Există două categorii de funcţionari consulari: funcţionari consulari de carieră şi funcţionari consulari onorifici.711 În funcţie de categoria funcţionarilor consulari numiţi în calitate de şef al postului consular este determinată şi categoria posturilor consulare: un post consular de carieră este condus de un agent consular de carieră şi un post consular onorific este condus de un agent consular onorific.
În unele state (spre exemplu în Germania) se consideră că există o legătură permanentă în- tre şeful de post consular onorific şi instituţia ca atare (postul consular onorific), din ce reiese că consimţămîntul pentru înfiinţarea unui consulat onorific este legat de acceptarea persoanei concrete în calitate de consul onorific. În caz de terminare a misiunii consulului onorific (dece- dare, renunţare la serviciul său, retragerea patentei sau exequaturului etc.) nu se admite geranţa interimară şi procedura de numire a unui nou consul onorific este echivalentă cu procedura de înfiinţare a unui nou consulat onorific.
În alte state (Spania, România) se consideră că stabilirea posturilor consulare onorifice este independentă de procedura numirii şi admiterii şefului de post consular, din ce reiese că la un post consular onorific, odată înfiinţat, va putea fi numit un alt şef de post consular, fără a relua întreaga procedură de înfiinţare a postului consular onorific.712
Convenţia de la Viena din 1963 prevede că “fiecare stat este liber să hotărască daca va numi sau va primi funcţionari consulari onorifici” (art. 68). Această regulă cu caracter facultativ a fost fixată în convenţie datorită faptului că unele state nu acceptă în general instituţia consulului onorific. Momentul principal care dirijează ne-acceptul menţionat este legat de determinarea statutului juridic al posturilor consulare conduce de consuli onorifici.
Concomitent, Convenţia a determinat într-un capitol special (capitolul III) regulile ce sta- bilesc regimul aplicabil funcţionarilor consulari onorifici şi posturilor consulare conduse de ei. Astfel, în art. 58 se precizează că posturilor consulare conduse de consuli onorifici li se aplică dispoziţiile articolelor 28 (înlesniri acordate postului consular), 29 (folosirea drapelului şi a ste- mei naţionale), 30 (obţinerea de localuri), 34 (libertatea de deplasare), 35(libertatea de comuni- care), 36 (comunicarea cu cetăţenii statului trimiţător), 37 (informaţii în caz de deces, tutelă sau curatela, de naufragiu sau accident aerian), 39 (drepturi şi taxe consulare), 54 (obligaţiile statelor terţe), 55 (respectarea legilor şi regulamentelor statului de reşedinţă). în articolele 59, 60, 61, 62,
63, 64, 65, 66, 67 se prevede protecţia localurilor consulare, scutirea fiscală a localurilor consu- lare, inviolabilitatea arhivelor şi documentelor consulare, scutirea vamală, procedura penală şi protecţia funcţionarului consular onorific, scutirea de înmatriculare a străinilor şi de permise de şedere, scutirea de prestaţii personale.
Articolul 58 (p.3) al Convenţiei de la Viena din 1963 dispune că “privilegiile şi imunităţile prevăzute în prezenta convenţie nu sînt acordate membrilor familiei unui funcţionar consular onorific sau unui angajat consular care este angajat într-un post consular condus de un funcţionar consular onorific”.
Schimbul de valize consulare între două posturi consulare situate în ţări diferite şi conduse de funcţionari consulari onorifici este admis numai sub rezerva consimţămîntului celor două state de reşedinţă.