Pin It

Statalitatea Republicii Moldova este o temă mult discutată de specialiştii în domeniu,308      dar ceea ce trebuie să remarcăm este faptul că astăzi Republica Moldova este o realitate, un stat suveran şi independent, apărut pe harta lumii drept consecinţă a destrămării imperiului sovietic, fapt care îi justifică apariţia.

Constituirea fundamentelor statului Republica Moldova şi ale societăţii democratice a fost efectuată cu participarea activă a populaţiei şi a trecut prin două etape relativ distincte.

Prima - fiind calificată ca etapă confuză, contradictorie şi de scurtă durată - începe în 1990, odată cu desfăşurarea primelor alegeri libere care au marcat un pas important în procesul de democratizare a societăţii (deşi încă sovietice) şi de edificare a statului moldovenesc. La 5 ani de la anunţarea cursului de „Perestroika”, s-au desfăşurat alegerile în ultimul Soviet Suprem al R.S.S. Moldoveneşti. Legea privind alegerile deputaţilor poporului din R.S.S.M., din 23 noiembrie 1989, introducea elemente noi, imposibil de imaginat în practica alegerilor anterioare din Uniunea Sovietică.309

Un pas important în democratizarea vieţii politice din Republică l-a constituit alegerile par- lamentare din 25 februarie 1990, apreciate ca primele alegeri democratice. Deşi alegerile nu s-au desfăşurat în condiţiile unui pluralism politic real, totuşi candidaţii au avut posibilitatea să parti- cipe în condiţii egale la campania electorală, prezentându-şi platformele în faţa electoratului.

În urma scrutinului, în Sovietul Suprem au fost aleşi 380 de deputaţi, majoritatea dintre ei fiind înaintaţi şi susţinuţi de noile formaţiuni politice în componenţa forului legislativ suprem al republicii au intrat reprezentanţii mai multor formaţiuni politice cu programe diverse.310

Pornind de la realitate şi fiind ghidaţi de conjunctura internă şi externă, într-o perioadă relativ scurtă, Sovietul Suprem a elaborat şi a aprobat un set de legi şi hotărâri, care au creat baza juridică şi au trasat direcţiile principale de dezvoltare a noului stat, Republica Moldova.

Analizând activitatea Sovietului Suprem al RSSM de legislatura a XII-a, vom observa că înce- pând cu aprilie 1990 s-a mers pas cu pas spre declararea Independenţei la 27 august 1991.311

Chiar la prima şedinţă a Sovietului Suprem, exprimând voinţa poporului, a fost confirmată hotărârea revenirii la vechile atribute ale statalităţii moldoveneşti, adoptându-se un nou Dra- pel de Stat, Tricolorul – albastru, galben, roşu – simbol oficial al suveranităţii. Pe parcursul următoarelor şedinţe au fost adoptate un şir de documente de o importanţă excepţională pentru constituirea şi consolidarea statului.

La sesiunea întâi a noului Parlament au fost, de asemenea, create organele abilitate cu reali- zarea politicii externe. Astfel, Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Moldova i-a fost pusă sarcina de a promova politica externă a Republicii cu alte state şi organizaţii internaţionale şi negocierea sau participarea la negocierea tratatelor şi acordurilor internaţionale.

Cu toate că Republica Moldova nu dobândise independenţa şi nu avea calitatea de subiect al raporturilor de drept internaţional, pe data de 31 mai 1990, prin Hotărârea nr.63-XII, Parla- mentul recunoaşte necondiţionat independenţa Republicii Lituania declarată la 11 martie 1990 şi confirmă dorinţa de a stabili relaţii diplomatice cu această ţară.

Exprimând voinţa poporului, la 23 iunie 1990, prin adoptarea Declaraţiei Suveranităţii, Sovietul Suprem proclamă Republica Sovietică Socialistă Moldova stat suveran. În conformi- tate cu Declaraţia Suveranităţii, Moldova îşi „exprimă adeziunea faţă de principiile şi normele dreptului internaţional unanim recunoscute, respectă Statutul Organizaţiei Naţiunilor Unite şi declară voinţa de a convieţui în pace cu toate ţările şi popoarele, de a nu admite confruntări      în relaţiile internaţionale, interstatale şi interetnice”. În continuare se menţionează că „RSSM în calitate de subiect cu drepturi egale al contractelor (relaţiilor) internaţionale se declară o zonă demilitarizată”.

