A. Consecinţele activităţii de explorare şi exploatare a spaţiului cosmic asupra mediului.
Folosirea tot mai intensă a spaţiului cosmic în diferite scopuri poate determina, în anumite condiţii, modificări semnificative în starea naturală a Pământului, a Cosmosului, inclusiv a Lunii şi celorlalte corpuri cereşti, cu implicaţii deosebite asupra condiţiei contemporane a omului.853
Utilizarea resurselor naturale ale spaţiului cosmic implică însă adoptarea şi respectarea unor măsuri corespunzătoare vizând protejarea mediului cosmic, prin exploatarea lor raţională, avân- du-se în vedere interesele prezente şi viitoare ale umanităţii, consecinţele imprevizibile la care pot conduce actele de folosire abuzivă, distructive, în acelaşi timp, există posibilitatea (deşi până în prezent, din fericire, nematerializată) infestării mediului terestru cu substanţe şi organisme nepământene, mai ales în condiţiile în care analiza substanţelor aduse de pe Lună conducând la concluzia că acestea nu sunt infestate, au fost suspendate măsurile de carantină şi protecţie adoptate iniţial.
O asemenea situaţie este favorizată şi de inexistenţa unor norme şi reguli internaţionale una- nim acceptate, privind prevenirea infestării biologice prin adoptarea unor măsuri profilactice adecvate.
O problemă cu implicaţii directe şi evidente pentru protecţia şi conservarea spaţiului cosmic o reprezintă în prezent depozitarea reziduurilor radioactive. După cum e bine cunoscut, ampli- ficarea şi diversificarea utilizării energiei atomice, în diferite scopuri, a pus cu acuitate problema dispunerii reziduurilor şi neutralizării lor corespunzătoare.
Plasarea acestora în scoarţa terestră sau în ocean a generat şi generează consecinţe nega- tive deosebite pentru mediul ambiant, continuarea unor asemenea practici devenind foarte periculoasă şi cu efecte din ce în ce mai dăunătoare. În aceste condiţii, printre soluţiile propuse de specialişti se numără şi depozitarea reziduurilor în spaţiul extraterestru, ceea ce determină la rândul său complexe şi dificile probleme pentru protecţia mediului cosmic.
Totodată, creşterea numărului de obiecte cosmice lansate pe orbite circumterestre (sateliţi, părţi componente ale acestora, deşeuri cosmice radio, iar în condiţiile în care capacitatea unor orbite este limitată (precum cea a orbitelor geostaţionare care reprezintă amplasamentul ideal pentru orice satelit de teledetecţie sau comunicaţii spaţiale) împiedică desfăşurarea unor activităţi deosebit de importante de folosire a spaţiului extraterestru.854
Pericolul major pentru poluarea mediului cosmic îl constituie însă în contemporaneitate in- festarea radioactivă ca urmare a folosirii energiei nucleare în activitatea spaţială.855
O serie de modificări negative ale mediului ambiant al Pământului. Astfel, cu ocazia lansărilor cosmice are loc o ejectare în atmosferă a unor însemnate cantităţi de gaze poluante, produse de arderea combustibilului rachetelor care, alături de transportul aerian supersonic, pot genera o serie de fenomene, precum: creşterea nebulozităţii, frângerea balanţei termice a atmosferei şi dis- trugerea stratului de ozon care protejează Pământul de acţiunea nocivă a radiaţiilor ultraviolete etc.856 De asemenea, exploziile nucleare pot determina creşterea radioactivităţii în atmosferă cu consecinţe multiple şi deosebit de periculoase.
Pe de altă parte, activităţile spaţiale şi, îndeosebi, teledetecţia terestră prin intermediul sateliţilor artificiali ai Terrei reprezintă importante instrumente pentru obţinerea unor date im- portante privind starea mediului şi a variabilelor ecologice857 ale planetei.
