Pin It

Dreptul internaţional cosmic este o ramură a dreptului internaţional public şi constituie un ansamblul de norme juridice şi principii de drept destinate reglementării relaţiilor dintre subiectele sale, relaţii care iau naştere ca urmare a explorării şi folosirii spaţiului cosmic şi a corpurilor cereşti, şi determinării regimului juridic al însăşi spaţiului cosmic propriu zis unde au loc aceste relaţii.806

Subiectele dreptului internaţional cosmic sunt, în general, cele ale dreptului internaţional public, cu excepţia poporului care luptă pentru independenţă. Principalul subiect este statul, care este nu numai principalul purtător de drepturi şi obligaţii, ci şi creatorul şi apărătorul dreptului internaţional.

Subiecte ale dreptului internaţional cosmic sînt şi organizaţiile internaţionale guvernamentale, care desfăşoară activităţi spaţiale. Ele sînt subiecte derivate şi limitate. Tratatul cu privire la prin- cipiile care guvernează activitatea statelor în materia de exploatare şi utilizare a spaţiul cosmic, in- clusiv al Lunii şi altor corpuri cereşti, din 27 ianuarie 1967 precizează că statele sînt competente să rezolve probleme practice ivite în legătură cu activităţile spaţiale ale organizaţiilor internaţionale (art. XIII, pct. 2) şi ele răspund pentru activitatea acestor organizaţii.

Un alt subiect al dreptului internaţional cosmic este omenirea (umanitatea), în întregul ei. Tra- tatul cu privire la spaţiul cosmic din 1967 stipulează că activitatea spaţială trebuie desfăşurată spre binele şi în interesul tuturor ţărilor, iar spaţiul cosmic şi corpurile cereşti sînt „patrimoniul comun al umanităţii” (art. I, pct. 1). Omenirea (umanitatea) apare în dreptul internaţional cos- mic numai ca subiect de drepturi, şi nu ca participant la raporturi juridice concrete.

Izvoarele dreptului internaţional cosmic sunt, în general, cele ale dreptului internaţional pu- blic.807 Principalul izvor este tratatul internaţional. Un loc deosebit îl ocupă în dezvoltarea drep- tului internaţional al spaţiului cosmic tratatele multilaterale, care consacră normele de bază ale dreptului internaţional cosmic şi care se aplică atât statelor, cît şi organizaţiilor internaţionale.

Principalele tratate internaţionale multilaterale ale dreptului internaţional cosmic sunt:

— „Tratatul cu privire la principiile care guvernează activitatea statelor în materia de ex- ploatare şi utilizare a spaţiului cosmic, inclusiv al Lunei şi altor corpuri cereşti”, din 27 ianuarie 1967 (în vigoare din 10 octombrie 1967, denumit pe scurt „Tratatul cu privire la spaţiul cosmic”” din 1967);808

— „Acordul cu privire la salvarea astronauţilor, reîntoarcerea lor şi restituirea obiectelor lan- sate în spaţiul cosmic”, din 22 aprilie 1968 (In vigoare din 3 decembrie 1968, denumit pe scurt

  • „Acordul cu privire la salvarea astronauţilor din 1968”);809
    • „Convenţia cu privire la răspunderea internaţională pentru daunele provocate de obiectele spaţiale”, din 29 martie 1972 (în vigoare din l septembrie 1972, denumită pe scurt – „Convenţia cu privire la răspunderea internaţională din 1972”);810
    • „Convenţia asupra înregistrării obiectelor lansate în spaţiul cosmic”, din 14 ianuarie 1975 (în vigoare din 15 septembrie 1975, denumită pe scurt – „Convenţia cu privire la înregistrarea obiec- telor cosmice din 1975”);
    • „Acordul cu privire la guvernarea activităţilor statelor pe Lună şi celelalte corpuri cereşti”, din 18 decembrie 1979 (în vigoare din 11 iulie 1984, denumit pe scurt – „Acordul cu privire la acti- vitatea pe Lună şi celelalte corpuri cereşti din 1979”).

Statele au încheiat şi alte tratate internaţionale cu caracter special, prin care se reglementează fie anumite activităţi spaţiale concrete (de exemplu: telecomunicaţiile spaţiale), fie au fost create organizaţii internaţionale pentru activitatea spaţială (de exemplu: „Convenţia pentru înfiinţarea Agenţiei Spaţiale Europene” adoptată la Paris, la 30 mai 1975). De asemenea, au fost încheiate şi tratate bilaterale de colaborare în activitatea spaţială.

Un alt izvor al dreptului internaţional al spaţiului cosmic este cutuma internaţională, care, în anumite condiţii, îndeplineşte un rol secundar în sistemul izvoarelor acestui drept.

Un rol special în spectrul izvoarelor de drept îl au rezoluţiile Adunării Generale a O.N.U. Ele sînt izvoare secundare ale dreptului internaţional cosmic.

Dreptul internaţional cosmic prezintă şi anumite particularităţi. De la început, el a avut un pronunţat caracter de universalitate, fiind aplicabil tuturor statelor şi celorlalte subiecte ale sale.

O altă particularitate a sa este caracterul său profund umanist şi paşnic. De la bun început, chiar de la perioada iniţială, dreptul internaţional cosmic s-a constituit, fără echivoc, ca un drept al păcii şi colaborării internaţionale, în folosul întregii omeniri.

De menţionat, că dreptul internaţional cosmic este un domeniu original şi autonom în cadrul dreptului internaţional public. El nu este o simplă „extindere mecanică” a principiilor, norme- lor şi instituţiilor dreptului internaţional public asupra activităţii cosmice. El s-a dezvoltat ca un drept original, ceea ce îi conferă şi autonomia pe care o are.