Analizând principiile pe baza cărora a fost emisă, menţionăm că Declaraţia Suveranităţii Republicii Moldova a fost primul pas important spre autodeterminare.

În scopul consolidării suveranităţii, la 27 august 1991, în baza hotărârii Marii Adunări Naţionale, Parlamentul, prin majoritate absolută de voturi, a adoptat Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova.

Înaltul organ legislativ al republicii, în ceasul responsabilităţii supreme, săvârşind un act de justiţie în concordanţă cu istoria neamului, cu normele de morală şi de drept internaţional, în vir- tutea dreptului popoarelor la autodeterminare, în numele întregii populaţii a Republicii Moldova şi în faţa întregii lumi a proclamat solemn că:

  1. Republica Moldova este stat suveran, independent şi democratic, liber să-şi hotărască pre- zentul şi viitorul, fără nici un amestec din afară, în conformitate cu idealurile şi năzuinţele sfinte ale poporului în spaţiul istoric şi etnic al devenirii sale naţionale.
  2. În calitate de stat suveran şi independent, Republica Moldova solicită tuturor statelor şi guvernelor lumii recunoaşterea independenţei sale, proclamată de Parlamentul liber ales al Re- publicii, şi îşi exprimă dorinţa de a stabili relaţii politice, economice, culturale şi în alte domenii de interes comun cu ţările europene, cu toate statele lumii, fiind gata să procedeze la stabilirea de relaţii diplomatice cu independenţa reală a ţării se constituie doar în urma unor transformări radicale în societate. Aceste transformări prevedeau trecerea societăţii:

▪de la regimul politic totalitar la cel democratic;

▪de la sistemul administrativ centralizat de comandă la relaţiile de piaţă în toate sferele vieţii sociale;

▪de la o parte a statului centralizat la constituirea unui stat suveran şi independent.

Noua situaţie a Republicii Moldova crea condiţii mai favorabile pentru activitatea de politică externă, însă pentru aceasta statutul de stat suveran şi de subiect al relaţiilor internaţionale tre- buia să fie recunoscut.

În calitate de stat suveran şi independent, Moldova „solicită tuturor statelor şi guvernelor lumii recunoaşterea independenţei sale şi îşi exprimă dorinţa de a stabili relaţii politice, econo- mice, culturale şi în alte domenii de interes comun cu toate ţările lumii, fiind gata să procedeze la stabilirea de relaţii diplomatice cu acestea, potrivit normelor de drept internaţional şi practicii existente în lume”.

Prima ţară care a recunoscut independenţa Republicii Moldova a fost România. În aceeaşi zi a fost anunţată Declaraţia Guvernului României prin care se recunoştea independenţa Republicii Moldova şi se declara pregătirea să se procedeze la stabilirea de relaţii diplomatice şi acordarea sprijinului necesar pentru consolidarea independenţei statului nou, menţionându-se că „această hotărâre de importanţă capitală se înscrie în mod logic în procesul de înnoiri democratice, de destrămare a structurilor totalitare, care au loc în URSS”.312

Acest proces al recunoaşterii a evoluat foarte rapid, ajungându-se astăzi ca Republica Mol- dova să fie recunoscută de toate statele ONU.313

În şirul evenimentelor importante ce s-au derulat în republică după proclamarea independenţei, se înscrie şi adoptarea la 29 iulie 1994 a noii Constituţii. Articolul 1 al Constituţiei Republicii Moldova stabileşte suveranitatea şi independenţa, iar articolul 2 prevede că suvera- nitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative. Republica Moldova se obligă, prin articolul 8, să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile unanim recunoscute ale dreptului internaţional.314

Exercitarea de către Republica Moldova a calităţii de subiect de drept internaţional public: realizări, evoluţii şi perspective

Exercitarea de către Republica Moldova a calităţii de subiect de drept internaţional public se realizează prin:

  • încheierea tratatelor internaţionale şi aderarea la cele existente;
  • aderarea la organizaţiile internaţionale cu caracter universal, regional, subregional, locale sau specializate în calitate de membru;
  • stabilirea relaţiilor diplomatice cu alte state.

După proclamarea independenţei, situaţia Republicii Moldova, în calitate de subiect al relaţiilor internaţionale, obţine noi caracteristici, determinate primordial de recunoaşterea Repu- blicii Moldova de către comunitatea internaţională. De la proclamarea independenţei Republicii Moldova, la 27 august 1991, politica externă a statului nostru a trecut prin mai multe perioade de maturizare. De la formalizarea juridică a suveranităţii şi independenţei, la stabilirea relaţiilor diplomatice cu statele lumii şi, la plasarea ţării în sistemul relaţiilor internaţionale.

