Drept

În literatura de specialitate se expune părerea că noţiunea de imunitate diplomatică înseamnă tratamentul pe care, în baza dreptului internaţional, statele sînt obligate să-l acorde organelor diplomatice străine acreditate în aceste state647 sau, prin această expresie este desemnat întregul complex de garanţii de care se bucură o misiune diplomatică şi personalul acesteia din partea statului acreditar.648

În Convenţia de la Viena cu privire la relaţiile diplomatice din 1961 se indică că “o convenţie internaţională cu privire la relaţiile, privilegiile şi imunităţile diplomatice ar contribui la favori- zarea relaţiilor de prietenie dintre ţări, oricare ar fi diversitatea regimurilor lor constituţionale şi sociale” şi concomitent se precizează, că “scopul acestor privilegii şi imunităţi este nu de a crea avantaje unor indivizi, ci de a asigura îndeplinirea eficace a funcţiilor misiunilor diplomatice ca organe de reprezentare a statelor”.

Regimul juridic asigurat de dreptul diplomatic unei misiuni diplomatice şi personalului aces- teia este format din imunităţi, inviolabilităţi, privilegii, drepturi, facilităţi şi libertăţi:

1. Iimunităţile diplomatice sînt o excepţie care se aduce principiului general, potrivit căruia orice persoană este supusă jurisdicţiei Imunităţile pot fi absolute, funcţionale sau relative, în funcţie de termenul şi caracterul activităţii beneficiarului. Conform Convenţiei de la Viena principalele imunităţi diplomatice sînt:
2. imunitatea de jurisdicţie penală, civilă şi administrativă (art. 31, 1);
3. imunitatea de a depune mărturie (art. 31, 2).

1. Inviolabilităţile, denumite şi imunităţi de constrîngere sau imunităţi de coereciţiune, constituie cel mai vechi privilegiu diplomatic, esenţa cărora constă în faptul că statul acreditar nu poate exercita forţa de constrîngere asupra sediului misiunii diplomatice, reşedinţei, corespondenţei, valizei diplomatice, arhivelor şi a personalului. Misiunea diplomatică şi personalul ei se bucură de următoarele inviolabilităţi:
2. inviolabilitatea localurilor misiunii (art. 22);
3. inviolabilitatea documentelor şi arhivelor (art. 24);
4. inviolabilitatea corespondenţei oficiale şi a valizei diplomatice (art. 27, 2 şi 3);
5. inviolabilitatea personală a agenţilor diplomatici, care este imunitatea de coereciţiune (art. 29, art. 31, 3).

• Privilegiile diplomatice sînt înlesniri, sau avantaje juridice acordate de către statul acreditar misiunii diplomatice sau personalului acesteia. Misiunea diplomatică se bucură de următoarele privilegii:

1. scutirea de impozite şi taxe (art. 23);
2. scutirea de taxe vamale pentru obiectele destinate uzului oficial al misiunii (art. 36);
3. scutirea de orice impozite şi taxe pentru drepturile şi taxele percepute de misiune privind actele oficiale (art. 28).

Agenţii diplomatici se bucură de următoarele privilegii:

1. scutirea de impozite şi taxe (art. 34);
2. scutirea de prestaţii personale (art. 35);
3. scutirea de plata asigurărilor sociale (art. 33);
4. scutirea de taxe şi control vamal (art. 36).
5. Drepturile sînt permisiuni juridice acordate de statul acreditar misiunilor diplomatice şi agenţilor Misiunilor diplomatice le sînt acordate următoarele drepturi speciale:
6. dreptul de a arbora drapelul statului acreditant pe localurile misiunii, la reşedinţa şefului de misiune şi pe mijloacele de transport al acestuia (art. 20);
7. dreptul de a comunica liber în orice scopuri oficiale (art. 27, 1);
8. dreptul de a folosi toate mijloacele de comunicare potrivite, inclusiv curierii diplomatici şi mesajele în cod sau cifrate (art. 27, 1);
9. dreptul de a încredinţa valiza diplomatică comandantului unei aeronave comerciale (art. 27, 7).
10. Facilităţile sînt obligaţii generale ale statului acreditar acordate misiunii diplomatice în sco- pul de a uşura desfăşurarea activităţii acesteia. Misiunile diplomatice se bucură de următoarele facilităţi:
11. înlesniri pentru procurarea de localuri (art. 21);
12. facilităţile de sejur a agenţilor diplomatici (art. 10);
13. exceptarea de prestaţii obligatorii (art. 35).
14. Libertăţile sînt obligaţiuni generale ale statului acreditar acordate misiunii diplomatice în scopul de a nu împiedica desfăşurarea activităţii acesteia. Statul acreditar acordă următoarele libertăţi misiunilor şi agenţilor diplomatici:
15. libertatea de comunicare a misiunii diplomatice (art. 27);
16. libertatea de deplasare şi circulaţie a agenţilor diplomatici (art. 26).

Convenţia de la Viena cu privire la relaţiile diplomatice din 1961 determină categoriile de persoane care beneficiază de privilegiile şi imunităţile diplomatice personale.

Agenţii diplomatici, cu excepţia celor care sînt cetăţeni sau rezidenţi ai statului acreditar, se bucură de toate privilegiile şi imunităţile sus-menţionate.

Membrii familiei agentului diplomatic se bucură, în principiu, de aceleaşi privilegii şi imunităţi, dacă ei fac menaj în comun (“faire partie du menage”) şi nu sînt cetăţeni ai statului acreditar.

