Circulaţia mărfurilor şi serviciilor în plan mondial este însoţită de circulaţia transnaţională a valutei şi finanţelor, care îşi găseşte reflectare în bilanţul naţional de plăţi. Totalitatea normelor de drept care reglementează relaţiile internaţionale valutar-financiare formează dreptul internaţional financiar.
În relaţiile internaţionale financiare se observă tendinţa interferenţei dreptului internaţional financiar şi a dreptului intern, creşterea influenţei normelor dreptului internaţional financiar asupra sistemelor naţionale de reglementare a relaţiilor financiare, a convergenţei sistemelor fi- nanciare, a unificării legislaţiilor naţionale.
În relaţiile internaţionale financiare, în sens larg, participă nu numai statele, dar şi persoanele fizice şi juridice, cu preponderenţă băncile, bursele, fondurile şi alte instituţii creditare. Relaţiile în domeniul valutar-financiar în practică au un caracter complex. În cazul realizării unui tratat de comerţ între state sau a unui acord de colaborare economică, apare întrebarea creditării, în acest proces se includ mecanismele interbancare, care funcţionează în cadrul relaţiilor juridice constituţionale, civile, administrative, a fiecărei ţări.
Finanţele deservesc comerţul internaţional de mărfuri şi servicii, circulaţia capitalurilor, pieţele muncii. Mijlocul de legătură între sistemele financiare ale diferitor ţări este cursul valutar, preţul valutei naţionale exprimat în valuta altei ţări sau unităţile de plată internaţională.
Dreptul oricărui stat de a-şi determina moneda sa este un atribut al suveranităţii economice a statului. În acelaşi timp, politica monetară a statului are reflecţie directă asupra schimburilor internaţionale, există o legătură directă între monedă şi comerţul internaţional. Aspectele finan- ciare sunt o parte integrantă a ordinii economice internaţionale.
Reglementarea relaţiilor valutar-financiare între state are loc prin încheierea de tratate bilate- rale. Normele care se referă la acest domeniu se conţin în tratatele privind comerţul şi colaborarea economică.
Regimul juridic care se stabileşte prin tratatele privind comerţul pentru întregul complex de relaţii comerciale se răspândeşte şi asupra activităţii valutar-financiare. Un larg diapazon de între- bări valutar-financiare sunt reglementate prin încheierea acordurilor privind livrarea de mărfuri şi plăţi (se stabileşte valuta cu care se efectuează plăţile, modul de efectuare a plăţilor, ş.a.)
Acordurile de credit stabilesc condiţiile de acordare a împrumuturilor, formele creditului (creditul poate să fie acordat în aur, în valută, în marfă), termenii, dobânda, modul de rambur- sare, ş.a.
Relaţiile valutar-financiare tot mai des se reglementează şi prin încheierea tratatelor multi- laterale. Între ţările membre ale Uniunii Europene au fost încheiate o serie de acorduri privind ordinea de plăţi în valută europeană (Tratatul de la Maastricht din 1992). Statele membre ale CSI au încheiat Acordul privind crearea uniunii de plăţi din 1994.
Unificarea normelor ce reglementează relaţiile financiare internaţionale. Circulaţia transfron- talieră a mijloacelor financiare are loc prin efectuarea operaţiunilor de plată, valutare, de credit.
Operaţiunile financiare internaţionale ţine de competenţa băncilor. Activitatea băncilor în sfera de plăţi internaţionale este reglementată de stat. Operaţiunile de plată între bănci sunt regle- mentate, în dependenţă de forma de plată, de coduri de reguli şi cutume codificate şi periodic revăzute de către Camera Internaţională de Comerţ – Regulile şi obiceiurile unificate privind acreditivele documentare din 1933 (în redacţia din 1993), Regulile unificate privind încasarea documentelor referitor la marfă din 1936 (în redacţia din 1978), Regulile unificate privind in- casoul (ultima redacţie din 1993), Regulile unificate privind garanţiile la cerere (ultima redacţie 1995), Regulile unificate privind garanţiile contractuale din 1978. La aceste reguli aderă băncile, nu statele.
Un rol important, din punctul de vedere al unificării normelor, ce reglementează relaţiile financiare internaţionale, îl au Convenţia de la Geneva ce reglementează unele conflicte de legi în materie de cambie şi bilet la ordin din 1930 şi Convenţia de la Geneva ce reglementează unele conflicte de legi în materie de cec din 1931. Convenţiile au o largă răspândire, însă nu sunt uni- versale.
