Drept

O primă ameliorare a soartei prizonierilor de război consta în aceea că erau transformaţi în sclavi, însă până la acel moment erau în afara oricărei legi umanitare.

Începând din secolul al XVII-lea se creează o cutumă, conform căreia comandanţii militari încheiau acorduri denumite carteluri, în care stabileau condiţiile de eliberare a prizonierilor  de război, inclusiv tariful de răscumpărare, al cărui cuantum varia în funcţie de rangul prizonierului. Astfel, se creează pe cale cutumiară principiul cruţării, conform căruia prizonierii nu mai pot fi ucişi, ci internaţi ori schimbaţi contra unei răscumpărări.

Unul din întemeietorii acestui obicei este Alexandru cel Mare, care a ajuns la apogeul cuceririlor sale şi a creat doctrina numită stoică, creând o eră nouă în lumea antică. El a pus baza răscumpărării prizonierilor972.

Unii autori identifică la această perioadă şi regula: „dacă învingătorul nu poate să părăsească şi să ia în captivitate prizonierii săi, el nu-i poate ucide, ci trebuie să-i elibereze” 973.

Secolul al XVIII-lea înregistrează două evenimente istorice deosebite în soarta prizonierilor de război. În primul rând, se cristalizează pe cale cutumiară principiul, după care războiul este o relaţie între state şi nu între cetăţenii acestora şi, în al doilea rând, constă în apariţia unui număr mai mare de combatanţi pe câmpul de luptă, iar soarta prizonierilor devine deja o preocupare statală.

Combatantul prins şi dezarmat nu mai este considerat un inamic, ci un cetăţean care trebuie tratat după toate regulile de respect proprii fiinţei umane974.

În secolul XIX sporeşte numărul înţelegerilor bilaterale pentru schimbul prizonierilor de război ce sunt deosebit de semnificative pentru regularizarea războiului975.

Dacă pe plan internaţional problema nu face progrese resimţite, atunci pe plan intern asistăm la o evoluţie interesantă.

Din acest punct de vedere, cunoscutul jurist Francis Lieber în Instrucţiunile pentru armatele în campanie ale Statelor Unite, elaborate în 1863, acordă 38 de articole problemei prizonierilor de război976.

În plan normativ statutul prizonierilor de război a fost reglementat în patru instrumente internaţionale977 determinate pe de o parte, de necesitatea de a asigura protecţia noilor categorii de combatanţi, iar pe de altă parte, de a le ameliora soarta lor.

Conform articolului 43-44 ale Convenţiei de la Geneva din 12 august 1949, conceptul de pri- zonier de război derivă din acela de combatant, unde persoanele care fac parte din componenţa forţelor militare aflate în conflict se consideră combatanţi (adică au dreptul să participe nemijlo- cit la acţiuni militare) şi orice combatant, fiind prins în prizonierat de partea adversă, este prizo- nier de război978.

Esenţa acestei Convenţii poate fi exprimată prin teza: „Prizonierii de război trebuie trataţi cu omenie”.

În acest context, se bucură de protecţie umanitară în calitate de prizonier de război următoarele categorii de combatanţi:

1. membrii forţelor armate ale unei părţi în conflict ai miliţiilor şi corpurilor de voluntari făcând parte din aceste armate;
2. membrii altor miliţii şi membrii altor corpuri de voluntari, inclusiv cei din mişcările de rezistenţă organizate aparţinând unei părţi în conflict, acţionând în afara sau în interiorul propri- ului lor teritoriu, chiar dacă acest teritoriu este ocupat979;
3. membrii forţelor regulate care se pretind ale unui guvern ori ale unei autorităţi nerecuno- scute de puterea deţinătoare;
4. Persoanele care urmează forţele armate fără a face parte din ele, membrii civili ai echipaje- lor unităţilor de muncă sau ai serviciilor însărcinate cu bunăstarea forţelor armate;
5. persoanele din rândurile populaţiei locale care iau benevol arma în mâini pentru a opune rezistenţă.

Protocolul I din 1977 extinde statutul de prizonieri de război la toate forţele, toate gru-   pele şi toate unităţile armate, care sunt plasate sub un comandament responsabil de conduita subordonaţilor săi faţă de această Parte, chiar dacă aceasta este reprezentată de un guvern sau autoritate nerecunoscută de o Parte adversă.