Recunoaşterea şi afirmarea RM ca stat, integrarea sa în circuitul internaţional în calitate de actor cu drepturi depline este rezultatul unor eforturi reale pe plan extern al ţării noastre. Pe parcursul a 18 ani de la proclamarea independenţei sale, RM a fost recunoscută de toate statele membre ale ONU şi întreţine relaţii diplomatice cu mai mult de 124 din ele. Până în prezent Republica Moldova a încheiat peste 1532 de tratate şi acorduri bilaterale cu alte state şi circa 910 de Convenţii internaţionale multilaterale, de asemenea, participă în cadrul a peste 115-119 de organizaţii internaţionale.

Tipurile tratatelor bilaterale încheiate de Republica Moldova se referă la: dubla impunere,315 comerţul şi cooperarea economică,316 asistenţa umanitară şi cooperarea tehnică,317 de stabilire a relaţiilor diplomatice,318 călătorii reciproce, readmisia,319 militar etc..320

Conducerea Republicii caută să stabilească relaţii diplomatice cu mai multe ţări, adoptându- se şi cadrul legislativ respectiv. Astfel, în anul 1992, Republica Moldova aderă la:

  • Convenţia de la Viena cu privire la relaţiile diplomatice din 1961;
  • Convenţia de la Viena privind relaţiile consulare din 1963;
  • Convenţia de la Viena privind dreptul tratatelor din 1969;
  • Convenţia de la Viena cu privire la tratatele încheiate între state şi organizaţiile internaţionale sau între organizaţiile internaţionale din 1986.

În acelaşi an au fost adoptate:

  • Legea cu privire la statutul misiunilor diplomatice ale Republicii Moldova în alte state;321
    • Legea cu privire la statutul misiunilor diplomatice ale statelor străine în Republica Mol- dova,322 mai târziu: – Legea privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova;323
  • Legea Republicii Moldova cu privire la serviciul diplomatic.324

Deşi nu sunt lipsite de lacune, faptul că aceste legi au fost adoptate şi funcţionează reprezintă un început bun pentru un stat tânăr.

Vorbind despre relaţiile internaţionale ale statului nostru, nu ezităm să menţionăm succesele Republicii Moldova după 18ani de independenţă. Fiindcă numai astfel poate fi calificat traseul parcurs în relaţiile externe de la indicatorul aproape zero – la data proclamării independenţei ţării

  • până în prezent, când Republica Moldova este recunoscută de majoritatea statelor lumii. Graţie activităţilor întreprinse, la etapa actuală Republica Moldova a stabilit relaţii diplomatice cu mai multe state, precum: România, Ucraina, Belarus, Bulgaria, Franţa, Ungaria, Turcia, China, Rusia, SUA etc. Republica Moldova şi-a înfiinţat misiuni diplomatice în multe dintre aceste state. Astfel, numărul total al misiunilor noastre în străinătate a ajuns la 31, dintre care: 24 sunt Ambasade şi

o Misiune pe lângă Comunităţile Europene, 3 – Reprezentanţe Permanente pe lângă organizaţiile internaţionale, 3 Consulate Generale şi un Consulat. Dintre aceştia 13 ambasadori sunt acreditaţi prin cumul în alte 40 de state şi 14 organizaţii internaţionale - Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord şi UNESCO.

În Republica Moldova sunt acreditaţi ambasadori ai mai multor state cu care Republica Mol- dova are stabilite relaţii diplomatice, dintre care 27 – cu sediul la Chişinău, 26 – la Bucureşti, 16

  • la Moscova, 20 – la Kiev, 1 –la Vienna, 1 – la Atena, 2 – la Budapesta, 2 – la Sofia, 1 – la Praga, 1 – la Varşovia, 2 – la Ankara, 1 – la Talin. La Chişinău funcţionează reprezentanţele şi oficiile mai multor organizaţii internaţionale, precum: Reprezentanţa Specială a UE, Delegaţia Comisiei Europene pentru Republica Moldova, Misiunea de Asistenţă a UE la frontiera moldo-ucraineană, Centrul de Informare şi Documentare al ONU, Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, Comitetul Naţional pentru UNESCO, Reprezentanţa Consiliului Europei, a OSCE etc.

