Orice aeronavă are naţionalitatea statului în ale cărui registre speciale este înscrisă. Cerinţele de bază privind înmatricularea oricărei aeronave reiese din necesitatea exercitării unui control efectiv asupra acesteia de către statul sub al cărui pavilion navighează. Controlul menţionat se referă la standardele tehnice privind securitatea navigaţiei bazate pe datele fixate în certificatele de navigabilitate ale aparatelor de zbor şi dosarele privind aptitudinile tehnice şi profesionale ale echipajului.
Sunt distinse două tipuri de aeronave: aeronave de stat şi aeronave civile. Distincţia dată nu este efectuată în baza criteriului proprietăţii ci în dependenţă de funcţiile ре саге le îndeplinesc aeronavele. Aeronave de stat sunt considerate cele aparate de zbor, care îndeplinesc funcţii de apărare, vamale, de poliţie şi servicii poştale. Prin eliminare, toate celelalte aeronave sunt consi- derate civile.788
În temeiul Convenţiilor de la Chicago pentru reglementarea traficului aerian internaţional аu fost stabilite cinci categorii de aeronave, cărora li se acordă, în mod diferenţiat, cinci libertăţi ale aerului:
- Aeronave civile care nu efectuează un serviciu de transport pe baze comerciale. Acest tip de aeronave nu transportă pasageri, mărfuri sau corespondenţă şi lor li se asigură: (a) libertatea de survol fără escală şi (b) libertatea de escală tehnică. Escala tehnică presupune dreptul de a ateriza, fără însă a putea îmbarca sau debarca pasageri, mărfuri ori corespondenţă.
- Aeronave civile care efectuează servicii comerciale regulate. Acestor tip de aeronave li se recunosc un grup de trei „libertăţi de trafic” sau „libertăţi comerciale” şi anume: (c) libertatea de a debarca mărfuri, pasageri şi corespondenţă pe teritoriul statului a cărui naţionalitate о are aeronava;
(d) libertatea de a îmbarca mărfuri, pasageri şi corespondenţă, cu destinaţia pe teritoriul statului a cărui naţionalitate о are aeronava; (e) libertatea de a îmbarca sau debarca mărfuri, pasageri şi corespondenţă provenind sau având destinaţia pe teritoriul unui alt stat contractant.
- Aeronave civile care efectuează servicii comerciale întâmplătoare. Acestora li se recunosc libertăţile (a) şi (b), dar care nu pot beneficia de cele trei libertăţi comerciale decât în condiţiile impuse de statul pe teritoriul căruia are loc escala.
Principiul de bază stabilit prin Convenţia de la Chicago este că fiecare libertate face obiec- tul negocierilor şi acordurilor separate, în special bilaterale, care se încheie între statele părţi la Convenţia generală. În practică însă, libertăţile (a) şi (b) se recunosc tuturor aeronavele civile ale statelor părţi la Convenţia de la Chicago. Cele trei libertăţi comerciale fac însă obiectul unor foarte intense negocieri, în care sunt luate în considerare interesele specifice ale fîecărei părţi, ca- pacitatea flotei sale aeriene, poziţia geografică, politica comercială şi structura traficului, nivelul concurenţei etc.
- Aeronave care efectuează servicii de cabotaj. Acest tip de aeronave efectuează servicii comerciale prin zboruri interioare între aeroporturile aceluiaşi stat. Momentul esenţial constă în aceia, că asemenea aeronave trebuie să aibă naţionalitatea statului respectiv. Cabotajul cu aero- nave străine impune autorizarea expresă a statului pe teritoriul căruia urmează să se desfăşoare.
- Aeronave de stat. Acest tip de aeronave nu beneficiază de regimul juridic mai sus menţionat. Ele nu pot survola teritoriul altui stat decât cu autorizarea expresă а acestuia, solicitată în condiţiile stabilite de legislaţia sa internă.789