Includerea persoanelor menţionate la statutul prizonierului de război este raportată la următoarele două condiţii:

• ·să fi căzut în puterea inamicului;
• ·să aparţină uneia din categoriile enumerate.

În concluzie, putem să menţionăm că capturarea unui prizonier de război poate avea loc numai în perioada ostilităţilor active, stabilind categoriile de persoane ce pot obţine statutul de prizonier de război cu excepţia personalului militar, sanitar şi religios.

Beneficiază de statut de prizonier de război şi rezerviştii, membrii mişcărilor de rezistenţă, precum şi membrii forţelor armate în uniformă care acţionează pe teritoriul inamic în scopul obţinerii de informaţii sau distrugerea unor obiective militare.

Nu se bucură de statutul prizonierilor de război spionii, sabotorii, mercenarii şi militarii care au comis crime de război, după ce un tribunal competent a pronunţat o sentinţă împotriva lor980.

Prizonierii de război îşi păstrează statutul lor juridic din momentul capturării lor până la repatriere.

Nici un fel de măsuri din partea autorităţilor care îi deţin sau acţiuni proprii ale lor nu pot duce la pierderea de către ei a acestui statut în timpul captivităţii.

Răspunderea de tratamentul care le este aplicat prizonierilor de război, nu revine indivizilor sau corpurilor de trupă care i-au capturat, ci numai autorităţii puterii inamice deţinătoare.

Ei nu pot fi transferaţi unei alte Puteri, iar dacă au fost transferaţi, răspunderea aplicării Convenţiei aparţine Puterii care a acceptat să-i primească. În cazul în care această Putere nu-şi îndeplineşte obligaţiile de a executa dispoziţiile Convenţiei, partea care i-a predat este în drept să ceară înapoierea prizonierilor de război.

Orice act de agresiune sau omisiune ilicită care ar pune în pericol viaţa sau sănătatea unui prizonier de război de sub puterea sa va fi considerat ca o gravă încălcare a Convenţiei, ei nu vor putea fi supuşi unei mutilări fizice sau experienţe medicale de orice natură care nu ar fi justificată de starea sănătăţii lor981.

Protecţia prizonierilor de război trebuie să aibă un caracter permanent, mai ales împotriva oricărui act de intimidare, contra insultelor sau curiozităţii publice982.

Orice încălcare a acestor reguli va antrena răspunderea statului respectiv şi a celor care au efectuat-o, orice act ilicit din partea puterii deţinătoare, antrenând moartea sau punând în pe- ricol grav sănătatea prizonierilor vor fi considerate infracţiuni grave şi echivalează cu crime de război.

În mod gratuit va trebui să suporte Puterea deţinătoare cheltuielile pentru întreţinere şi în- grijiri medicale şi nu în ultimul rând statele membre la Convenţie se obligă să adapteze normele sale interne la Convenţie.

Militarul sau o altă persoană care se bucură de protecţia umanitară şi beneficiază de statutul prizonierilor de război, capturat pe câmpul de luptă, este predat superiorilor şi condus în afara acţiunilor militare apoi supus unor formalităţi de înregistrare983.

Încercarea de a induce în eroare autoritatea adversă va fi sancţionată cu restrângerea unor drepturi ce decurg din statutul de prizonier, iar prizonierul care refuză să răspundă nu poate fi ameninţat sau insultat sau, cu atât mai mult, supus unor constrângeri fizice sau psihice.

Prizonierilor de război care sunt incapabili de a se prezenta datorită stării lor fizice sau psihi- ce vor fi transmişi serviciului sanitar şi identitatea lor va fi stabilită prin toate mijloacele posibile şi într-o limbă pe care acesta o cunoaşte.

Toate bunurile şi obiectele prizonierului de război vor rămâne în posesia lui,984 iar bunurile ridicate vor fi înapoiate în momentul punerii lui în libertate sau repatrierii lui.

Evacuarea985 se va face în cel mai scurt timp după capturare, în lagăre situate departe de zona de luptă. Pe timpul evacuării Puterea deţinătoare va asigura prizonierii cu apă potabilă şi hrană suficientă, îmbrăcăminte, îngrijiri medicale necesare.

Puterea deţinătoare a prizonierului de război va putea să le impună obligaţia să nu treacă peste o anumită limită sau îngrădire.

