Drept

Frontiera de stat este linia ce desparte pe uscat şi pe apă teritoriul de stat de teritoriile state- lor vecine, iar în plan vertical delimitează spaţiul aerian şi subsolul de spaţiul aerian şi subsolul statelor veci-ne.335

Conceptul de frontieră privit în perspectivă istorică a apărut o dată cu conceptul modern de stat. Stabilirea limitelor teritoriale nu era necesară în perioada Evului mediu, care se caracteriza printr-un sistem de obligaţii personale între suveran şi vasali. La aceste incertitudini contribuiau şi frecventele modificări ale teritoriilor statelor ca urmare a conflictelor militare.

Procesul de formare a statelor naţionale, precum şi concentrarea tuturor prerogativelor guvernării în mâinile unui conducător, au dus la necesitatea de a delimita teritorial   autoritatea acestora. Astfel, conceptul actual de frontieră apare la sfârşitul Evului mediu, dar capătă o largă utilizare doar la începutul sec. al XIX-lea

Frontiera de stat determină limitele exercitării suveranităţii teritori-ale a statului şi dreptului poporului de a-şi hotărî singur soarta. Inviolabilitatea frontierelor constituie o condiţie de bază a dezvoltării fiecărui stat şi popor. Respectul reciproc al frontierelor şi obligaţia statelor de a rezolva pe cale paşnică litigiile privind frontierele constituie un element esenţial al principiului integrităţii teritoriale consacrat în dreptul internaţional într-o serie de tratate internaţionale. De exemplu, Declaraţia privind principiile dreptului internaţional din 1970 a Adunării Generale a ONU prevede că “orice stat are obligaţia să se abţină de a recurge la ameninţarea cu forţa sau    la folosirea forţei pentru a viola frontierele internaţionale existente ale unui stat, sau ca mijloc de rezolvare a diferendelor internaţionale, inclusiv a diferende-lor teritoriale şi a problemelor referitoare la frontierele statelor”; sau Actul final al CSCE de la Helsinki din 1975 care introduce această normă printre principiile de bază ale raporturilor dintre statele sale semnatare.

Frontierele de stat se clasifică:

1. După natura lor, în:

1. naturale, care se stabilesc ţinându-se seama de anumite particularităţi geografice, cum ar fi albia unor râuri sau fluvii, munţi, văi, litoralul mării;
2. geometrice sau convenţionale, care sunt linii mai mult sau mai puţin drepte, care despart teritoriile statelor;336
3. astronomice, la stabilirea cărora sunt folosite paralelele sau 337
   1. După elementele componente ale teritoriului, în:
4. terestre, care despart uscatul dintre două sau mai multe În funcţie de particularităţile terenului ea poate urma linia crestelor munţilor, mijlocul văilor sau poate fi stabilită, în linie dreaptă, geometric sau astronomic;338
5. fluviale, separă în două părţi apele unui fluviu situat între teritoriile a două Frontie- rele fluviale se stabilesc în funcţie de particularităţile apelor de frontieră. În cazul fluviilor nena- vigabile, frontierele se stabilesc pe linia mediană a fluviului. În cazul fluviilor navigabile, linia de frontieră se consideră linia de navigaţie (farwatter) sau linia celor mai mari adâncimi (thalweg), linii care de fapt în cele mai multe situaţii coincid. În cazul în care fluviul are mai multe braţe, frontiera se stabileşte pe braţul principal.

În situaţia în care fluviul îşi schimbă treptat cursul, frontiera se stabileşte pe talvegul nou- lui curs. Dacă fluviul îşi schimbă albia, frontiera rămâne pe albia veche, fluviul devenind apă interioară a statului pe teritoriul căruia se găseşte noua albie. Pe podurile care leagă două state frontiera se stabileşte pe mijlocul podului, dacă între cele două state nu există o altă înţelegere. Aceeaşi regulă se aplică şi în cazul unor baraje de apă de frontieră.

În situaţiile în care între teritoriile statelor se află lacuri sau mări închise, frontiera se fixează pe linia care uneşte punctele de uscat cele mai avansate ale frontierelor comune sau pe mijlocul lacurilor sau mărilor.

Un regim juridic special îl au mările interioare adiacente mai multor state. Un exemplu uni- cal îl serveşte astăzi Marea Caspică, al cărei litoral este împărţit între Federaţia Rusă, Kazahstan,

Iran, Azerbaidjan şi Turkmenistan;339

1. maritime, reprezintă liniile exterioare ale mării teritoriale, stabilite de state, prin acte unila- terale sau pe baza convenţională cu statele vecine;
2. aeriene, separă spaţiile aeriene ale statelor prin linii perpendiculare care pornesc de la frontierele terestre sau acvatice în sus până la limita interioară a spaţiului cosmic (aproximativ la distanţa de 100-110 km deasupra nivelului mării).

În plan juridic, frontierele se stabilesc prin acorduri încheiate între statele vecine. Fixarea frontierelor însă practic se face prin două operaţiuni distincte: delimitarea şi demarcarea.

Delimitarea este o operaţiune politică şi juridică care constă în identificarea direcţiei prin- cipale şi descrierea amănunţită în cuprinsul tratatului încheiat în scopul stabilirii frontierei, a traseului acesteia.

Demarcarea este operaţiunea propriu-zisă de stabilire pe teren a celor convenite în textul tra- tatului. Această etapă se realizează de comisii mixte formate de reprezentanţii statelor părţi la tratat şi au ca atribuţii stabilirea traseului frontierei şi fixarea semnelor de demarcare, întocmirea documentelor ce consemnează înfăptuirea acestei operaţiuni, rezolvarea unor probleme legate de întreţinerea frontierei, a drumurilor de acces etc.

Regimul de frontieră se stabileşte prin legi interne şi cuprinde totalitatea de norme juridice şi măsuri privind paza şi supravegherea frontierei, controlul pentru trecerea frontierei, activităţile desfăşurate în zona de frontieră, căile şi condiţiile de acces, intrare, ieşire, şedere, activitatea într-o zonă determinată a teritoriului său de la frontieră ş. a.

Regimul juridic al frontierei de stat a Republicii Moldova este stabilit prin Legea privind frontiera de stat a Republicii Moldova, adoptată la 17 mai 1994, care reglementează:

1. modul de trasare şi de marcare a frontierei de stat;
2. paza frontierei de stat;
3. zona de frontieră (stabilită cu o lăţime de 2 km);
4. condiţiile în care se face trecerea peste frontieră a persoanelor, mijloacelor de transport, mărfurilor şi a altor bunuri;
5. condiţiile în care se pot practica anumite activităţi (pescuitul, recoltarea produselor lem- noase şi accesorii ale pădurii);
6. împuternicirile organelor puterii de stat şi administraţiei de stat în domeniul pazei fron- tierei de

Prin tratate bilaterale încheiate cu statele vecine urmează să fie reglementate problemele co- mune de frontieră privind întreţinerea frontierei, soluţionarea litigiilor de frontieră etc.