale dreptului internaţional constituie partea esenţială a sistemu- lui de norme de drept internaţional. Ele sunt nişte reguli de conduită de maximă generalitate, universal valabile, juridic obligatorii pentru subiectele de drept internaţional, care au fost create în baza acordului de voinţă al statelor. Astfel, dicţionarul de drept internaţional public defineşte principiile fundamentale ale dreptului internaţional ca fiind „reguli de maximă generalitate, re- cunoscute tacit sau expres de toate statele lumii ca obligatorii pentru acestea în relaţiile de coop- erare dintre ele”. O altă definiţie consacrată principiilor fundamentale ar conţine după părerea noastră mai multe elemente definitorii ale acestora. Astfel, prin principiu fundamental de drept internaţional înţelegem „o prescripţie normativă ce se caracterizează printr-un înalt nivel de ab- stractizare, dând expresie unei valori internaţionale universal acceptată şi care guvernează con- duita subiectelor de drept internaţional”.
Deosebita importanţă a principiilor, ca norme de bază ale relaţiilor interstatale, în societatea contemporană este marcată în particular de următoarele caracteristici, elemente, care scot în re- lief caracterul, valoarea lor perenă, actualitatea lor în viaţa internaţională.
Principiile fundamentale ale dreptului internaţional constituie normele cele mai importante de drept internaţional, servind ca bază pentru întregul sistem de drept internaţional. Ele au car- acter de o maximă generalitate, atît din punct de vedere al substanţei, acoperind toate domeniile ale raporturilor pe care dreptul internaţional le reglementează, cît şi prin aplicarea lor în relaţiile interstatale. În raport cu alte principii ale dreptului internaţional, specifice unor ramuri distincte ale acestuia, ele reprezintă elementul esenţial al sistemului de drept internaţional. Drepturile şi obligaţiile care decurg din conţinutul raporturilor reglementate de acestea au, de asemenea, un caracter foarte general. Afară de aceasta, ele se aplică tuturor domeniilor de cooperare dintre state, fiind denumite şi universale. Vocaţia universală a principiilor fundamentale ale dreptului internaţional public se manifestă prin faptul că ele se aplică raporturilor juridice internaţionale în universalitatea lor. Considerăm, că aceste principii realizează într-un fel o sinteză a ansamblului normelor de drept internaţional, generalizarea maximă a acestora, stabilind cu cea mai mare autoritate drepturi şi îndatoriri cu caracter universal, menite să asigure protecţia acelor valori fundamentale, cărora toate statele le acordă o deosebită importanţă.
Afară de aceasta, participanţii la raporturile juridice internaţionale trebuie să-şi conformeze comportamentul lor indiferent de locul unde aceştia acţionează. Principiile fundamentale au şi un caracter juridic. Iar faptul că ele au fost afirmate şi consfinţite în cele mai importante documente internaţionale ale contemporaneităţii accentuiază şi mul mult acest caracter.Ele sunt obligatorii pentru întreaga comunitate internaţională a statelor. Astfel, art. 2 pct. 6 din Carta ONU prevede că
„Organizaţia va asigura ca statele care nu sunt membre ale Naţiunilor Unite să acţioneze în confor- mitate cu aceste principii, în măsura necesară menţinerii păcii şi securităţi internaţionale”.
Afară de aceasta, putem evidenţia caracterul politic al principiilor de drept internaţional. În lit- eratura de specialitate dar şi în practica internaţională a statelor s-a insistat, dar şi se insistă asupra faptului că statele sunt tentate să recurgă în mod prioritar la modalităţi politice de soluţionare a conflictelor. Astfel, politica poate determina afinităţi temporare sau de lungă durată în relaţiile dintre state, la fel de bine după cum poate cauza ostilităţi de durată, dictate de rivalităţi ce nu pot fi conciliate cu uşurinţă, şi care influenţează cu siguranţă întregul climat internaţional. Un exemplu î-l constituie rivalităţile dintre SUA şi ex-URSS, antagonismul dintre cele două alianţe create de aceste puteri, care au guvernat puternic relaţiile dintre state, relaţiile internaţionale în general, pe parcursul a 45 ani.86 Principiile de drept internaţional, ele însele principii politice care au avut o îndelungată evoluţie şi afirmare şi au sfîrşit prin a fi cuprinse în documente internaţionale importante, au toate şansele să devină norme de conduită, general acceptabile, atît din punct de vedere politic cît şi jurid- ic. Şi ceea ce individualizează principiile politice de cele juridice este aceea că încălcarea principiilor juridice atrage responsabilitatea internaţională a statelor, cu sancţiunile ei specifice.87
Principiile fundamentale ale dreptului internaţional apără cele mai importante valori pentru societatea internaţională, pentru participanţii la raporturile juridice internaţionale şi în general, pentru toată omenirea în ansamblul său. Valori cum ar fi pacea şi securitatea internaţională, colaborarea dintre state, egalitatea suverană a statelor dar, în special, fiinţa umană care consti- tuie obiect al preocupărilor societăţii internaţionale contemporane, reprezintă valori protejate de principiile fundamentale ale dreptului internaţional, valori care reprezintă esenţa, miezul drep- tului internaţional.
Principiile fundamentale au o valoare juridică egală, ne fiind supuse unei ierarhizări. Astfel, toate aceste principii au aceeaşi forţă juridică, ne putând fi invocată prioritatea unuia faţă de altul. Unii le consideră mai mult nişte imperative morale, decît norme de ius cogens, încercînd chiar să minimalizeze rolul lor ca norme de comportament, considerîndu-le ca simple indicaţii orienta- tive, iar nu reguli concrete, practice aplicabile în relaţiile interstatale. Faptul că principiile fun- damentale sunt enunţate într-o serie de documente internaţionale denotă valoarea şi caracterul lor obligatoriu. Chiar şi în condiţiile în care comunitatea internaţională se diversifică profund, acceptă forme tot mai variate de cooperare, fie în baza metodelor clasice de colaborare, fie în baza metodelor de integrare, considerăm că principiile fundamentale ramîn a fi nişte reguli esenţiale de conduită, fără de care coabitarea statelor ni se pare imposibilă.
O altă caracteristică importantă ţine de interdependenţa principiilor fundamentale. Deoarece fiecare dintre principiile fundamentale se afirmă prin celelalte principii. Mai mult decât atât, un principiu nu va putea fi privit, conceput, interpretat şi aplicat decât în contextul întregului sistem de principii fundamentale ale dreptului internaţional. Această interdependenţă postulează înţelegerea dezideratului aplicării lor unitare în viaţa internaţională a statelor, fără nici un fel de rezerve, condiţionare sau discriminare. Principiile fac parte din categoria normelor jus cogens de drept internaţional, chintesenţa regulilor de morală şi de a celor de drept internaţional, norme de la care nu se admite nici o derogare, şi care proiectează pe locul de frunte al raporturilor dintre naţiuni valorile fundamentale pentru ordinea juridică internaţională cum ar fi pacea şi securitatea internaţională. Principiile de drept internaţional au un caracter dinamic, ca urmare a tendinţei afirmării permanente a unor noi laturi ale principiilor fundamentale, dar şi apariţia unor principii noi, cu prilejul desprinderii unor noi norme de conduită internaţionale. Principiile direcţionează comportamentele statelor în relaţiile lor mutuale, şi asigură în baza principiului echităţii armonizarea intereselor fiecărui stat cu interesele întregii comunităţi internaţionale. Considerăm că respectarea lor reprezintă o condiţie sine qua non pentru evitarea stărilor conflic- tuale dintre state.