Drept

Imunităţile şi privilegiile consulare sînt acele drepturi, înlesniri şi facilităţi acordate unui post consular şi membrilor acestuia de către statul de reşedinţă în scopul asigurării îndeplinirii efi- ciente a funcţiilor lor.

Potrivit prevederilor Convenţiei de la Viena cu privire la relaţiile consulare din 1963 imunita- tile şi privilegiile consulare pot fi clasificate în trei grupuri de norme juridice şi anume:

1. înlesniri, privilegii şi imunităţi privind postul consular;
2. facilităţi, privilegii şi imunităţi privind funcţionarii consulari de carieră şi ceilalţi membri ai postului consular;
3. facilităţile, privilegiile şi imunităţile aplicabile funcţionarilor consulari onorifici şi postu- rilor consulare conduse de

În literatura de specialitate713 este dată clasificarea şi specificarea imunităţilor, inviolabilităţilor, privilegiilor, drepturilor şi facilităţilor consulare.

Imunităţile consulare sînt acele drepturi acordate unui post consular şi membrilor acestuia de către statul de reşedinţă, potrivit cărora aceştia sunt exceptaţi de la jurisdicţia locală. Imunitatea acordată posturilor consulare poartă caracter funcţional, şi este de drept procesual.

1. Imunitatea de jurisdicţie penală. Spre deosebire de diplomaţi, care beneficiază de imunitatea de jurisdicţie penală absolută a statului acreditar, funcţionarii consulari şi angajaţii consulari se bucură doar de imunitatea de jurisdicţie penală funcţională şi nu pot fi chemaţi în faţa autorităţilor judiciare şi administrative ale statului de reşedinţă pentru actele săvîrşite în exercitarea funcţiilor (art. 43);
2. Imunitatea de jurisdicţie civilă. Funcţionarii consulari şi angajaţii consulari se bucură de imunitatea de jurisdicţie civilă funcţională, care este chiar mai mică decît cea acordată personalului administrativ şi tehnic al misiunilor diplomatice (art. 43);
3. Imunitatea de jurisdicţie administrativă. Funcţionarii consulari şi angajaţii consulari se bucură de imunitatea de jurisdicţie administrativă funcţională în statul de reşedinţă şi nu beneficiază de imu- nitate de jurisdicţie administrativă într-un stat terţ (art. 54);
4. Imunitatea de depunere a mărturiei. Funcţionarii consulari şi angajaţii consulari beneficiază de imunitatea funcţională de depunere a mărturiei, care se bazează pe faptul că, deşi ei pot fi chemaţi să depună mărturie în cursul procedurilor judiciare sau administrative din statul de reşedinţă, ei nu sînt obligaţi să depună mărturie asupra faptelor care au legătură cu exercitarea funcţiilor lor şi nu sînt obligaţi să prezinte documentele oficiale. (art. 44);
5. Imunitatea de executare a hotărîrilor Imunitatea de executare a hotărîrilor civile sau ad- ministrative, oferă funcţionarilor consulari şi angajaţilor consulari o anumită protecţie a bunurilor lor, care este limitată de sfera funcţională (art. 45).

Inviolabilităţile consulare sînt totalitatea drepturilor acordate unui post consular şi perso- nalului acestuia de normele dreptului internaţional, potrivit cărora statul de reşedinţă trebuie să interzică autorităţilor sale de a dispune, în situaţii anume determinate, luarea măsurilor de constrîn- gere faţă de sediul postului consular sau faţă de personalul consular, care ar afecta funcţionalitatea postului sau libertatea personală a funcţionarilor consulari sau care ar aduce atingere drepturilor personale, necesare îndeplinirii oficiale a funcţiilor.

1. Inviolabilitatea personală a funcţionarului consular constă în faptul, că în cazurile cînd nu beneficiază de imunitatea de jurisdicţie, el nu poate fi pus în stare de arest sau detenţiune preventivă, doar decît în caz de crimă gravă şi în urma unei hotărîri a autorităţii judiciare competente (art. 41). Angajaţii consulari nu beneficiază de inviolabilitate, întrucît Convenţia de la Viena recunoaşte inviolabilitatea doar funcţionarului consular;
2. Inviolabilitatea curierului consular este absolută. Conform prevederilor Convenţiei de la Vie- na (art. 35 5) el nu poate fi supus nici unei forme de arest sau detenţiune chiar în cazul săvîrşirii unei “crime grave”, sau luării unei hotărîri definitive a autorităţii judiciare competente. Curierul consular nu se bucură de imunitate de jurisdicţie.

În cazurile cînd valiza consulară este încredinţată comandantului navei sau aeronavei statului trimiţător, el nu este considerat curier consular. În caz de arestare a comandantului unei nave sau aeronave, valiza consulară este inviolabilă.

1. Inviolabilitatea sediului postului Localurile consulare, noţiune care include clădirile sau părţile de clădiri şi terenul aferent, indiferent în a cărui proprietate se află, dar care sînt folo- site exclusiv pentru postul consular, sînt inviolabile (art. 31).