Prizonierii de război vor putea fi puşi în libertate total sau parţial, pe cuvânt sau pe angaja- ment în măsura în care legile naţionale ale statelor beligerante acceptă această posibilitate.

Internarea se va efectua numai în încăperi ce vor putea asigura toate garanţiile cu privire    la igiena personală şi salubritate, prizonierii care provin din zone cu climă caldă sau rece vor fi internaţi pe cât posibil în zone mai favorabile.

Localurile de internare a prizonierilor de război vor dispune în aceeaşi măsură ca şi populaţia civilă de adăposturi contra bombardamentelor aeriene, în acest sens, părţile beligerante îşi vor comunica reciproc prin intermediul Puterilor protectoare indicaţiile utile asupra situaţiei geogra- fice a lagărelor de prizonieri de război.

Prizonierii de război vor fi grupaţi în lagăre după naţionalitate, sex, limba pe car o cunosc, obiceiurile lor.

Lagărele de prizonieri de război vor fi semnalizate în timpul zilei prin literele P.G. sau P.W. aşezate astfel încât văzute în mod distinct de la înălţime sau prin alte mijloace de semnalizare convenite între părţile beligerante.

Condiţiile de cazare a prizonierilor de război vor fi tot atât de favorabile, ca şi condiţiile re- zervate trupelor Puterii deţinătoare.

În ce priveşte dormitoarele, suprafaţa totală şi volumul de aer minim, amenajarea şi aşternutul, inclusiv păturile vor trebui să fie complet ferite de umiditate, suficient de încălzite şi luminate, precum şi luate toate măsurile contra incendiilor.

În ce priveşte cantitatea, calitatea şi varietatea hranei, aceasta trebuie să fi satisfăcătoare pen- tru a menţine sănătatea prizonierilor, se va ţine seama şi de regimul obişnuit al prizonierilor986.

Prizonierilor de război care lucrează li se va da un supliment la hrană, necesară pentru a participa la munca la care sunt folosiţi.

Apa potabilă va fi în cantităţi suficiente şi nu se va interzice fumatul.

Prizonierii au dreptul să participe la prelucrarea şi fabricarea hranei lor precum şi a alimen- telor de care dispun, în acest sens se vor amenaja sufragerii sau popote.

Puterea deţinătoare va asigura prizonierii de război cu îmbrăcăminte şi încălţăminte suficientă, ţinând cont de clima în care se află amplasat lagărul.

Prizonierii care muncesc vor primi şi haine specifice muncii pe care o prestează. Vor fi in- stalate cantine unde prizonierii de război vor putea cumpăra alimente, obiecte uzuale, săpun şi tutun, preţul cărora nu va depăşi preţul pieţei locale, iar beneficiile vor fi utilizate în folosul prizo- nierilor de război. La desfiinţarea lagărului, acest fond va fi transferat unei organizaţii umanitare internaţionale pentru a fi întrebuinţat în profitul prizonierilor de război de aceeaşi naţionalitate. În caz de repatriere, Puterea deţinătoare va păstra aceste beneficii, dacă nu s-a convenit altfel.

În scopul asigurării curăţeniei şi pentru a preveni epidemiile, Puterea deţinătoare va lua toate măsurile de igienă în cadrul lagărului de prizonieri.

Prizonierii vor dispune permanent de instalaţii conform normelor de igienă, ce vor fi ţinute într-o stare de curăţenie. De asemenea, li se va da apă suficientă pentru a se spăla şi pentru spălarea rufelor, cu acordarea timpului necesar în acest scop.

În cadrul fiecărui lagăr va activa o infirmerie corespunzătoare cu un local separat pentru prizonierii cu afecţiuni molipsitoare sau mintale.

Bolnavii ce necesită o intervenţie chirurgicală sau spitalizare vor fi admişi în orice formaţiune militară sau civilă aptă pentru a acorda îngrijirile medicale necesare, iar invalizii, în special orbii, vor beneficia de înlesniri la repatriere.

Personalul medical poate fi format de Puterea deţinătoare de care depind şi, dacă e posibil, de naţionalitatea lor.

Toate cheltuielile de tratament vor fi suportate de Puterea deţinătoare987.

În scopul prevenirii răspândirii tuberculozei şi a altor boli transmisibile specifice lagărelor se vor organiza inspecţii medicale nu mai rar de o dată pe lună. Acestea vor supraveghea în special starea generală a sănătăţii, nutriţia, curăţenia prizonierilor, prin diverse mijloace, cum sunt mi- croradiografia periodică şi altele.

