Drept

Prin încetarea unui tratat internaţional se înţelege că acesta şi-a pierdut forţa sa juridică în raporturile dintre participanţii săi, el nemaiproducând în continuare drepturi şi obligaţii pen- tru părţi. Încetarea valabilităţii unui tratat internaţional totodată nu aduce atingere drepturilor, obligaţiilor sau situaţiilor juridice create prin executarea lui, cu excepţia cazurilor, când aceste drepturi sau situaţii n-au fost abrogate ulterior prin alte tratate sau o nouă normă imperativă de drept internaţional. Tratatele internaţionale îşi pot înceta efectele lor prin mai multe modalităţi:

1. Denunţarea. Cu privire la efectele denunţării trebuie făcută o diferenţiere între tratate- le bilaterale, situaţie în care denunţarea pune capăt unui tratat, şi tratatele multilaterale, când denunţarea capătă caracterul unei retrageri, care, fără a pune capăt tratatului în cauză, face pur şi simplu ca statul ce denunţă tratatul să iasă din regimul juridic stabilit de tratat. Potrivit art. 56 din Convenţia de la Viena (1969), un tratat care nu conţine dispoziţii cu privire la stingerea şi denunţarea sa sau la retragerea din el nu poate fi obiectul unei denunţări sau retrageri. De la această regulă sunt două excepţii:

• atunci când poate fi stabilită intenţia părţilor de a admite posibilitatea denunţării sau re- tragerii;
• atunci când dreptul la denunţare sau retragere poate fi dedus din natura tratatului. În acest caz notificarea privind intenţia de a denunţa sau de a se retrage din tratat trebuie făcută celeilalte părţi cu cel puţin 12 luni înainte.

Organul competent pentru a denunţa un tratat este prevăzut de dispoziţiile constituţionale ale fiecărei părţi, în mod firesc el fiind acela căruia îi aparţine competenţa de a angaja statul pe plan internaţional. În temeiul art. 24 alin. 4 din Legea privind tratatele internaţionale ale Republi- cii Moldova “deciziile cu privire la suspendarea, denunţarea sau stingerea tratatului internaţional se adoptă de către autoritatea care a luat decizia cu privire la consimţământul Republicii Moldova de a fi legată prin tratatul în cauză”.

1. Abrogarea este un caz de stingere a tratatelor internaţionale care solicită voinţa unanimă a părţilor.459 Abrogarea poate fi expresă, când rezultă dintr-un tratat special, dar ea poate fi şi tacită, în cazul a două tratate succesive care reglementează în mod diferit aceeaşi materie, situaţie când tratatul posterior prevalează asupra celui
2. Anularea tratatului internaţional. Este o modalitate de renunţare unilaterală a unui stat de la tratatul încheiat de acesta. Potrivit dreptu-lui internaţional, anularea unui tratat internaţional poate avea loc în cazuri strict determinate, cum ar fi:

- violarea substanţială a tratatului de către una din părţile sale. Printr-o violare substanţială a tratatului, în conformitate cu art. 60 pct. 3 din Convenţia de la Viena (1969), se înţelege o respin- gere a tratatului neautorizată de prezenta Convenţie sau violarea unei dispoziţii esenţiale pentru realizarea obiectului şi scopului tratatului;

• apariţia unei noi norme imperative de drept internaţional cu care tratatul nu este în concordanţă;
• schimbarea fundamentală a împrejurărilor în care a fost încheiat tratatul (clauza rebus sic stantibus). Potrivit acesteia, un tratat internaţional rămâne valabil atâta timp cât împrejurările în care el a fost încheiat rămân aceleaşi. Invocarea clauzei rebus sic stantibus poate interveni atunci când numai una din părţi consideră că noile împrejurări sunt de natură să conducă la înceta- rea tratatului. Convenţia de la Viena (1969) admite invocarea schimbării împrejurărilor pentru ieşirea dintr-un tratat numai în cazul în care este vorba despre o “schimbare fundamentală”, care afectează radical executarea lui (art. 62). Totodată ea condiţionează invocarea acestei modalităţi prin îndeplinirea următoarelor condiţii:

1. ca împrejurările care au suferit schimbări să fi constituit baza esenţială a consimţământului părţilor de a se lega prin tratat;
2. ca schimbarea să fi transformat radical natura obligaţiilor;
3. schimbarea să vizeze împrejurările care au existat în momentul încheierii tratatului Invocarea schimbării fundamentale a împrejurărilor este interzisă în cazul tratatelor care sta-

bilesc frontierele dintre state şi atunci când această schimbare rezultă dintr-o violare a tratatului tocmai de către partea care cere ieşirea din tratat (art. 62 pct. 2 din Convenţia din 1969);

• intervenţia unei imposibilităţi subsecvente de executare a tratatului, atunci când a dispărut sau s-a distrus un obiect indispensabil executării tratatului (de pildă, dispariţia unei insule care a constituit obiectul tratatului sau secarea unui fluviu cu regim internaţional de navigaţie, ori secarea unui fluviu în legătură cu care exista un tratat pentru construirea unui baraj, pierderea teritoriului necesar executării tratatului sau că tratatul are un obiect irealizabil).