Ţările anglo-americane nu au devenit membre a acestor convenţii. În relaţiile financiare internaţionale există două sisteme de cambie şi cecuri – sistema de la Geneva şi cea anglo-americană. În scopul înlăturării situaţiei create în 1988 a fost adoptată Convenţia ONU cu privire la cambiile internaţionale transferabile şi cambiile internaţionale simple, dar contradicţiile existente
între cele două sisteme încă nu au fost înlăturate.
Referiri la întrebările financiare o au şi Convenţia UNIDROIT privind leasing-ul financiar, Ottava 1988 şi Convenţia UNIDROIT cu privire la factoring-ul internaţional, Ottava 1988. Am- bele au destinaţia asigurării financiare a contractelor comerciale private.
Organizaţii financiare internaţionale. Necesitate cooperării statelor în domeniul financiar prin instituirea de regimuri convenţionale a servit ca premisă pentru convocarea în iulie 1944 a Conferinţei monetare şi financiare a Naţiunilor Unite, care a avut loc la Bretton Woods, SUA. La conferinţă a fost stabilit sistemul valutar-financiar de după cel de-al II-lea război mondial şi au fost adoptate acordurile internaţionale, ce au stat la baza creării a două organizaţii financiare inter- naţionale: Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD).
Fondul Monetar Internaţional este o organizaţie internaţională, înfiinţată în baza Acordului privind crearea FMI, adoptat la 2 iulie 1944 la Washington. Obiectivele FMI conform art. 1 al Acordului sunt:
- promovarea cooperării pe plan financiar în vederea asigurării unui mecanism permanent de consultare şi colaborare în problemele monetare între ţări membre;
- facilitarea expansiunii şi creşterii echilibrate a comerţului internaţional şi contribuţia la menţinerea unui nivel cît mai scăzut al ratei şomajului, la creşterea producţiei şi dezvoltarea re- surselor productive a ţărilor membre;
- promovarea stabilităţii ratelor de schimb şi evitarea devalorizării monetare;
- asistenţă în stabilirea unui sistem multilateral de plată, care ar elimina anumite restricţii ce încetinesc intensificarea comerţului internaţional;
- acordarea de credite ţărilor membre pentru scurtarea duratei şi reducerea efectelor negative ale dezechilibrării balanţelor de plăţi externe ale statelor membre.
Pentru realizarea acestor obiective Fondul Monetar Internaţional întreprinde următoarele acţiuni:
- monitorizează schimbările şi politicile economice şi financiare în ţările membre şi la nivel global şi asigură consultanţă în acest domeniu ţărilor membre;
- acordă împrumuturi ţărilor membre care au probleme în ajustarea balanţei de plăţi, nu doar pentru a acorda ajutor financiar, dar şi pentru a susţine ajustarea şi reformarea politicii economice;
- asigură guvernelor şi băncilor ale statelor membre asistenţă tehnică şi posibilităţi de ins- truire în acest domeniu de expertiză.
Împrumuturile FMI pot fi pe perioade de 6 luni sau maxim patru ani. Durata de rambursare este între 3 şi 5 ani pentru împrumuturi pe termen scurt şi 4,5 ani şi 10 ani pentru împrumuturi pe termen mediu.
Împrumuturile FMI sunt condiţionate de anumite politici: ţara împrumutată trebuie să adopte politici pentru a corecta balanţa plăţilor.
Organul FMI este Consiliul Guvernatorilor, format din guvernatorii statelor membre (de regulă miniştrii lor de finanţe sau preşedinţii băncilor lor naţionale) şi câte un supleant. Consiliul Guvernatorilor aprobă raportul anual al Fondului privind activitatea acestuia, primeşte noi mem- bri, poate revizui cota de participare a ţărilor membre şi statutul organizaţiei.
Conducerea curentă a organizaţiei este asigurată de Consiliul de Administraţie pe o perioadă de 5 ani. Serviciul personal al FMI cuprinde cca. 1800 colaboratori permanenţi.
Pe parcursul anilor au fost efectuate două amendamente la Statutul FMI. Primul prin Acor- dul de la Stokholm din 1968 prin care a fost creat Dreptul Special de Tragere (DST)886* care apare în prezent ca un nou instrument de rezerve monetare folosite în comerţul intzernaţional alături de dolarul american.
