Controlul constituie un element necesar al dezarmării statelor. În această sferă, legată de interesele securităţii, fără un control sigur este dificil să contezi pe succes. Comisia ONU pentru dezarmare în anul 1988 a declarat că controlul efectiv este elementul cel mai important al oricărui acord despre dezarmare.1313
Controlul naţional joacă un rol important în sfera dezarmării. El are două aspecte. Primul presupune creare unei baze normative, ce asigură îndeplinirea normelor internaţionale în sfera dezarmării şi activitatea organelor naţionale şi internaţionale de control. 1314 Cel de-al doilea as- pect constă în utilizarea mijloacelor tehnice de control, care se află în afara limitelor teritoriu- lui controlat (staţiuni seismice, sateliţi artificiali, care aparţin unor state, cu ajutorul cărora este realizat controlul asupra activităţii altor state pe teritoriul lor). Celelalte state trebuie să respecte dreptul la control naţional şi să nu împiedice realizarea acestuia.
Un rol considerabil revine schimbului de informaţii despre starea înarmărilor şi măsurile privind limitarea lor. O formă mai efectivă sunt inspecţiile reciproce la faţa locului. Scopul inspecţiilor este de a vizita teritoriul statului sau obiectele, aflate sub jurisdicţia sau controlul său pentru verificarea respectării obligaţiilor în baza acordului. Inspecţiile pot fi alcătuite din grupe de naţionali, sau pot fi completate la nivel internaţional şi sunt realizate în bază de reciprocitate (de exemplu, Documentul Conferinţei de la Stocholm cu privire la măsurile de întărire a încrederii şi securităţii şi dezarmarea în Europa 1986), la cerere (de exemplu, Convenţia cu privire la interzicerea producerii, stocării şi aplicării armei chimice 1993) sau la decizia organu- lui internaţional (de exemplu, Tratatul cu privire la neproliferarea armamentului nuclear 1968) organizaţiei internaţionale (de exemplu, Tratatul cu privire la interzicerea totală a experienţelor nucleare 1996).1315
Schimbul operativ de informaţii pentru prevenirea confruntării militare cu scopul de a afla intenţiile adevărate ale părţii adverse este atât un mijloc de realizare a dezarmării, precum şi o metodă de reacţie contra unor eventuale tentative de atentare la pacea şi securitatea internaţională. În calitate de exemplu poate fi adus acordul încheiat între URSS şi SUA cu privire la „telefonul roşu” (Memorandumul privind înţelegerea între URSS şi SUA cu privire la stabilirea liniei pentru legătura directă din 20 iunie 1963). Astfel de acorduri se referă anume la acele cazuri când nici una din părţi nu este cointeresată în apariţia situaţiilor periculoase care se dezvoltă într-o moda- litate inacceptabilă. Această linie de legătură directă a fost intensiv folosită în anul 1967 în timpul războiului arabo-israelian, în anul 1971 în timpul războiului dintre India şi Pakistan, în anul 1974 în timpul conflictului dintre Turcia şi Cipru. Astfel de linii au fost create mai tîrziu între URSS şi Franţa, RFG, Marea Britanie.1316
Majoritatea tratatelor în sfera dezarmării prevăd crearea sistemelor proprii de control. De exemplu, Tratatul de interzicere totală a experienţelor nucleare 1996 prevede crearea de staţiuni, capabile să stabilească faptul producerii exploziei nucleare cu puterea mai nare de 1 mie tone în echivalent trotil, oriunde ar fi el produs.
Pentru realizarea controlului anumite tratate prevăd instituirea organizaţiilor internaţionale. În conformitate cu Convenţia privind interzicerea armei chimice acţionează Organizaţia pentru interzicerea armelor chimice.
Un loc aparte în sistemul de control îl ocupă Tratatul Cer Deschis din 1992. Scopul lui este de a contribui la o mai mare transparenţă a activităţii militare a părţilor, precum şi la fortificarea securităţii prin măsurile de sporire a încrederii şi securităţii. Tratatul a stabilit regimul cerului deschis pentru realizarea survolurilor de urmărire de către statele participante asupra teritoriilor altor state participante. Respectarea tratatului este urmărită de Comisia consultativă pentru cer deschis, constituită din statele membre a tratatului.
Pentru a conchide, controlul trebuie realizat în cadrul dreptului internaţional. El nu este un scop, ci un element al dezarmării, prin urmare trebuie să fie proporţional, să nu iasă din limitele celor necesare, să nu devină un instrument de imixtiune în afacerile altor state.1317