În dreptul internaţional, alături de normele care reglementează conduita subiectelor de drept în anumite domenii, întâlnim şi principiile generale, fundamentale, care constituie partea cea mai dinamică a dreptului internaţional contemporan. Aceste principii sunt recunoscute de toate statele totodată, o forţă juridică obligatorie. Încălcarea principiilor fundamentale primejduieşte pacea şi securitatea mondială.
Încercând să definim principiile fundamentale ale dreptului internaţional contemporan precizăm că acestea sunt categorii istorice determinate de condiţiile materiale de existenţă, care conţin cele mai generale reguli de conduită, a căror respectare este obligatorie.
Trebuie menţionat faptul că principiile fundamentale ale dreptului internaţional au început să fie creionate încă din antichitate. Astfel, principiul respectării cu bună-credinţă a obligaţiilor asumate (pacta sunt servanda), constituie una din pietrele de temelie ale apariţiei şi dezvoltării a însuşi dreptului internaţional contemporan. În evul mediu apar principiile suveranităţii, al egalităţii în drepturi a statelor şi neamestecul în treburile interne ale altor state. Astăzi ele sunt bine conturate şi călăuzesc relaţiile dintre state într-un mod cu totul nou. Principiile fundamen- tale le găsim consacrate pe de o parte în Carta O.N.U., iar pe de altă parte în alte numeroase do- cumente internaţionale (tratate internaţionale, declaraţii adoptate de conferinţe internaţionale, rezoluţii ale Adunării Generale a O.N.U.).
Pentru a se asigura o aplicare efectivă a acestor principii, s-a decis codificarea lor în cea de-a XVII-a Sesiune a O.N.U. din 1962 prin Rezoluţia 1815 a Adunării Generale a O.N.U. Aici sunt enumerate şi principiile care vor face obiectul codificării:
- principiul abţinerii statelor în relaţiile internaţionale de la ameninţarea cu forţa şi folosirea ei împotriva integrităţii teritoriale şi a independenţei politice a oricărui stat sau în orice alt mod incompatibil cu scopurile Naţiunilor Unite;
- principiul rezolvării pe cale paşnică a diferendelor dintre state, în aşa fel încât pacea şi secu- ritatea internaţională, precum şi justiţia să nu fie primejduite;
- obligaţia de a nu interveni în problemele de competenţă internă a fiecărui stat;
- obligaţia statelor de a colabora între ele în conformitate cu Carta;
- principiul egalităţii în drepturi şi dreptul popoarelor de a-şi hotărî singure soarta;
- principiul egalităţii suverane a statelor;
- principiul respectării cu bună-credinţă a obligaţiilor asumate prin Cartă.837
Acţiune a de codificare a principiilor fundamentale ale dreptului internaţional constituie şi în prezent o prioritate în activitatea O.N.U.838
Actul final al Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, adoptat la Helsinki, în 1975, stipulează şi o serie de noi principii ca:
- principiul inviolabilităţii frontierelor;
- principiul integrităţii teritoriale;
- principiul respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;
- principiul egalităţii în drepturi.839
În literatura de specialitate se vorbeşte şi de alte principii cum ar fi:
- principiul dezarmării;
- principiul securităţii colective;
- principiul solidarităţii internaţionale;
- principiul coexistenţei paşnice.840
Nuputemîncheiaprezentareageneralăaprincipiilorfundamentalealedreptuluiinternaţional, fără să amintim de un principiu care câştigă tot mai mult teren şi anume „protejarea mediului înconjurător”.
Analiza reglementărilor internaţionale în materie de mediu evidenţiază cristalizarea unor re- guli cu caracter de principiu, aflate în diferite stadii de recunoaştere şi afirmare ca norme juridice. Conceptul de principiu al dreptului internaţional al mediului este imprecis. El este utilizat mai ales pentru a desemna o constantă evidentă, concluziile unei analize, norme obligatorii ori reguli juridice. Aşa, de exemplu, Programul de acţiune „Agenda 21” se referă la „principii de acţiune”, în sensul de linii directoare ce pot fi urmate şi, eventual, modalităţile de realizare a acestora. Dimpotrivă, în alte documente precum „Declaraţia de la Rio” (27 de principii) ori „Declaraţia de la Dublin asupra apei (4 principii) din 1992 principiile sunt formulate cu pretenţii juridice, redactate în termeni normativi, deşi nu deţin o putere obligatorie corespunzătoare. Unele din- tre acestea constituie dezvoltări şi semnificaţii specifice în domeniu ale unor principii generale (fundamentale) ale dreptului internaţional, precum: buna vecinătate, cooperarea internaţională m materie etc., iar altele tind să devină reguli generale specifice: principiul interzicerii poluării, obligaţia fiecărui stat de a proteja şi conserva mediul, principiul poluatorul-plăteşte ş.a.
Impactul cu o tehnologie mai solicitată şi multiplicarea haotică a activităţilor umane, explo- zia demografică, poluarea apelor, precipitaţiile acide, dispariţia unor specii de plante din flora spontană şi de animale din fauna sălbatică au fost unele din motivele care au făcut ca omenirea să se îngrijoreze cu privire la păstrarea echilibrului ecologic pe planeta albastră. Astfel, la finele anilor ’60 când, începe şi „era ecologică”, sub presiunea mişcării opiniei publice internaţionale, guvernele încep să se ocupe de starea generală a mediului.841
În interiorul statelor, textele legislative destinate luptei împotriva poluării – ape continentale, mare, aer – şi salvării unor tone se multiplică.
Începutul secolului XX deschide drum primelor convenţii multilaterale referitoare la prote- jarea anumitor specii din fauna sălbatică: Convenţia pentru protecţia păsărilor utile agriculturii, semnată la Paris, la 19 martie 1902 şi Convenţia de la Washington din 7 iulie 1911, referitoare la păstrarea şi protejarea animalelor vânate pentru piele.
Două momente de referinţă pentru protejarea meiului înconjurător sunt Conferinţa de la Stockholm din 1972 finalizată printr-o Declaraţie intitulată Declaraţia Conferinţei O.N.U. asupra mediului (compusă dintr-un preambul şi 26 de principii) şi Conferinţa Naţiunilor Unite privind Mediul şi adoptarea unor documente precum: Declaraţia de la Rio de Janeiro asupra mediului şi dezvoltării, Agenda 21, Conferinţa asupra biodiversităţii, Acordul asupra climei etc.
Problema protecţiei mediului înconjurător, îşi face loc, treptat, printre preocupările funda- mentale ale societăţii internaţionale. Mai mult decât atât s-au stabilit responsabilităţi pentru re- pararea pagubelor mediului. Conform principiilor de drept internaţional, violarea unei reguli juridice internaţionale antrenează responsabilitatea subiectului de drept internaţional, căruia această violarea i se impută.