Pin It

Elementele tratatelor internaţionale se împart în esenţiale şi accesorii. Elementele esenţiale, la rândul lor, sunt: părţile contractante; acordul de voinţă al părţilor; obiectul şi scopul tratatului.

Părţile contractante ale tratatului trebuie să fie, în toate cazurile, state, organizaţii internaţionale interguvernamentale sau alte entităţi cărora le este caracteristică calitatea de subiect de drept internaţional.

Acordul de voinţă a părţilor trebuie să fie rezultatul voinţei lor liber exprimată, neafectată prin vicii de consimţământ.

Obiectul tratatului îl reprezintă drepturile şi obligaţiile părţilor create prin normele stabilite de tratat. Obiectul trebuie să fie licit din punctul de vedere al dreptului internaţional şi realiza- bil. Pentru a fi licit, este necesar ca obiectul unui tratat să nu vină în contradicţie cu o normă imperativă de drept internaţional, adică cu o normă de la care nu se admite nici o derogare. În strânsă legătură cu obiectul se află scopul tratatului, care reprezintă obiectivele urmărite de părţile contractante prin încheierea tratatului (de pildă, soluţionarea paşnică a unui diferend, obţinerea unei asistenţe economice, suprimarea unor taxe vamale la import sau export, reprimarea unor crime internaţionale etc.).

Elementele accesorii ale tratatului sunt termenul şi condiţia.

Termenul este un eveniment viitor şi sigur, de care depinde intrarea în vigoare sau încetarea efectelor unui tratat. Termenul la împlinirea căruia un tratat intră în vigoare se numeşte suspensiv, iar la împlinirea căruia tratatul îşi stinge efectele se numeşte rezolutoriu.

Condiţia este un eveniment viitor şi nesigur de care depinde începerea sau încetarea executării obligaţiilor prevăzute de tratat. Condiţia la fel poate fi suspensivă sau rezolutorie.