Spre deosebire de locuinţa particulară a agentului diplomatic, care se bucură de aceiaşi ocrotire şi de aceiaşi inviolabilitate ca şi localurile misiunii diplomatice, reşedinţa şefului de post consular şi locuinţele angajaţilor consulari nu sunt inviolabile.

1. Inviolabilitatea bunurilor postului Mobilierul, bunurile şi mijloacele de transport ale postului consular nu pot fi rechiziţionate.(art. 31, p.4);
2. Inviolabilitatea arhivelor şi documentelor consulare este absolută. Ele sînt inviolabile în orice mo- ment şi în orice loc s-ar găsi. (art. 33). Arhiva cuprinde toate hîrtiile, documentele, corespondenţa, cărţile, filmele, benzile de magnetofon, registrele postului consular, cifrul, fişierele şi mobilierul destinat să le protejeze sau să le păstreze (art. 1).
3. Inviolabilitatea valizei Valiza consulară nu trebuie să fie nici deschisă şi nici reţinută (art. 35, p. 3). Totuşi, dacă autorităţile competente ale statului de reşedinţă au motive serioase să creadă că valiza conţine alte obiecte decît corespondenţa, ele pot cere ca valiza să fie deschisă în prezenta lor de către un reprezentant autorizat al statului trimiţător. Dacă autorităţile statului trimiţător refuză să satisfacă cererea, valiza este înapoiată la locul de origine.

Privilegiile consulare sînt înlesnirile sau avantajele juridice acordate de statul de reşedinţă unui post consular sau personalului acestuia şi constau în posibilitatea juridică de a se bucura de anu- mite beneficii şi de a primi anumite onoruri. În categoria privilegiilor se încadrează scutirea de taxe şi impozite, scutirea de taxe vamale, dreptul de a folosi comunicarea prin cifru, dreptul de a se servi de curieri speciali şi de valiza consulară etc.

1. Privilegiile fiscale sînt exprimate sub formă de scutiri de impozite şi taxe. Beneficiază de aceste privilegii atît localurile consulare, cît şi funcţionarii consulari şi angajaţii consulari (art. 32).
2. Privilegiile vamale sînt desemnate sub forma scutirii de control şi taxe De aceste privilegii beneficiază postul consular şi funcţionarii consulari. Angajaţii consulari nu sînt scutiţi de taxe şi control vamal, decît cu ocazia primei instalări (art. 50).

1. Scutirea de înmatriculare a străinilor şi de permisul de şedere este un privilegiu de care se bucură funcţionarii consulari şi angajaţii consulari (art. 46). Scutirea de înmatriculare nu înseamnă scutirea de obligaţia de a obţine viza, în statele unde există această procedură, şi nici dreptul de a rămîne pe teritoriul statului de reşedinţă fără a fi notificaţi ministerului afacerilor ex- terne al statului de reşedinţă. Funcţionarilor consulari şi angajaţilor consulari li se eliberează, de regulă, carte de identitate care identifică statutul lor şi dau dreptul de şedere în ţara de reşedinţă.
2. Scutirea de permise de muncă este un privilegiu acordat tuturor membrilor postului Acest privilegiu nu înseamnă altceva decît faptul, că nu este necesar de a obţine autorizaţie pentru a desfăşura activitate la postul consular.

Unele state eliberează permise de muncă membrilor familiei funcţionarilor consulari şi angajaţilor consulari, în caz dacă aceştea doresc să lucreze pe teritoriul statului de reşedinţă.    În aceste cazuri, persoanele care au primit permise de muncă nu beneficiază de imunitatea de jurisdicţie civilă şi administrativă.

1. Scutirea de prestaţii personale şi de orice serviciu de interes public (art. 52) şi de obligaţia de asigurare socială (art. 48).

Drepturile consulare sînt permisiuni juridice acordate de statul de reşedinţă unui post consular sau personalului consular, care constau în garantarea exercitării unor acţiuni, prevăzute de legea sta- tului trimiţător, dar care produc efecte juridice fie în statul de reşedinţă, fie în statul trimiţător.

1. Dreptul la arborarea drapelului naţional şi aşezarea scutului cu stema de stat pe clădirea ocupată de către postul consular şi pe mijloacele de transport ale postului consular, atunci când acestea sînt folosite în interes de serviciu (art. 29);
2. Dreptul de a încasa taxe consulare stabilite de către statul trimiţător (art. 39);
3. Dreptul de a exporta fără taxe bunurile succesoriale, în caz de deces al unui membru al postului consular (art. 51).

Facilităţile consulare sunt acele garanţii şi obligaţiuni generale pe care le acordă statul de reşedinţă posturilor consulare şi personalului consular în scopul susţinerii şi înlesnirii desfăşurării activităţii care le este proprie în condiţii cît mai bune.

În categoria facilităţilor se încadrează obligaţiunea statului de reşedinţă de a facilita postului consular dobândirea de terenuri sau clădiri sau procurarea lor în alt mod (art. 30 al Convenţiei de la Viena).