1. Dispariţia uneia din părţile contractante ale tratatului – ca subiect de drept internaţional.
2. Expirarea termenului de valabilitate a
3. Executarea completă a prevederilor
4. Survenirea unei condiţii rezolutorii expres prevăzută în cuprinsul 460
5. Reducerea numărului de participanţi la tratatul multilateral sub numărul necesar pentru intrarea în vigoare a 461
6. Drept urmare a constatării nulităţii tratatului internaţional.
7. Drept urmare a adoptării unor decizii obligatorii din partea anumitor organizaţii internaţionale. Astfel, rezoluţiile Consiliului de Securitate al ONU în privinţa Iraqului conţineau cerinţa adresată state-lor membre ale organizaţiei de a întreprinde anumite măsuri, indiferent de existenţa în raporturile dintre acestea a unor drepturi şi obligaţii conferite sau impuse prin orice acord internaţional.462 Sau în cadrul Consiliului Europei, Comitetul de Miniştri este în drept să înceteze calitatea de membru al unui stat participant la organizaţie. Iar în conformitate cu art. 58 alin. 3 din Convenţia europeană pentru apăra-rea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului din 4 noiembrie 1950, încetarea calităţii de membru al Consiliului Europei conduce în mod automat la încetarea calităţii de Parte la prezenta Convenţie.

O situaţie intermediară în raport cu încetarea definitivă a tratatului o constituie suspendarea acestuia, adică încetarea provizorie a aplicării tratatului sub influenţa diferitelor împrejurări. Sus- pendarea este admisă dacă tratatul o prevede expres şi părţile contractante sunt de acord cu ea. Consecinţele pe care le implică suspendarea unui tratat internaţional, sub rezerva ca părţile să nu fi convenit într-un alt mod, sunt următoarele:

1. eliberează părţile între care aplicarea tratatului este suspendată de obligaţiile executării tratatului în relaţiile lor reciproce pe timpul perioadei de suspendare;
2. nu afectează celelalte relaţii juridice stabilite de tratat între părţi [art. 72 1 din Convenţia de la Viena (1969)].

Părţile contractante au datoria ca în timpul perioadei de suspendare să se abţină de la orice acte de natură să împiedice reluarea aplicării tratatului.

Pe lângă suspendarea integrală a clauzelor tratatului, este admisă şi suspendarea parţială a acestora în cazul în care: a) ea este prevăzută de tratat; şi b) clauzele care urmează să fie suspen- date să poată fi separate de restul prevederilor tratatului. Totodată, mai este necesar ca clauzele care se suspendă să nu constituie baza consimţământului părţilor contractante, care a condus la încheierea acelui tratat. În practică, cele mai frecvente clauze exprese de suspendare se găsesc în tratatele economice multilaterale şi se referă la suspendarea anumitor dispoziţii din tratat şi nu la ansamblul acestuia. Este vorba de aşa-numitele “clauze de salvgardare” care permit unui stat, în caz de dificultăţi economice, să suspendeze temporar aplicarea acestora (de pildă, art. XVI din Statutul FMI sau art. XIX din Acordul GATT).463

În ceea ce priveşte anumite tratate, o imposibilitate de executare care poate conduce la în- cetarea acestora o constituie izbucnirea războiului între părţi, precum şi ruperea relaţiilor diplo- matice şi consulare, cu toate că această rupere nu conduce în mod automat la încetarea tratatelor dintre statele în cauză, cu excepţia tratatelor, a căror executare implică existenţa unor asemenea relaţii între părţi.

În cazul conflictelor armate se pot crea împrejurări care să afecteze nu numai aplicarea tra- tatelor dintre statele beligerante, ci şi între alte state. Tratatele bilaterale dintre beligeranţi în ma- joritatea lor îşi încetează aplicarea. Tratatele multilaterale sunt suspendate în raporturile din-  tre beligeranţi şi rămân în vigoare în raporturile dintre nebeligeranţi, precum şi în raporturile dintre beligeranţi şi nebeligeranţi. În raporturile dintre beligeranţi continuă, însă, să acţioneze tratatele (atât bilaterale, cât şi multilaterale) care au fost încheiate în mod special pentru cazurile de război, de pildă, convenţiile privind regimul prizonierilor de război, răniţilor şi bolnavilor, protecţia populaţiei civile etc. Unele din tratatele încetate sau suspendate cu ocazia războiului pot să-şi preia acţiunea îndată după terminarea acestuia, fie în mod automat, fie prin acordul părţilor în tratatele de pace sau în tratatele încheiate în mod special cu acest scop.

Mutaţiile teritoriale influenţează asupra efectelor tratatelor internaţionale în conformitate cu regulile succesiunii statelor.