Membrii personalului sanitar şi religios, reţinuţi de Puterea deţinătoare pentru a acorda asisten- ţă prizonierilor de război, nu pot fi consideraţi prizonieri de război, dar vor beneficia cel puţin de toate avantajele ca să acorde îngrijirile medicale, ajutor moral şi religios prizonierilor de război.

Personalul sanitar şi religios reţinut pentru misiunea sa va mai beneficia şi de alte facilităţi:

• ·a avea dreptul să viziteze prizonierii care se găsesc în spitale sau în detaşamente amplasate în afara lagărului;
• ·medicul militar cu cel mai înalt grad va fi responsabil de personalul sanitar reţinut, va avea acces la autorităţile competente ale lagărului pentru soluţionarea tuturor problemelor ce apar988;
• ·acest personal reţinut nu poate fi constrâns să muncească la alte munci, decât la cele înca- drate în misiunea sa medicală sau religioasă.

Duhovnicii reţinuţi vor acorda asistenţă prizonierilor de război prin autorizaţia şi ajutorul acordat de Puterea deţinătoare de la pastorul lor ca să exercite liber conştiinţa lor religioasă.

Puterea deţinătoare va încuraja, respectând întru totul preferinţele individuale ale fiecărui prizonier şi anume activităţile intelectuale, sportive, educative, în acest scop punând la dispoziţie localuri corespunzătoare şi echipament necesar.

Pentru respectarea disciplinei în lagăr este numit un responsabil, ofiţer de armată, care face parte din forţa deţinătoare989.

Cu excepţia ofiţerilor lor990, toţi prizonierii de război sunt obligaţi la salut şi la semnele exterioa- re de respect, prevăzute de regulamentele propriei lor armate faţă de toţi ofiţerii Puterii deţinătoare, în acest sens, fiind autorizat portul semnelor gradului şi naţionalităţii, precum şi al decoraţiilor.

Vor fi afişate în fiecare lagăr, textul prezentei Convenţii cu anexele sale, prevăzute în art. 6, în limba cunoscută prizonierilor, iar la cerere ele vor fi comunicate prizonierilor aflaţi în imposibi- litatea de a lua cunoştinţă de textul afişat.

La fel toate regulamentele, ordinele, avertismentele şi publicaţiile de orice natură vor fi afişate în aceleaşi condiţii ale Convenţiei, iar o copie a lor i se va transmite reprezentantului prizonierilor. De asemenea, ordinele şi dispoziţiile adresate individual vor fi scrise într-o limbă pe care o înţeleg.

În cazul în care prizonierul de război încalcă aceste legi sau regulamente, ale Puterii deţinătoare, aceasta este autorizată să ia măsuri judiciare sau disciplinare asupra oricărui prizo- nier, dar nu va fi autorizată nici o urmărire sau sancţiune contrară dispoziţiilor Convenţiei.

Numai tribunalele militare vor putea judeca un prizonier de război, cu excepţia cazurilor în care legislaţia Puterii deţinătoare autorizează un tribunal civil în mod expres să judece un mem- bru al forţelor armate991.

Pedeapsa cu moartea, în principiu, poate fi pronunţată pentru infracţiuni ce se pedepsesc cu moartea în rândurile forţei armate ale Puterii deţinătoare. Dar, ţinând cont de faptul, că prizonie- rul de război se află ca urmare a unor împrejurări independente de propria sa voinţă şi nefiind cetăţean al Puterii deţinătoare, nu are nici o obligaţie de credinţă. În consecinţă, el nu va putea fi pasibil de pedeapsa cu moartea fără acordul Puterii de care depind prizonierii.

În toate cazurile în care este posibil, pedeapsa cu moartea nu se pronunţă asupra femeilor gravide sau cu copii minori, precum şi asupra prizonierilor de război care n-au împlinit optspre- zece ani992.

Sancţiunile disciplinare993 vor fi folosite în cele mai dese cazuri. Pedepsele disciplinare nu pot fi pronunţate decât de către un ofiţer împuternicit în acest scop.

Este unanim recunoscut că evadarea din lagărul de concentrare a prizonierilor nu încalcă principiile demnităţii militare şi bărbăţiei, dragostea faţă de patrie, de aceea sancţiunile pentru evadare vor fi destul de limitate994.