Membrii personalului administrativ şi tehnic se bucură de inviolabilitatea persoanei şi a locuinţei, de imunitatea de jurisdicţie funcţională, sînt scutiţi de obligaţia de a plăti asigurări sociale, impo- zite şi taxe şi se bucură de exceptarea de la prestaţii personale.

Membrii personalului de serviciu se bucură de imunitatea de jurisdicţie funcţională, ei sînt scutiţi de impozite pe veniturile salariale şi de plata asigurărilor sociale.

Oamenii de serviciu particular sînt scutiţi de impozite şi taxe pe veniturile salariale.

Cetăţenii statului acreditar sau ai statelor terţe, numiţi ca agenţi diplomatici ai statului acreditant, se bucură de anumite imunităţi şi privilegii, însă în această privinţă practica nu este unitară şi în fiecare caz aparte statul acreditar decide despre acordarea sau neacordarea imunităţilor şi privi- legiilor reeşind din situaţii concrete. În general, cetăţeanul statului acreditar, numit agent diplo- matic al statului acreditant, se va bucura numai de imunitatea funcţională, privind actele săvîrşite în exercitarea funcţiilor sale şi numai în calitate de agent diplomatic. Pentru celelalte categorii ale personalului misiunilor diplomatice, faptul de avea cetăţenia statului acreditar duce la excluderea oricărui fel de imunitate.

Este necesar de menţionat, că în prezent sînt foarte rare cazurile cînd statul acreditant numeşte ca agent diplomatic pe un cetăţean al statului acreditar sau al unui stat terţ. Motivele sînt diverse: prestigiul naţional, chestiunile legate de problema de încredere, responsabilitatea faţă de statul acreditant etc.

Curierii diplomatici nu au calitate de agenţi diplomatici, însă în legătură cu faptul că ei sînt purtătorii sau însoţitorii corespondenţei diplomatice lor li se acordă un anumit tratament, care exclude orice tentativă de constrîngere din partea statului acreditar. Cu alte cuvinte, inviolabilita- tea de care se bucură agentul diplomatic se extinde şi asupra curierului diplomatic.649

Inviolabilitatea personală a curierului diplomatic este absolută în sensul că nu se limitează numai la exercitarea funcţiilor sale, ci acoperă de asemenea şi perioadele care există între două călătorii, incluzînd şi perioada cînd curierul diplomatic nu se află efectiv în posesia valizei diplo- matice.650

De aceleaşi garanţii beneficiază şi curierul diplomatic ad-hoc, însă doar pe timpul cît este purtătorul valizei diplomatice.

Valiza diplomatică poate fi încredinţată şi comandantului unei aeronave comerciale, care efectuiază rute aeriene autorizate şi va ateriza într-un punct de intrare autorizat de statul acre- ditar. Comandantul aeronavei căruia i s-a încredinţat valiza diplomatică însă nu este considerat curier diplomatic şi nu beneficiază de nici un fel de protecţie pe acest motiv. Conform Convenţiei de la Viena cu privire la relaţiile diplomatice (art. 27, p.7) misiunea diplomatică poate trimite pe unul din membrii săi să ia în posesie în mod direct şi liber valiza diplomatică din mînile coman- dantului aeronavei.651

Conform dispoziţiilor art. 39 din Convenţia de la Viena (1961) cu privire la relaţiile diploma- tice, orice persoană care are drept la privilegii şi imunităţi beneficiază de ele de la data pătrunderii pe teritoriul statului acreditar, iar dacă se află deja pe acest teritoriu, de la data notificării misiunii sale la M.A.E. al statului acreditar.

O dificultate poate surveni în cazul în care agentul diplomatic locuia, înainte de numirea sa, pe teritoriul statului acreditar.652

Imunităţile şi privilegiile diplomatice iau sfîrşit la părăsirea teritoriului statului acreditar de către beneficiar, sau la expirarea unui termen acordat în acest scop, situaţie care priveşte declara- rea ei ca persona non grata. Art. 39, p.2 din Convenţia de la Viena (1961) prevede că cînd funcţiile unei persoane care beneficiază de privilegii şi imunităţi iau sfîrşit, aceste privilegii şi imunităţi încetează în mod normal în momentul în care această persoană părăseşte ţara, sau la expirarea unui termen potrivit, care îi va fi acordat în acest scop, dar ele continuă pînă în acest moment, chiar în caz de conflict armat.

Imunitatea agentului diplomatic în ceia ce priveşte actele îndeplinite în exercitarea funcţiilor sale continuă fără limită. Aceasta înseamnă că imunitatea pentru acte săvîrşite în afara activităţii oficiale încetează la data părăsirii statului de reşedinţă, fiind posibil ca, un diplomat plecat de la post, să fie chemat în judecată pentru fapte penale sau civile săvîrşite în afara serviciului, chiar dacă a beneficiat de imunităţi cît a fost agent al unei misiuni diplomatice.653

Potrivit art. 39, p.3 din Convenţia de la Viena (1961) în caz de deces al agentului diploma- tic, statul acreditar va continua să acorde membrilor familiei acestuia tratamentul diplomatic în limita raţională de timp. În special, familia agentului diplomatic decedat este în drept să exporte toate bunurile agentului care, fiind dobîndite în ţară, nu sînt prohibite la export şi pentru ele nu se vor percepe taxe.