Un eveniment de mare importanţă în afirmarea Republicii Moldova pe arena internaţională a fost admiterea ei, prin vot unanim, în ziua de 2 martie 1992, ca membru cu drepturi depline al Organizaţiei Naţiunilor Unite. În prezent activitatea în cadrul ONU este foarte importantă, fapt ce a condus la dinamizarea prezenţei statului nostru în viaţa internaţională, dezvoltarea şi extin- derea relaţiilor de prietenie şi cooperare cu membrii comunităţii internaţionale precum şi crea- rea în continuare a unui climat favorabil obţinerii pe linia ONU de asistenţă tehnico-financiară pentru procesul reformelor din ţară. Republica Moldova continuă să-şi intensifice raporturile cu instituţiile specializate din sistemul ONU, în primul rând cu Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional, Organizaţia Internaţională a Muncii, Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Organizaţia Internaţională a Aviaţiei Civile etc. În februarie 1993, Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare şi-a înfiinţat la Chişinău o reprezentanţă, care reprezintă un sprijin real pentru Moldova. Promovarea relaţiilor strânse cu ONU va constitui şi pe viitor o preocupare majoră a politicii externe, Moldova pronunţându-se şi în continuare în favoarea creşterii rolului Organizaţiei Naţiunilor Unite şi armonizării intereselor statelor mem- bre din perspectiva valorilor şi practicilor democraţiei occidentale.325

Poate fi apreciată ca fructuoasă colaborarea Moldovei cu organizaţia regională OSCE membră a cărei a devenit la 31 ianuarie 1992. Problemele cu care se confruntă RM, fiind susţinute corect de acest organism, beneficiind astfel de un sprijin permanent, în special, în acţiunile autorităţilor moldoveneşti orientate spre soluţionarea conflictului transnistrean şi urgentarea finalizării re- tragerii de pe teritoriul său a formaţiunilor militare ruse prin implementarea angajamentelor asumate de către Federaţia Rusă în conformitate cu deciziile Summit-ului OSCE de la Istambul din 1999. Au urmat apoi noi paşi – de integrare în alte organizaţii internaţionale, de stabilire şi dezvoltare a relaţiilor cu ţările lumii.

La 25 iunie 1992, la Istambul, a fost semnată declaraţia de constituire a Organizaţiei Cooperării Economice în bazinul Mării Negre (OCEMN). Moldova este una din statele fondatoare ale acestei organizaţii internaţionale regionale, în care sunt prezente 11 ţări din zona Mării Negre. Activita- tea acestui organism regional, la care este parte Republica Moldova, urmăreşte ideea de a trans- forma regiunea Mării Negre într-o zonă a păcii, a progresului şi a unei cooperări eficiente ce ar corespunde întru totul intereselor vitale ale popoarelor din această regiune.

La 27 iulie 1995, în cadrul Sesiunii sale, Adunarea Parlamentară a CoE s-a pronunţat în unanimitate pentru admiterea Republicii Moldova la acest for internaţional. Moldova a fost cel de-al 35-lea stat din Europa, care a devenit membru al CoE. În perioada mai-noiembrie 2003, Republica Moldova a deţinut cu succes preşedinţia la Comitetul de Miniştri al CoE.

Aderând, în anul 1994, la Parteneriatul pentru Pace al Alianţei Nord-Atlantice, Moldova a demonstrat că politica sa este perfect compatibilă cu constituirea noilor legături prieteneşti cu alte ţări şi organisme internaţionale.

Participarea la Programul NATO „Parteneriat pentru Pace”, din martie 1994 şi până în pre- zent, a adus Republicii Moldova numeroase beneficii politice, economice şi de securitate şi a determinat apropierea dintre ţara noastră şi Alianţa.

La 21 decembrie 1991, la Alma-Ata, a fost semnat Protocolul de constituire a Comunităţii Statelor Independente, Republica Moldova rezervându-şi dreptul de colaborare economică în cadrul acestei Comunităţi.

Republica Moldova devine membru al CSI în anul 1994. Aderarea Republicii Moldova la Comunitatea Statelor Independente a fost condiţionată de un şir de cauze obiective, printre care necesitatea escaladării tensiunii interetnice, precum şi dependenţa totală faţă de Rusia şi Ucraina în ceea ce priveşte materia primă şi carburanţii. Aderând la structurile CSI, Moldova a refuzat să participe la consolidarea „spaţiului militar strategic comun” al Comunităţii, precum şi să parti- cipe la lucrările de consolidare a „structurilor politice supranaţionale” în cadrul CSI.