B. Reglementări juridice privind protecţia mediului în activitatea de folosire a Cosmosului.
Analiza reglementărilor internaţionale existente în materie relevă protecţia mediului în ac- tivitatea de explorare şi exploatare a spaţiului cosmic se manifestă prin reguli aflate în diferite stadii de formare şi afirmare ca norme de drept, consacrate în documente internaţionale cu forţă juridică variabilă. Acestea sunt cuprinse atât în dreptul spaţial (reglementările care au ca obiect activităţile spaţiale) cât şi în unele texte care au o altă finalitate principală.
Astfel, Tratatul cu privire la principiile care guvernează activitatea statelor în explorarea şi folosirea spaţiului cosmic, inclusiv Luna şi celelalte corpuri cereşti (din 27.01.1967) a prevăzut în art. 9 obligaţia statelor părţi: …să desfăşoare acţiunile de explorare în aşa fel încât să evite conta- minarea şi, de asemenea, să evite schimburi nocive în mediul terestru, rezultate din introducerea materiei extraterestre şi unde, în mod necesar, trebuie sa adopte măsuri adecvate în acest sens. Pentru ca această prescripţie să fie efectivă s-a stabilit o procedură de consultări prealabile în ca- zul în care o activitate ori o experienţă ar cauza o situaţie potenţial vătămătoare pentru activităţile altui stat parte la tratat.
Aşa cum s-a observat în literatura de specialitate, caracterul prea general şi confuz al textului articolului a condus fie la o întreprindere în sens restrâns a dispoziţiilor sale (considerându-se că modificarea nefavorabilă a mediului terestru trebuie evitată numai în ceea ce priveşte aducerea unor elemente dăunătoare pe Terra, aşa-numita poluare inversă prin substanţe nepământene), fie la calificarea sa ca o reglementare de principiu, deşi imperfectă, care oferă posibilitatea elaborării în viitor a unor norme concrete, speciale şi complete.858
Documente ulterioare au precizat mai în detaliu conţinutul juridic al principiului ocrotirii mediului în activitatea de folosire a spaţiului cosmic.
Astfel, p. 4 al articolului 5 din Acordul privind salvarea astronauţilor, reîntoarcerea cosmonauţilor şi restituirea obiectelor lansate în spaţiul cosmic (1968) prevede în sarcina statului care a efectuat lansarea obligaţia de a întreprinde măsuri eficiente pentru înlăturarea pericolului existent de a produce daune altui stat, dacă obiectul cosmic, descoperit pe teritoriul acestuia din urmă, prezintă pericole sau este dăunător prin caracterul său. De asemenea, Acordul privind activitatea statelor pe Lună şi alte corpuri cereşti (1979) a stipulat în art.7 că: …statele-părţi vor lua măsuri pentru a evita perturbarea echilibrului existent al mediului, prin producerea unor modificări nocive, contaminarea periculoasă, aducerea de materie străină sau pe orice altă cale. Statele-părţi vor lua, de asemenea, măsuri pentru a evita orice degradare a mediului terestru prin aport de materie extraterestră ori de altă manieră.
Comparat cu articolul IX al Tratatului spaţial, textul Acordului privind Luna apare mult mai cuprinzător, vizând orice acţiune menită să producă modificări nefavorabile atât mediului cos- mic, cât şi celui al Lunii şi celorlalte corpuri cereşti, eliminându-se astfel imperfecţiunile primului document.
Analiza dispoziţiilor convenţionale existente în materie a condus pe unii autori să afirme existenţa în dreptul spaţiului cosmic a principiului preîntâmpinării consecinţelor potenţial dăunătoare ale experienţelor în Cosmos şi pe alte corpuri cereşti.859
Convenţia privind responsabilitatea internaţională pentru daunele cauzate de către obiectele spaţiale (1972) a stabilit, la rândul său, principiul separării oricărei pagube provocate printr-o activitate spaţială. Aceasta este definită prin art.1 al documentului ca pierderea de vieţi umane, leziuni corporale ori alte atingeri ale sănătăţii ori pierderea de bunuri… ori pagube cauzate aces- tor bunuri. Pot fi cauzate fie la suprafaţa Terrei ori în aeronavele în zbor (art.2), fie în altă parte decât la suprafaţa Pământului la un obiect spaţial al unui stat de lansare ori la persoane ori bunuri aflate la bordul unui asemenea obiect spaţial (art.3).