Evadarea se va considera reuşită dacă:

• ·s-a alăturat forţelor armate ale puterii de care depinde sau de acelea ale unei Puteri aliate;
• ·a părăsit teritoriul aflat sub autoritatea Puterii deţinătoare sau a unei Puteri aliate acesteia;
• ·a ajuns pe o navă care arborează pavilionul Puterii de care depinde sau ale unei Puteri aliate cu condiţia ca nava să nu se afle sub autoritatea Puterii deţinătoare.

În cazul în care prizonierii de război au evadat şi cad din nou în prizonierat, nu vor fi pasibili de nici o pedeapsă, iar în cazul încercării nereuşite de evadare - vor fi remişi autorităţilor militare competente unde vor putea fi supuşi unui regim de supraveghere special, dar cu condiţia că acest regim să nu atingă starea sănătăţii lor995.

Comandantul lagărului va trebui să ţină o evidenţă a pedepselor disciplinare pronunţate care va fi pusă la dispoziţia reprezentanţilor Puterii protectoare.

Prizonierii de război vor putea fi folosiţi de Puterea deţinătoare ca muncitori, ţinând cont de vârsta, gradul, sexul, precum şi de aptitudinile lor fizice şi mai ales, de condiţiile în care vor fi supuşi muncii pentru a-i întreţine într-o stare de sănătate fizică şi morală bună.

Subofiţerii vor fi supuşi la munci de supraveghere, iar ofiţerii şi celelalte categorii asimilate lor, dacă solicită o muncă, le va fi acordată în măsura posibilului, însă în nici un caz nu vor putea fi constrânşi la muncă.

Prizonierii vor fi puşi doar la următoarele munci:

1. lucrări agricole;
2. lucrări legate de procedura sau extracţia materiilor prime pentru industria prelucrătoare;
3. în administrare şi lucrări de transport;
4. activităţi comerciale artistice;

Condiţiile de muncă trebuie să fie convenabile, încât să se poată realiza procesul de lucru în condiţii similare cu cele prestate de cetăţenii Puterii deţinătoare folosiţi la munci similare, iar pentru acele munci care necesită o protecţie specială, vor beneficia de mijloace de protecţie respective. În acest sens, prizonierii nu vor putea fi folosiţi la munci cu caracter periculos sau nesănătos.

Regimul de muncă zilnică nu va fi diferit de cel prevăzut pentru muncitorii Puterii deţinătoare dacă aceasta din urmă este de o durată mai lungă996.

Capacitatea de muncă va fi examinată cel puţin o dată pe lună. Prizonierilor de război, care suferă de boală în urma unor accidente de muncă sau obţinută în procesul muncii, Puterea deţinătoare le va elibera un certificat medical şi vor primi toate îngrijirile necesare.

Aceste certificate medicale le va permite prizonierilor valorificarea drepturilor lor faţă de Puterea de care depind cu prezentarea unui dublicat Agenţiei Centrale a Prizonierilor de Război.

Comandantul lagărului de care aparţin prizonierii au întreaga răspundere pentru întreţinerea, îngrijirea, tratamentul şi plata indemnizaţiei de muncă.

Indemnizaţia de muncă, datorată prizonierilor de război pentru munca prestată, va fi fixată conform cuantumurilor direct de la autorităţile deţinătoare, dar cuantumul nu va fi însă niciodată inferior unui sfert de franc elveţian pentru întreaga zi de lucru. Acest cuantum se va aduce la cunoştinţa Puterii protectoare.

De asemenea, vor beneficia de o indemnizaţie de muncă prizonierii de război, care exercită funcţii sau munci meşteşugăreşti în legătură cu administraţia, precum şi prizonierii solicitaţi să exercite funcţii spirituale sau medicale.

Reprezentantul prizonierilor şi ajutoarele sale vor beneficia de o indemnizaţie dintr-un fond alocat de beneficiile cantinei, cuantumul căreia va fi aprobat de comandantul lagărului.

Prizonierilor de război li se recunoaşte dreptul de a dispune de unele resurse băneşti care provin:

• ·dintr-un avans din solda lunară vărsată de puterea deţinătoare în funcţie de gradul prizo- nierului;
• · din sumele pe care prizonierii le-au avut asupra lor în momentul luării în prizonierat;
• ·din suplimentul trimis de statul de care depind prizonierii de război;
• ·din indemnizaţiile de muncă plătite de autorităţile statului deţinător;
• ·din sumele pe care prizonierii le vor primi, individual sau colectiv, de la rude sau de la di- verse societăţi de caritate.