Cel de-al doilea amendament la Statutul FMI a fost acceptat prin Acordul de la Kingston (Iamaica) din 1978. ca urmare, SUA au suspendat convertabilitatea oficială a dolarului în aur. În rezultat DST au devenit instrumentul principal de rezervă al Sistemului Monetar Internaţional, ţările membre având unele obligaţii privind politica de cursuri valutare şi fiind plasate sub supra- vegherea FMI. Ca urmare, aurul a încetat să mai constituie mijlocul de plată obligatoriu pentru tranzacţiile dintre FMI şi ţările membre.887
Fondul Monetar Internaţional este organizat şi îşi desfăşoară activitatea ca o societate pe acţiuni. Cota de participare a ţărilor membre se compune din 25 % aur sau drepturi speciale de tragere (DST) şi 75 % monedă naţională, care rămâne în posesia ţării respective. Criteriile după care se stabileşte cota de participare a unei ţări la FMI sunt nivelul de dezvoltare al ţării, volumul comerţului exterior şi venitul naţional. Cota de participare stabilită determină numărul de voturi deţinute de stat în cadrul FMI, cantitatea de bani cu care acesta poate fi finanţat în caz de nevoie. Fiecare membru are 250 de voturi şi câte un vot suplimentar pentru fiecare 100 mii de dolari sau (DST) din cota sa de participare. Moldova a devenit membru al FMI la 12 august 1992. Cota Mol- dovei alcătuieşte 123 mln. Drepturi Speciale de Tragere (cca. 190 mln. dolari SUA), care formează 0,06 % din cota totală. Puterea de vot a Moldovei în cadrul FMI este de 0,07 % din suma voturilor totale. Din august 1992 FMI a deschis oficiul reprezentanţei sale permanente în Republica Mol- dova. FMI îşi are sediul la Washington.
Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD)888* a fost creată în baza acordului de constituire, care a intrat în vigoare în 1945, odată cu cel privind FMI.
BIRD are ca obiective:
- sprijinirea reconstrucţiei şi activităţii economice a ţărilor membre prin investiţii de capital în scopuri productive;
886 * Dreptul special de tragere este un activ de rezervă internaţională, creat în baza „Acordului general de împrumut”, încheiat în anul 1968 de către principalele 10 state membre ale Fondului, prin care ele s-au obligat să pună la baza acestuia un credit suplimentar de 6 mlrd. De dolari. Pe baza acestui credit a fost creat „dreptul de tragere special” (DST), care este o unitate financiară de calcul folosită de Fond. (Marţian Niciu, Organizaţii Internaţionale (Guvernamentale), Ediţia a II-a, Iaşi, Editura Fundaţiei „Chemarea”, 1994, p. 63)
Sub aspect juridic, drepturile de tragere speciale sunt considerate ca o adevărată monedă internaţională scripturală. Valoarea DST este calculată zilnic, folosind un cost al celor mai puternice şi mai stabile monede din lume: euro, yenul japonez, lira sterlină şi dolarul american. Componenţa costului este revizuită la fiecare 5 ani pentru a se asigura că este reprezentativă pentru monedele folosite în tranzacţiile internaţionale.
- promovarea activităţii străine particulare în materie de investiţii prin preluarea de garanţii sau participări;
- susţinerea dezvoltării comerţului internaţional şi menţinerea echilibrului balanţei de plăţi a statelor membre prin stimularea investiţiilor internaţionale;
- acordarea asistenţei tehnice ţărilor membre, ş.a.
Resursele Băncii provin din contribuţia acţionarilor şi din împrumuturi de pe pieţele internaţionale de capital. Resursele împrumutate reprezintă 85% din totalul resurselor Băncii, în mare parte sub formă de obligaţiuni pe termen mediu şi lung. Contribuţia acţionarilor este cu mult mai redusă şi joacă un rol secundar.
Activitate Băncii constă în acordarea de împrumuturi statelor membre pentru realizarea unor proiecte sau pentru înfăptuirea unor programe de dezvoltare – forma directă de asistenţă financiară pe care o acordă Banca. Asistenţa financiară în formă indirectă pe care o acordă BIRD constă în garantarea împrumuturilor obţinute de statele membre pe piaţa financiară internaţională.
Statele membre pot obţine împrumuturi de la Bancă în rezultatul unor negocieri purtate cu ea. Statutul BIRD prevede următoarele condiţii pentru acordarea de împrumuturi statelor membre:
- împrumutul să fie folosit pentru realizarea unui scop productiv, materializat într-un proiect de investiţii cu caracter prioritar;
- proiectul de investiţie trebuie să prezinte siguranţă din punct de vedere tehnic şi economic;
- statul care solicită împrumutul să nu aibă posibilitatea de a obţine mijloace financiare dintr- o altă sursă şi în condiţii mai avantajoase, decât cele ale Băncii;
- statul care solicită împrumutul să poată garanta rambursarea lui.
Banca verifică prezenţa acestor condiţii, face investigaţii privind starea economică a statului respectiv. În cazul unei concluzii pozitive Banca acordă împrumutul în baza a două acorduri în- cheiate cu statul solicitant. Acordul de împrumut şi acordul de garanţie. Creditele sunt acordate guvernului sau au garanţie guvernamentală. Au scadenţe de 10-15 ani şi perioade de graţie de 3-5 ani.
