Drept

Primele acte ilicite îndreptate împotriva aeronavelor şi personalului acestora au avut loc la începutul secolului XX, însă ele erau calificate ca acte criminale şi erau reglementate de legislaţia penală a statelor.

Noţiunea de „act ilicit de amestec în activităţile aviaţiei civile” s-a format în anii 70 ai seco- lului XX.

În 1963, la Tokio,  a fost adoptată Convenţia referitoare la infracţiuni şi alte acte săvârşite   la bordul aeronavelor. În această Convenţie pentru prima dată a fost determinată noţiunea de capturare a aeronavei civile. Capturarea aeronavei civile este situaţia „când persoana, care se află la bordul aeronavei, prin intermediul forţei sau ameninţării cu forţa, a săvârşit un act de amestec, capturare sau alt tip de acţiune ilicită cu scopul de a efectua controlul aeronavei în timpul zbo- rului”.790 Concomitent, Convenţia reglementează şi alte infracţiuni penale, care pot avea loc la bordul aeronavelor: furtul, omorul, transportarea drogurilor etc.

Menţionăm, că Convenţia, totuşi, nu califică capturarea aeronavei ca o crimă şi, în legătura cu aceasta, rolul ei în combaterea terorismului aerian a fost limitat.

Sfârşitul anilor 60 s-a soldat cu o creştere considerabilă a numărului actelor ilicite în aviaţia civilă internaţională. Aceasta a dus la o activizare a Comunităţii internaţionale în lupta cu teroris- mul aerian. Astfel, Adunarea Generală a ONU prin hotărârile sale 2551 (XXIV) din 12 decembrie 1969 şi 2645 (XXV) din 25 noiembrie 1970 a chemat statele lumii să întreprindă măsurile nece- sare în scopul de a nu permite actele ilicite de amestec în activităţile aviaţiei civile şi de a persecuta persoanele care săvârşesc aceste acte.

În 1970, la Haga, a fost adoptată Convenţia pentru reprimarea capturării ilicite a aerona- velor,791 iar în 1971, la Montreal, Convenţia pentru reprimarea actelor ilicite îndreptate contra securităţi aviaţei civile.792

Conform prevederilor art. 1 al Convenţiei de la Haga din 1970 privind reprimarea capturării ilicite a aeronavelor, „Orice persoană, aflată la bordul aeronavei în zbor, care:

1. ilicit, prin aplicarea forţei sau ameninţarea cu forţa, sau prin oricare altă formă de ameninţare, capturează această aeronavă sau efectuează controlul asupra ei, sau intenţionează să săvârşească asemenea acţiuni, sau
2. este complice a persoanei, care a săvârşit sau intenţionează să săvârşească asemenea acţiuni,

comite un delict (infracţiune de drept comun)”.

Art. 2 al Convenţiei menţionate obligă statele-contractante să aplice pentru infracţiunile indicate cele mai severe sancţiuni.

Conform prevederilor art. 1 al Convenţiei de la Montreal din 1971 privind reprimarea acte- lor ilicite îndreptate contra securităţi aviaţiei civile, „orice persoană comite delict, în caz dacă ea în mod ilicit şi premeditat:

1. comite un act de violenţă faţă de o persoană care se află la bordul aeronavei în zbor, în cazurile când acest act poate prezenta pericol pentru securitatea aeronavei; sau
2. distruge aeronava, care se află în exploatare, sau cauzează deteriorări aeronavei, care o scot din uz sau care pot prezenta pericol pentru ea în zbor; sau
3. plasează, sau comite acţiuni care duc la plasarea pe aeronava aflată în exploatare, sau prin oricare alt tip de acţiuni, dispozitive sau substanţe, care pot distruge această aeronavă sau î-i pot provoca deteriorări, sau cauzează deteriorări care o scot din uz, sau cauzează deteriorări care pot prezenta pericol pentru aeronavă în timpul zborului; sau
4. distruge şi deteriorează utilajul aeronavigaţional sau se amestecă în procesul de exploatare a acestui utilaj, dacă aceste acte pot prezenta pericol pentru securitatea aeronavelor în zbor; sau

1. comunică date minciunoase învederate, creând prin aceasta pericol pentru securitatea acestei aeronave în ”

Art. 3 al acestei Convenţii obligă statele-contractante să sancţioneze în cel mai sever mod persoanele care vor comite infracţiunile menţionate.

De menţionat, că un rol important în lupta cu combaterea terorismului aerian îl joacă convenţiile bilaterale.