Convenţia prevede posibilitatea autorizării prizonierilor de a face cumpărături sau de a bene- ficia de servicii contra plată, în afara lagărului.

Prizonierii au dreptul şi la ajutoare materiale primite în formă de colet poştal individual sau colectiv.

Convenţia, totuşi, acordă o prioritate mai largă coletelor poştale colective cu dimensiuni standard, al căror conţinut reprezentanţii prizonierilor îl pot repartiza în mod egal tuturor997.

Militarii sau persoanele care au participat activ la ostilităţile militare, făcuţi prizonieri cel mult în termen de o săptămână, vor putea să adreseze direct familiei lor sau Agenţiei Centrale a Prizonierilor de Război o carte poştală, informându-i despre captivitatea sa998.

De regulă, scrisorile vor fi scrise în limba maternă a prizonierilor, însă Puterea deţinătoare poate dispune corespondenţa şi în alte limbi.

Cei care un timp îndelungat n-au primit veşti de la familia lor, din cauza unor împrejurări, vor fi autorizaţi să expedieze telegrame, ale căror taxe vor fi trecute în debitul contului Puterii deţinătoare, precum şi în caz de urgenţă vor beneficia de acest drept cu taxe minime de expediere, dacă nu există acorduri bilaterale dintre părţile beligerante.

Dacă părţile beligerante, din cauza ostilităţilor, nu pot asigura circulaţia normală a corespon- denţei, coletelor, vor asigura transportul acestor trimiteri pe tot teritoriul ei aflat sub control, iar în continuare acesta va fi asigurat de celelalte Puteri pe teritoriile lor.

Aceste mijloace de transport vor putea fi utilizate şi pentru asigurarea:

• ·expedierii listelor şi rapoartelor schimbate între Agenţia Centrală de Informaţii şi birourile naţionale999;
• ·expedierii rapoartelor privitoare la prizonierii de război cu care Puterile protectoare vin în ajutorul prizonierilor şi care o poartă cu propriii lor delegaţi sau cu părţile în conflict.

Corespondenţa va putea fi supusă unei cenzuri, dar numai din partea părţilor beligerante şi numai pentru motive militare sau politice, şi nu va putea fi decât temporară şi de o durată cât mai scurtă cu putinţă.

În cazul transmiterii actelor, pieselor şi documentelor destinate sau care emană de la pri- zonieri, în special procurile şi testamentele, Puterea deţinătoare va consulta un jurist cu luarea măsurilor necesare pentru atestarea autenticităţii semnăturilor.

În timpul acţiunilor de ostilitate Convenţia prevede repatrierea nemijlocită a răniţilor şi bol- navilor care sunt scoşi sau inapţi pentru a relua poziţiile de luptă.

Vor fi repatriaţi direct:

• ·răniţii şi bolnavii incurabili cu o scădere importantă şi permanentă a stării intelectuale sau fizice;
• ·răniţii sau bolnavii care necesită o îngrijire medicală mai mare de un an şi facultăţile fizice sau mintale au suferit o scădere importantă;
• ·răniţii şi bolnavii însănătoşiţi ale căror facultăţi intelectuale sau fizice par să fi suferit o scădere continuă importantă.

Vor putea fi spitalizaţi în ţări neutre:

• ·răniţii şi bolnavii a căror vindecare poate fi întrevăzută în anul următor începutului bolii, dacă se poate asigura un tratament mai sigur şi eficient în ţara neutră;
• ·prizonierii de război a căror sănătate mintală este pusă în pericol datorită stării de menţinere în captivitate şi internarea într-un stat neutru ar putea înlătura acest pericol.

În general, vor fi repatriaţi prizonierii de război spitalizaţi în ţară neutră, care aparţin următoarelor categorii:

• ·cei a căror sănătate s-a agravat, astfel îndeplinind condiţiile repatrierii directe;
• ·cei ale căror facultăţi intelectuale sau fizice rămân după tratament deosebit de scăzute1000.

