Relaţiile economice internaţionale sunt complexe, atât prin obiectul lor de reglementa- re, cît şi în legătură cu multitudinea participanţilor la astfel de relaţii. Participanţi ai relaţiilor internaţionale economice sunt statele şi alţi subiecţi ai dreptului internaţional (cum ar naţiunile ce luptă pentru eliberarea naţională, organizaţiile internaţionale), persoanele fizice şi juridice ale diferitor ţări, corporaţiile transnaţionale.
În sistemul de reglementare a relaţiilor economice internaţionale un loc central îl ocupă statele. Statul este subiectul principal al dreptului internaţional economic, ca şi al dreptului internaţional public în general. În rezultatul acordului de voinţă dintre state se creează normele ce reglementează relaţiile economice internaţionale în vederea stabilirii unei ordini juridice în circuitul economic între ţări.
Necătând la faptul că dreptul internaţional economic reflectă legităţile economiei de piaţă, rolul statului în sfera economică este destul de mare. Sarcinile privind administrarea proceselor econo- mice devin tot mai complicate, de îndeplinirea lor depinde stabilitatea socială, aceasta având ca rezultat necesitatea implicării statului în problemele dezvoltării economiei naţionale şi mondiale.
Statul poate să devină participant la relaţii economice cu caracter internaţional aflându-se în raport juridic cu persoane fizice şi juridice din alte state (creând întreprinderi mixte, încheind acorduri privind concesii sau acorduri privind partajarea producţiei în sfera dobândirii resurselor naturale). Astfel de relaţii au caracter economic privat şi sunt reglementate de dreptul naţional. Participarea statului la aşa relaţii are specificul său, care se exprimă în faptul că statul, proprie- tatea statului, contractele cu participarea statului se bucură de imunitate de jurisdicţie a statului străin. Datorită imunităţii de jurisdicţie statul nu poate fi atras în instanţa de judecată străină în calitate de pârât (reclamat) fără acordul său; faţă de stat şi proprietatea sa nu pot să fie aplicate măsuri coercitive pentru asigurarea prealabilă a cererii şi executarea silită a hotărârii judecătoreşti străine; contractelor cu participarea statului li se aplică dreptul statului care este parte la contract, dacă părţile nu au o altă înţelegere.878
Organizaţiile internaţionale sunt un subiect important al relaţiilor economice internaţionale. Natura juridică a organizaţiilor internaţionale ca subiecţi ai relaţiilor economice internaţionale este aceeaşi ca şi a calităţii lor de subiect a dreptului internaţional public. Există doar specificul că statele sunt dispuse să acorde organizaţiilor internaţionale în sfera economică funcţii regula- torii însemnate. În unele din ele sunt create mecanisme stricte privind îndeplinirea hotărârilor adoptate.
Rolul organizaţiilor internaţionale în sfera relaţiilor economice internaţionale este determi- nat prin aceea că:
- organizaţiile internaţionale servesc ca forumuri pentru a pune în discuţie cele mai însem- nate probleme economice;
- sunt mecanisme în permanentă acţiune pentru rezolvarea operativă a problemelor econo- mice complicate;
- acestea prezintă în sine un aparat calificat pentru elaborarea proiectelor tratatelor economice. Ca participanţi la relaţiile economice internaţionale organizaţiile internaţionale pot fi divi-
zate în două categorii:
- organizaţiile care în activitatea lor cuprind toate sferele relaţiilor economice;
- organizaţiile care acţionează în limitele anumitor subramuri ale dreptului internaţional economic (în domeniul comerţului, finanţelor, transportului, investiţiilor ş.a.)
Din prima categorie, în primul rând face parte Organizaţia Naţiunilor Unite. Unul din sco- purile ONU este să realizeze cooperarea internaţională în rezolvarea problemelor internaţionale cu caracter economic. Cu aceste întrebări în sistemul organelor ONU se ocupă Adunarea Gene- rală şi Consiliul Economic şi Social (ECOSOC). Adunarea generală iniţiază studii şi poate face recomandări statelor pentru a promova cooperarea internaţională în domeniile economic, social şi cultural ş.a. (art. 13 din Carta ONU). Adunarea generală îndeplineşte funcţii directoare faţă de ECOSOC. Recomandările ei la adresa Consiliului sunt obligatorii (art. 60, 66 din Carta ONU). La fiecare sesie, pentru examinarea ordinii de zi, Adunarea generală formează Comitetul pentru problemele economice şi financiare. Un organ subsidiar important al Adunării generale a ONU este Comisia privind dreptul comerţului internaţional (UNCITRAL). Funcţia ei principală este de a contribui la unificarea dreptului comerţului internaţional.