De remarcat că, dacă aceste dispoziţii permit să se acopere cauzele exploziei ori coliziu- nilor, Convenţia nu prevede repararea daunelor cauzate locurilor ori mediilor plasate în afara jurisdicţiei statelor, ca, de exemplu, Marea liberă, Antarctica şi spaţiul cosmic. De asemenea, do- cumentul nu instituie nici o măsură preventivă.
Alături de aceste documente de drept spaţial, protecţia mediului în spaţiu este vizată şi de alte acorduri internaţionale, Este vorba, în primul rând, de Tratatul privind interzicerea parţială a experienţelor nucleare, din 1963, care interzice realizarea de explozii nucleare experimentale în atmosferă, sub apă şi în spaţiul cosmic.860
Declaraţia de Ia Stockholm privind mediul înconjurător (16 iunie 1972) a prevăzut în art.21 obligaţia ca: „…activităţile exercitate de state în limitele jurisdicţiei lor sau sub controlul lor să nu provoace daune mediului înconjurător în alte state sau cu regimuri ce nu ţin de nici o jurisdicţie naţională”.
La rândul său, Carta drepturilor şi îndatoririlor economice ale statelor (adoptată de Adunarea Generală a ONU la 12 decembrie 1974) a consacrat printre responsabilităţile comune ale statelor faţă de comunitatea internaţională (art.30) şi: „Ocrotirea, conservarea şi ameliorarea mediului pentru generaţiile prezente şi viitoare constituie responsabilitatea tuturor statelor… Toate statele au responsabilitatea de a asigura ca activităţile lor în limitele jurisdicţiei sau controlului lor să nu dăuneze mediului altor state sau zonelor situate dincolo de limitele jurisdicţiei naţionale…”.
Menţionăm, totodată, că un alt document internaţional, respectiv Convenţia privind inter- zicerea modificărilor mediului în scopuri militare ori pentru alte obiective ostile, din 1978, este aplicabil şi spaţiului cosmic.
Protecţia mediului în activitatea de explorare şi exploatare a spaţiului cosmic se conturează ca un principiu de bază deopotrivă al dreptului internaţional al mediului şi dreptului spaţial. Acesta exprimă două cerinţe fundamentale: pe de o parte, prevenirea poluării şi conservarea me- diului cosmic, iar, pe de alta, protecţia mediului pământesc în utilizarea Cosmosului.
Se poate aprecia că principiul protecţiei mediului în activitatea de utilizare a Cosmosului apa- re ca o consecinţă directă (şi, în acelaşi timp, ca o dimensiune definitorie) a regimului juridic al spaţiului cosmic de patrimoniu comun al întregii umanităţi, zonă aflată în afara oricărei jurisdicţii naţionale.861 Or, explorarea şi exploatarea spaţiului cosmic în interesul întregii umanităţi presu- pune cu necesitate ocrotirea şi ameliorarea mediului, a celui cosmic, având în vedere importanţa sa pentru viaţa tuturor popoarelor şi naţiunilor lumii.
Analiza reglementărilor actuale în materie relevă necesitatea completării şi adaptării acestora la noile cerinţe ale protecţiei mediului. Se manifestă astfel o serie de lacune şi imprecizii, în special în privinţa diferitelor concepte (ca, de exemplu, termenul de obiect spaţial), imposibilităţii de a aplica Convenţia privind responsabilitatea atunci când dauna rezultă dintr-o atingere adusă me- diului spaţial nu este cauzată unui stat sau unor persoane ori bunuri aflate sub jurisdicţia sa etc.
În acest sens, o importantă deosebită ar avea crearea unui organism ONU însărcinat cu coor- donarea şi îndrumarea activităţilor de folosire în scopuri exclusiv paşnice a spaţiului cosmic în conformitate cu regimul său juridic internaţional de patrimoniu comun al umanităţii.