Comisiile medicale mixte1001 vor fi desemnate de la începutul stării de beligeranţă, fiind chemate să soluţioneze ce categorii de prizonieri de război, răniţi sau bolnavi, urmează să fie repatriaţi. Repatrierea prizonierilor grav bolnavi, indiferent de numărul şi originea lor, vor fi transportaţi numai în situaţia în care o vor putea suporta.

Victimele unor accidente, cu excepţia celor răniţi voluntar, vor beneficia de repatriere sau spitalizare într-o ţară neutră.

Cheltuielile vor fi suportate până la hotarele Puterii deţinătoare a prizonierilor de război şi nici un repatriat nu poate fi recunoscut ca militar activ al forţelor armate.

Imediat după ce s-a pus capăt ostilităţilor militare, prizonierii de război vor fi eliberaţi şi repatriaţi.

În acest scop se vor respecta următoarele principii:

• · Puterea deţinătoare a prizonierilor de război îşi asumă cheltuielile de transport în limitele hotarelor în cazul în care cele două Puteri sunt limitate;
• · în caz contrar, se vor suporta cheltuielile de transport pe teritoriul său până la frontieră sau până la portul său de îmbarcare până la cel mai apropiat port al Puterii deţinătoare.

Obiectele de valoare şi sumele de bani străine neconvertite în moneda Puterii deţinătoare vor fi restituite, iar cele ce n-au fost remise se restituie biroului de informaţii.

O repartizare imediată nu este prevăzută numai într-o singură situaţie. Prizonierii condamnaţi sau supuşi urmăririi penale pentru infracţiunile săvârşite, pot fi reţinuţi până la terminarea urmăririi penale sau ispăşirea pedepsei1002.

Prizonierii au dreptul la întocmirea testamentului. Cadrul Convenţiei prevede că testamentul prizonierilor de război trebuie să fie întocmit conform legislaţiei ţării lor de origine, care va lua măsurile necesare pentru a aduce aceste condiţii la cunoştinţa Puterii deţinătoare.

Prizonierii decedaţi în timpul prizonieratului vor fi înmormântaţi în mod onorabil, în cazu- rile în care survine decesul în urma unor împrejurări suspecte se intentează o cercetare oficială cu scopul stabilirii vinovăţiei, în parte, pentru o eventuală compensare rudelor. Certificatele de deces vor fi trimise de urgenţă Biroului de Informaţie pentru prizonierii de război1003.

Sunt bine cunoscute acele servicii pe care Agenţia Centrală privind problemele prizonierilor (actual Agenţia Centrală de căutare) le-a acordat prizonierilor şi familiilor lor în timpul celor două războaie mondiale şi a nenumăratelor conflicte ce au avut loc după 1945.

Agenţia are în arhivele sale peste 50 milioane de cartele, care alcătuiesc un sistem unic de informaţie, ce permite a restabili drepturile prizonierilor şi familiilor acestota.

În mod individual aceste cartele1004conţin informaţii referitor la prizonierii de război, ce pot ajuta la identificarea sau obţinerea altor date concrete în legătură cu transferarea, eliberarea, repa- trierea, evadarea, internarea într-un spital sau survenirea decesului prizonierului.

Convenţia indică importanţa acestei activităţi, care cere nu numai înfiinţarea birourilor ofi- ciale de colectare a informaţiei cu privire la prizonieri, dar prevede şi organizarea Agenţiei Cen- trale de Informaţie pe un teritoriu neutru cu aceleaşi probleme.

Pentru a contribui la o bună organizare a activităţii acestor Birouri şi Agenţii, părţile beli- gerante vor scuti de plata taxelor poştale sau, eventual, vor institui o reducere semnificativă a acestora1005.

Rudele au dreptul să cunoască ce s-a întâmplat sau care este soarta celor luaţi în prizonie- rat1006.

• Imediat ce vor permite împrejurările, şi nu mai târziu decât după încetarea acţiunilor mi- litare, fiecare parte la conflict, are obligaţia de a organiza căutarea persoanelor date în căutare de partea adversă. În acest scop partea interesată va pune la dispoziţie datele necesare pentru urgen- tarea procesului de căutare.

La încheierea păcii, Agenţia Centrală de informaţii pentru prizonierii de război1007 va înmâna fişa individuală (cartela) guvernului de care depind prizonierii, iar Biroul va aduna toate obiectele personale, valorile, corespondenţa, soldele, semnele de identitate lăsate de prizonierii evadaţi, decedaţi şi le vor transmite statelor interesate.