Primele acte ilicite îndreptate împotriva aeronavelor şi personalului acestora au avut loc la începutul secolului XX, însă ele erau calificate ca acte criminale şi erau reglementate de legislaţia penală a statelor.
Noţiunea de „act ilicit de amestec în activităţile aviaţiei civile” s-a format în anii 70 ai seco- lului XX.
În 1963, la Tokio, a fost adoptată Convenţia referitoare la infracţiuni şi alte acte săvârşite la bordul aeronavelor. În această Convenţie pentru prima dată a fost determinată noţiunea de capturare a aeronavei civile. Capturarea aeronavei civile este situaţia „când persoana, care se află la bordul aeronavei, prin intermediul forţei sau ameninţării cu forţa, a săvârşit un act de amestec, capturare sau alt tip de acţiune ilicită cu scopul de a efectua controlul aeronavei în timpul zbo- rului”.790 Concomitent, Convenţia reglementează şi alte infracţiuni penale, care pot avea loc la bordul aeronavelor: furtul, omorul, transportarea drogurilor etc.
Menţionăm, că Convenţia, totuşi, nu califică capturarea aeronavei ca o crimă şi, în legătura cu aceasta, rolul ei în combaterea terorismului aerian a fost limitat.
Sfârşitul anilor 60 s-a soldat cu o creştere considerabilă a numărului actelor ilicite în aviaţia civilă internaţională. Aceasta a dus la o activizare a Comunităţii internaţionale în lupta cu teroris- mul aerian. Astfel, Adunarea Generală a ONU prin hotărârile sale 2551 (XXIV) din 12 decembrie 1969 şi 2645 (XXV) din 25 noiembrie 1970 a chemat statele lumii să întreprindă măsurile nece- sare în scopul de a nu permite actele ilicite de amestec în activităţile aviaţiei civile şi de a persecuta persoanele care săvârşesc aceste acte.
În 1970, la Haga, a fost adoptată Convenţia pentru reprimarea capturării ilicite a aerona- velor,791 iar în 1971, la Montreal, Convenţia pentru reprimarea actelor ilicite îndreptate contra securităţi aviaţei civile.792
Conform prevederilor art. 1 al Convenţiei de la Haga din 1970 privind reprimarea capturării ilicite a aeronavelor, „Orice persoană, aflată la bordul aeronavei în zbor, care:
- ilicit, prin aplicarea forţei sau ameninţarea cu forţa, sau prin oricare altă formă de ameninţare, capturează această aeronavă sau efectuează controlul asupra ei, sau intenţionează să săvârşească asemenea acţiuni, sau
- este complice a persoanei, care a săvârşit sau intenţionează să săvârşească asemenea acţiuni,
comite un delict (infracţiune de drept comun)”.
Art. 2 al Convenţiei menţionate obligă statele-contractante să aplice pentru infracţiunile indicate cele mai severe sancţiuni.
Conform prevederilor art. 1 al Convenţiei de la Montreal din 1971 privind reprimarea acte- lor ilicite îndreptate contra securităţi aviaţiei civile, „orice persoană comite delict, în caz dacă ea în mod ilicit şi premeditat:
- comite un act de violenţă faţă de o persoană care se află la bordul aeronavei în zbor, în cazurile când acest act poate prezenta pericol pentru securitatea aeronavei; sau
- distruge aeronava, care se află în exploatare, sau cauzează deteriorări aeronavei, care o scot din uz sau care pot prezenta pericol pentru ea în zbor; sau
- plasează, sau comite acţiuni care duc la plasarea pe aeronava aflată în exploatare, sau prin oricare alt tip de acţiuni, dispozitive sau substanţe, care pot distruge această aeronavă sau î-i pot provoca deteriorări, sau cauzează deteriorări care o scot din uz, sau cauzează deteriorări care pot prezenta pericol pentru aeronavă în timpul zborului; sau
- distruge şi deteriorează utilajul aeronavigaţional sau se amestecă în procesul de exploatare a acestui utilaj, dacă aceste acte pot prezenta pericol pentru securitatea aeronavelor în zbor; sau
- comunică date minciunoase învederate, creând prin aceasta pericol pentru securitatea acestei aeronave în ”
Art. 3 al acestei Convenţii obligă statele-contractante să sancţioneze în cel mai sever mod persoanele care vor comite infracţiunile menţionate.
De menţionat, că un rol important în lupta cu combaterea terorismului aerian îl joacă convenţiile bilaterale.