Un obiectiv strategic, prioritar şi ireversibil al politicii externe a Republicii Moldova este integrarea în Uniunea Europeană, „deoarece pentru RM nu există altă cale de afirmare decât integrarea deplină în lumea civilizată contemporană”. În acest context, la 24 martie 2005, Parla- mentul Republicii Moldova, în prima sa şedinţă după alegerile parlamentare din 6 martie 2005, a adoptat în unanimitate o declaraţie comună cu privire la parteneriatul politic între toate partidele parlamentare în vederea realizării obiectivelor de integrare în UE.

Dialogul politic dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană a fost instituit oficial prin semnarea Acordului de Parteneriat şi Cooperare la 28 noiembrie 1994, iar lansarea dialogului după intrarea în vigoare a Acordul de Parteneriat şi Cooperare la 1 iulie 1998. După lansarea de către Uniunea Europeană a Politicii Europene de Vecinătate şi semnarea Planului de Acţiuni Uniunea Europeană–Republica Moldova cadrul instituţional al dialogului politic a rămas nes- chimbat, fiindcă în continuare baza juridică a cooperării dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană a rămas, conform deciziei unilaterale a Uniunii Europene, acelaşi Acord de Partene- riat şi Cooperare.

Astfel, la etapa actuală, baza juridică formală pentru relaţiile dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană şi, respectiv, pentru menţinerea dialogului politic rămâne a fi PA Moldova- UE (valabil până în februarie 2008) şi APC (valabil până la 1 iulie 2008). Este adevărat că Politica Europeană de Vecinătate a extins dialogul politic, incluzând astfel de subiecte ca soluţionarea conflictului transnistrean, cooperarea în Europa de Sud-Est etc., dar colaborarea în aceste dome- nii la nivel formal nu are o bază juridică şi depinde de starea relaţiilor dintre părţi, iar în cazul conflictului transnistrean – inclusiv de starea şi evoluţia relaţiilor dintre Uniunea Europeană-Ru- sia şi Uniunea Europeană-Ucraina.

În acest context, se poate afirma că implementarea, fie şi foarte bună, a Planului de Acţiuni în următorii 2-3 ani nu va conduce la un asemenea grad de dezvoltare a relaţiilor bilaterale care să includă problematica aderării ţării la UE. Această situaţie impune două obiective importante:

  • pentru autorităţile de stat – intensificarea dialogului politic cu Uniunea Europeană pe toate căile, acordând o atenţie deosebită dimensiunii parlamentare şi contactelor cu capitalele euro- pene;
  • pentru societatea civilă – mobilizarea tuturor forţelor pe plan intern pentru a suplimenta activităţile guvernării îndreptate spre promovarea reală a politicii de integrare a Republicii Mol- dova în Uniunea Europeană.

Evaluarea activităţii Republicii Moldova pe plan extern demonstrează că poziţiile internaţionale ale ţării noastre au continuat să se consolideze. Au fost extinse considerabil relaţiile diplomatice, s-au aprofundat şi diversificat relaţiile bilaterale şi multilaterale, s-a consolidat baza juridică a colaborării internaţionale [96] a Republicii Moldova prin încheierea unui şir de acor- duri bilaterale şi aderarea la numeroase convenţii multilaterale generale.

Realizările politicii externe moldoveneşti circumscriu efortului comun al întregii societăţi  în vederea consolidării independenţei şi suveranităţii ţării, edificării statului de drept, depăşirii crizei economice şi creării unei economii de piaţă, care să corespundă cerinţelor de îmbunătăţire a vieţii cetăţenilor. În această ordine de idei, MAE IE consideră că o primă etapă importantă, care ar putea fi calificată drept cantitativă, de stabilire şi diversificare a relaţiilor bilaterale şi de afirmare în cadrul principalelor organizaţii internaţionale, a fost depăşită în general cu rezultate pozitive. În continuare, se conturează sarcinile pentru etapa următoare, calitativă, în care activi- tatea pe plan bilateral şi multilateral trebuie să asigure printr-un randament maximal obiectivele reformelor din ţara noastră.

Realizările Republicii Moldova, activităţile actuale ale statului la nivel universal, regional şi su- bregional, apreciate pozitiv de comunitatea internaţională, principalele organizaţii internaţionale

  • ONU, OSCE, Consiliul Europei, Uniunea Europeană, OTAN şi altele –, demonstrează cu lux de amănunte că formarea Republicii Moldova ca stat suveran, independent, subiect de drept internaţional public este un fapt împlinit.