Statul membru al BIRD trebuie să contribuie, în anumite proporţii la capitalul social al Băncii în aur sau monedă naţională, 20 % fiind vărsate imediat, restul 80%, constituind un fond de garantare, la care Banca poate recurge în promovarea activităţi de investiţii particulare şi extin- derea comerţului internaţional. Numărul de voturi al fiecărui stat membru depinde de mărimea contribuţiei sale, similar sistemului FMI. Pentru ca o ţară să devină membru al BIRD ea trebuie să fie membră a FMI.
Conducerea Băncii se face prin Consiliul Guvernatorilor, Consiliul Directorilor şi Preşedintele Băncii, care conduce Secretariatul.
În activitatea de zi cu zi a Băncii participă mai mult de 7000 colaboratori din mai mult de 110 ţări.
Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare împreună cu filialele sale formează o formaţiune internaţională complexă, aflată în legătură cu ONU – Banca Mondială. De rând cu BIRD din sistemul Băncii Mondiale fac parte: Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare (AID), Societatea Financiară Internaţională (SFI), Agenţia Multilaterală de Garanţii Investiţionale pre- cum şi Centrul Internaţional de Soluţionare a Litigiilor Investiţionale.889
Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare a fost fondată în 1960. obiectivul acestei asociaţii este
acordarea împrumutului cu o rată a dobânzii mică celor mai sărace ţări în curs de dezvoltare, care nu-şi pot permite împrumuturi de la Banca Mondială. Creditele sunt acordate în primul rând ţărilor cu un venit anual de 925 de dolari SUA sau mai puţin pe cap de locuitor (sunt eligi- bile cca. 70 de ţări) în scopul finanţării aceluiaşi gen de proiecte de dezvoltare ca şi cele finanţate de Banca Mondială. Cele mai mari împrumuturi au fost acordate Indiei – 1,1 mlrd. dolari SUA, Etiopiei – 669,2 mlrd. dolari SUA şi Bangladesh – 646,4 mlrd. dolari SUA. Rata dobânzii este de 0,0%. Creditele au fost acordate pe un termen de 35- 40 ani.
Societatea Financiară Internaţională a fost fondată în 1956. Scopul este de a susţine creşterea economică a ţărilor în curs de dezvoltare prin finanţarea investiţiilor în sectorul privat, mobiliza- rea capitalului pieţelor financiare internaţionale şi asigurarea consultanţilor şi asistenţei tehnice guvernelor şi companiilor. La această corporaţie au aderat 174 state. Ratele de dobândă a împru- muturilor acordate variază pentru diferite ţări şi proiecte. Scadenţa împrumuturilor este de la 8 ani la 13 ani, cu perioada de graţie de până la opt ani.
Agenţia Multilaterală de Garanţii Investiţionale – formată în 1998 are ca obiectiv de activitate sus- ţinerea fluxului de investiţii străine directe în ţările membre în curs de dezvoltare prin acordarea garanţiilor investiţionale contra riscurilor politice. Au aderat 149 state. MIGA poate asigura până la 200 mln. dolari pentru un proiect şi sporirea limitei pentru ţară până la 620 mln. dolari SUA.
Centrul Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor privind Investiţiile a fost fondat în 1966. Membri al CIRDI sunt în jurul de 130 state. Obiectivul Centrului este promovarea fluxurilor sporite de investiţii internaţionale, oferind facilităţi pentru concilierea şi atribuirea litigiilor din- tre guverne şi investitori străini. De asemenea, acordă consultaţii, efectuează cercetări şi face publicaţii în domeniul legislaţiei privind investiţiile străine.
La 28 iulie 1992 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Hotărârea nr. 1107-XII cu pri- vire la aderarea Republicii Moldova la Fondul Monetar Internaţional, la Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi la organizaţiile afiliate, care prevede în art. 1 că Guvernul Republicii Moldova este împuternicit să consimtă, în numele Republicii Moldova, aderarea la Fondul Monetar Internaţional, la Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, la Corporaţia Financiară Internaţională, la Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare şi la Agenţia Multilaterală pentru Garantarea Investiţiilor, acceptând Statutele Fondului, Băncii, Corporaţiei, Asociaţiei şi ale Consiliului Guvernatorilor Agenţiei referitoare la calitatea de membru a Repu- blicii Moldova în aceste organizaţii.890
Criza economică şi financiară globală, care s-a declanşat în a doua jumătate a anului 2008 poate avea impactul său şi asupra dreptului internaţional economic. Conform Planului de acţiuni adoptat la Summit-ul G-20 în noiembrie 2008 la Washington891 instituţiile financiare interna- ţionale urmează să fie reformate astfel încât ele să reflecte realităţile economice globale de astăzi.