Dreptul diplomatic cuprinde totalitatea normelor de drept internaţional, care reglementează organizarea, sarcinile, competenţa şi statutul organelor statului specializate pentru politica externă şi care stabilesc obligaţii între subiectele de drept internaţional.
Dreptul diplomatic este definit ca ramură a dreptului internaţional public, care are ca obiect normele şi practica ce reglementează relaţiile externe ale statelor şi ale altor subiecte ale dreptului internaţional.592
Obiectul dreptului diplomatic îl constituie diferite ramuri ale activităţii diplomatice efectuate de către organele interne şi externe ale statului (ministerul de externe şi misiunile diplomatice permanente şi temporare), precum şi anumite ramuri ale activităţii organizaţiilor internaţionale şi conferinţelor diplomatice.
Subiectele dreptului diplomatic sînt statele, naţiunile care luptă pentru independenţă şi organi- zaţiile internaţionale. Există şi subiecte anomale (cu caracteristici speciale) ale dreptului diplomatic.
Conform prevederilor Convenţiei de la Montevideo din 1933593 statele pot avea calitatea de subiecte de drept internaţional doar în cazul cînd îndeplinesc următoarele condiţii:
- au o populaţie permanentă;
- au un teritoriu determinat;
- au un guvern;
- au capacitatea de intra în relaţii cu alte
Naţiunile care luptă pentru independenţă pot pretinde la calitatea de subiect de drept internaţional în cazul dacă:
- şi-au creat organe proprii;
- exercită funcţii de putere publică;
- controlează un teritoriu determinat;
- au obţinut recunoaştere internaţională.
Un asemenea exemplu este cazul cu Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei, care a obţinut recunoaştere internaţională şi întreţine relaţii diplomatice cu mai multe state.
Un exemplu invers poate servi cazul cu insula Taiwan, entitate statală nerecunoscută de co- munitatea internaţională (indiferent de “recunoaşterea” Washingtonului), care nu beneficiază pe deplin de statutul de subiect al dreptului internaţional.
În mod similar nu beneficiază de statutul de subiect al dreptului internaţional şi autopro- clamatele quazi-state din ex-URSS şi ex-Iugoslavia: “republica albaneză Kosovo”594, “republica moldovenească transnistreană”, “republica abhază”,595 “republica din Crimeea”,.
Organizaţiile internaţionale interguvernamentale au calităţile de subiect al dreptului inter- naţional si, în această bază, pot trimite misiuni diplomatice atât pe lângă alte organizaţii interna- ţionale, cît şi pe lângă statele care nu sînt membre ale organizaţiei respective. Spre exemplu, Uniu- nea Europeană are misiuni diplomatice la Tokio şi Washington în baza unor acorduri cu guver- nele Japoniei şi SUA în care sînt determinate tipul, rangul, funcţiile şi statutul acestor misiuni.
În calitate de subiecte anomale ale dreptului diplomatic, care prezintă caracteristici speciale cu privire la misiunile diplomatice pe care le trimit, pot fi calificate Statul Papal (Sfântul Scaun, sau Vaticanul), Comitetul Internaţional al Crucii Roşii şi Ordinul de la Malta.
Statul Papal (Vaticanul)596 a luat naştere în Evul Mediu şi a durat pînă în 1870, când a fost încorporat regatului Italiei. În 1929 Statul Papal si-a recăpătat independenţa conform acordului de la Laterano şi şi-a confirmat poziţiile conform Concordatului cu Italia din 1984. Suveranitatea Statului Papal este exercitată pe o suprafaţă de 0,43 km2. Şeful Statului Papal, Papa de la Roma, este concomitent şi şeful spiritual al Bisericii Catolice. Statul Papal este parte a Convenţiei de la Viena cu privire la relaţiile diplomatice din 1961 şi acţionează ca un subiect deplin în relaţiile internaţionale, trimiţînd misiuni diplomatice permanente şi temporare atît pe lîngă state, cît şi pe lîngă organizaţii internaţionale. Trimişii Statului Papal, nunţii şi pronunţii papali, legaţii şi delegaţii apostolici reprezintă în acelaşi timp şi statul şi Biserica Catolică. Statul Papal participă activ la conferinţe internaţionale şi exercită misiuni diplomatice în interesul păcii.
Comitetul Internaţional al Crucii Roşii597 nu este nici organizaţie internaţională, nici stat, şi are statutul de instituţie independentă cu caracter privat.598 A fost înfiinţat în anul 1863 ca un comitet internaţional pentru sprijinirea răniţilor. La momentul înfiinţării Comitetul se compunea din 15- 20 personalităţi elveţiene şi era persoană juridică supusă legilor interne elveţiene.
Comitetul Internaţional al Crucii Roşii a contribuit la dezvoltarea dreptului umanitar, orga- nizînd în 1864 o conferinţă internaţională la care a fost semnată Convenţia pentru îmbunătăţirea soartei militarilor răniţi în campaniile militare.
Convenţiile de Geneva din 12 august 1949 au atribuit Comitetului Internaţional al Crucii Roşii statutul internaţional şi dreptul de a trimite delegaţi. Conform statutului acordat prin aceste convenţii, delegaţii Comitetului, care sînt cetăţeni elveţieni, au dreptul de deţine paşapoarte di- plomatice, se bucură de imunitate de jurisdicţie şi de inviolabilitate, au libertate de mişcare etc.
Începînd cu 1960 Comitetul a încheiat circa 20 de acorduri cu diferite state, pentru asigura- rea unui statut aparte pentru delegaţii săi. În acordurile semnate cu Comitetul unele state au făcut referire la statutul diplomaţilor, stabilit prin Convenţia de la Viena din 1961. La etapa actuală Comitetul Internaţional al Crucii Roşii are circa 350 delegaţi în 45 de state.
Ordinul de la Malta,599 care se mai numeşte şi “Ordinul Ospitalierii Sf. Ioan” sau “Ordinul Ospita- lierii Ioaniţilor” este diferit de statul Malta şi a fost înfiinţat la Ierusalim în anul 1099 în timpul cruciadelor. Uniforma cavalerilor Ordinului era neagră, iar în timpul războaelor ei purtau mantie roşie cu cruce albă. În evul mediu Ordinul a avut titlul de Principat în cadrul Sfîntului Imperiu Roman de Origine Germană, statut care îi permitea de a întreţine relaţii diplomatice.
Între anii 1309-1522 Ordinul şi-a exercitat suveranitatea în insula Rhodos. Din anul 1523 s-a stabilit în Malta şi a funcţionat pînă în anul 1798, cînd insula a fost ocupată de Napoleon.
În 1836 Sfîntul Scaun i-a autorizat Ordinului de Malta un statut extrateritorial, în baza căruia Ordinul a iniţiat din nou practica de a întreţine relaţii diplomatice cu alte state. În prezent Ordi- nul de Malta întreţine relaţii diplomatice cu 41 de state. Şeful Ordinului este Marele Maestru.
Există şi o misiune a Ordinului de rit protestant, care acţionează în Germania şi are sediul la Hanovra.