Potrivit Tratatului cu privire la spaţiul cosmic din 1967 (art. V), astronauţii trebuie consideraţi ca trimişi ai omenirii în spaţiul cosmic, iar statele sînt obligate să le acorde asistenţă şi protejare în caz de accident, de pericol sau de aterizare forţată pe teritoriul unui alt stat sau de amerizare în marea liberă.812
Salvarea astronauţilor şi restituirea obiectelor lansate în spaţiul cosmic sînt reglementate prin Acordul cu privire la salvarea astronauţilor din 1968.813 El este primul tratat internaţional prin care s-a urmărit dezvoltarea şi precizarea unor prevederi ale Tratatului cu privire la spaţiul cosmic din 1967, în special prevederile cuprinse în articolele V, al. I şi VIII.
Acordul cu privire la salvarea astronauţilor din 1968 stabileşte obligaţiile care revin statelor părţi referitoare la salvarea astronauţilor, reîntoarcerea lor şi restituirea obiectelor cosmice.
Referitor la salvarea astronauţilor şi reîntoarcerea lor la statul de lansare, acordul stabileşte trei categorii de obligaţii. Prima o constituie obligaţia de informare a statului de lansare şi a Secreta- riatului general al O.N.U. despre echipajul aflat în pericol. A doua obligaţie este cea de salvare a astronauţilor. Îndeplinirea ei depinde de situaţia dacă ei au ajuns pe teritoriul unui stat sau într- un spaţiu nesupus jurisdicţiei vreunui stat.
Dacă astronauţii au ajuns pe teritoriul unui stat, altul decât cel de lansare a lor, statul res- pectiv trebuie să le acorde tot ajutorul posibil şi să informeze statul de lansare (autoritatea de lansare) şi pe Secretarul general al O.N.U. despre măsurile luate (art. 2). La acţiunea de salvare a astronauţilor poate participa şi statul de lansare, sub conducerea statului pe a cărui teritoriu au ajuns astronauţii.
In cazul când astronauţii au ajuns într-un loc nesupus jurisdicţiei vreunui stat, toate statele, care pot să le acorde ajutor, trebuie să acţioneze şi să informeze despre acţiunile lor statul de lan- sare a astronauţilor şi pe Secretarul general al O.N.U.
A treia obligaţie care revine statelor părţi la acord este să asigure reîntoarcerea astronauţilor la statul de lansare. Acordul precizează că reîntoarcerea astronauţilor trebuie făcută imediat şi în condiţii de securitate pentru ei (art. 4).
Referitor la recuperarea şi restituirea obiectelor spaţiale sau a unor elemente ale lor, acordul stabileşte tot trei obligaţii principale, care revin statelor părţi.
Prima obligaţie este de informare a statului de lansare a obiectului spaţial şi a Secretarului general al O.N.U. (art. 5). A doua obligaţie este de recuperare a obiectului spaţial. Pentru realiza- rea ei, statul de lansare a obiectului spaţial trebuie să comunice statului care îl deţine date pentru identificarea faptului că îi aparţine acel obiect (art. 5). A treia obligaţie este de restituire a obiectu- lui spaţial. Cheltuielile de recuperare sînt suportate de statul care a lansat acel obiect spaţial.
Restituirea obiectelor spaţiale se face numai la cererea statului de lansare a obiectului, în ca- zul când obiectul spaţial prezintă un pericol deosebit (de exemplu are la bord o sursă de energie nucleară). La acţiunea de recuperare a obiectului cosmic trebuie să participe şi statul de lansare, pentru, eliminarea pericolului (art. 5, al. 4).