Răspunderea principală pentru îndeplinirea funcţiilor ONU, în ceea ce priveşte colaborarea statelor în domeniul economic şi social, o are ECOSOC, care coordonează activitatea organelor şi instituţiilor sistemului ONU din această sferă, pregăteşte proiecte de convenţii asupra chestiu- nilor ce ţin de competenţa sa şi le prezintă pentru adoptare Adunării Generale.
Consiliul Economic şi Social şi-a creat numeroase organe subsidiare sub formă de comitete permanente, comisii şi subcomisii. În cadrul ECOSOC funcţionează Comitetul pentru programe şi coordonare; Comitetul pentru ştiinţă şi tehnică în scopul dezvoltării; Comitetul pentru resur- sele naturale; Comitetul pentru planificarea dezvoltării.
Sub egida ECOSOC activează cinci comisii economice regionale: pentru Europa; Asia şi Ex- tremul Orient; America Latină; Africa; şi pentru Asia de Vest. Una din funcţiile ECOSOC este coordonarea activităţii instituţiilor specializate ale ONU, multe din ele se ocupă cu întrebările colaborării economice internaţionale. Din acestea fac parte Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială (ONUDI). La început era un organ subsidiar al Adunării Generale a ONU. Din anul 1985 a devenit instituţie specializată a ONU.
Obiectivele ONUDI sunt: promovarea şi accelerarea dezvoltării industriale a ţărilor în curs de dezvoltare şi progresul în domeniul cooperării industriale la nivel global, regional şi naţional.
Funcţiile organizaţiei sunt următoarele:
- acordarea de asistenţă ţărilor în curs de dezvoltare pentru accelerarea industrializării lor şi modernizarea industriei din aceste ţări;
- coordonarea dezvoltării industriale a ţărilor membre pentru a asigura o dezvoltare armonioasă şi echilibrată a acestor ţări;
- să contribuie la promovarea tehnicii de planificare;
- să sprijine ţările în curs de dezvoltare în funcţionarea industriilor lor;
- să sprijine transferul de tehnologii industriale spre ţările în curs de dezvoltare; f) să contribuie la formarea de cadre tehnice;
- g) să acţioneze ca centru de schimb de informaţii industriale.
ONUDI, în caz de calamităţi naturale, acordă statelor membre ajutoare.879 Pe parcursul activităţii sale organizaţia şi-a adus aportul la consolidarea concepţiei dreptului internaţional economic. În diferite sfere ale colaborării economice activează şi alte instituţii specializate ale ONU, aşa ca: Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO), Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale (OMPI); instituţiile specializate în domeniile relaţiilor va- lutare şi financiare internaţionale: Fondul Monetar Internaţional (FMI); Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD); Societate Financiară Internaţională (SFI); Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare (AID).
Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare (UNCTAD), iniţial, a fost creată ca organ subsidiar al Adunării Generale a ONU (prin Rezoluţia nr. 1995/XIX din 30 decembrie 1964). Şi-a păstrat această denumire până în prezent cu toate că, de facto, a devenit o organizaţie internaţională cu o structură ramificată de organe.
În 1968 UNCTAD – II a adoptat Recomandările privind introducerea sistemului de preferinţe generale în favoarea statelor în curs de dezvoltare; în 1972 UNCTAD – III a făcut recomandări privind elaborarea Cartei Drepturilor şi Îndatoririlor Economice ale Statelor, textul căreia în 1974 a fost prezentat Adunării Generale a ONU; în 1993 UNCTAD – IV a adoptat Programul integru pentru materii prime.
În cadrul UNCTAD s-au negociat acorduri privind asigurarea unor preţuri echitabile şi sta- bile la aşa produse ca: cauciuc, cositor, zahăr, cacao; referitor la întreprinderea de măsuri opera- tive în baza programului „Măsuri de urgenţă”.
La Conferinţa UNCTAD – IX din 1996 a fost pusă în discuţie problema statutului corporaţiilor transnaţionale în relaţiile internaţionale. În raportul Secretarului General al UNC- TAD s-a menţionat că corporaţiilor transnaţionale trebuie să li se acorde posibilitatea de a parti- cipa la forumurile internaţionale multilaterale, deoarece ele traduc în viaţă hotărârile referitoare la producere şi consum, formal adoptate de guverne. Se subliniază, în continuare, că, necătând la dificultăţile şi complicaţiile legate de această întrebare, e necesar de „început integrarea sectorului privat şi altor noi actori în activitatea cotidiană a UNCTAD”.880
La etapa actuală există diverse opinii privind capacitatea juridică internaţională a corporaţiilor transnaţionale. Una din ele este că corporaţiile transnaţionale sunt subiecţi ai dreptului naţional, chiar dacă activitatea lor are caracter transfrontalier.