Drept

Manifestându-şi tendinţele de apărare, în cadrul conflictului agresional, victima îşi schimbă în mod radical comportamentul considerat ca fixat în momentul raportării la stimulii externi.

Secţiunea 1. Grupele victimale

Reactivitatea victimelor, ca modalitate de răspuns minimală şi maximală la stimulii agresionali, indică atât gradul de rezistenţă şi de supunere cât şi intensitatea proceselor nervoase, generând diferenţieri stabile între victime.

• §1. Victime minore. Esenţa comportamentului victimei minore reprezintă baza tuturor schimbărilor suferite în modul de gândire şi acţiune al victimei, în interacţiunea cu factorii agresionali. În felul acesta se stabilesc cauzele şi condiţiile fenomenului victimal, dependenţele secundare ale atitudinilor victimei faţă de actul agresional. Factorii întâmplării care amplifică sau reduc efectul victima dezvăluie dependenţa atitudinii numai dc temperament. În condiţiile lipsei unei experienţe de viaţă, dependenţa victimei faţă de temperament este mai accentuată, indiferent de condiţiile realităţii mediului ambiental. Această regulă îşi păstrează valabilitatea deoarece interesele şi atitudinile victimei minore sunt în opoziţie cu actul agresional (care apare ca rezultat al abstragerii agresorului de la norma morală şi regula socială). Formarea cunoştinţelor despre ansamblul actelor agresionale este posibilă numai în acele cazuri în care raporturile existente cu diferiţi agresori, au generat o formă de raţionare perceptibilă în comportamentul victimei minore. Implicarea minorului în desfăşurarea agresivităţii generează raporturile cu agresorul, iar prin intermediul repetării aceloraşi acte agresionale poate forma dependenţa gândirii victimei de atitudinea agresorului. Posibilitatea de a stabili, prin intermediul comportamentului victimal, gradul de maturizare al minorului depinde de activitatea de cunoaştere a acestuia (condiţionată social şi fixată prin influenţa educaţiei). Educaţia reprezintă o condiţie necesară a apariţiei, existenţei sau înlăturării agresivităţii prin limitarea conţinutului senzorial al actului agresional, precum şi prin adoptarea acelor acte comportamentale care sunt inaccesibile conflictului agresional.
• §2. Victime adulte. Săvârşirea agresiunii ţine de realitatea socială, situaţia conflictuală îndreptându-se, în principal, împotriva victimei şi a relaţiei sociale care o ocroteşte.

Conflictul agresional se referă la un complex de stări de fapt şi de relaţii şi depinde de raporturile acestor stări de fapt cu regula de drept. Particularitatea comportamentului victimei adulte se evidenţiază în faptele care au precedat şi au provocat (reţeaua cauzală), acţiunea agresivă, faptele conexe (condiţiile care amplifică, reduc sau îndepărtează agresiunea), dependenţa psiho-patologică a victimei faţă de agresivitate.

• §3. Autovictimele. Sinuciderea (suicidul) este un concept cu o semnificaţie specifică pentru gândirea şi simţirea victimei având o natură socială, religioasă, politică. Simbolul suicidului are funcţia de:

-      exprimare a gândirii şi acţiunii individului;

-      represiune a atitudinii agresionale;

-      suprimare a fiinţării victimei ca modalitate de realizare a primelor două funcţii. Semnificaţia psiho-socială a suicidului este contradictorie deoarece are la bază o criză de fundamente, victima acceptând raportarea la comportamentul ideal (care va avea întotdeauna o semnificaţie iraţională). Victima suicidului îşi precizează raporturile cu agresorul (mediul socio-ambiental, un alt individ) şi aşa-zisa înţelegere raţional-iraţional a existenţei, deliberând în sensul negării acesteia, printr-o viziune tragică, speculativă, iraţională. Reacţia de răspuns a victimei la stimulii psiho-sociali din mediul ambiental se realizează sub forma:

- sinuciderii individuale (sinucidere asistată, sinucidere anunţată);

- sinuciderii colective.

Secţiunea a 2-a. Subgrupele victimale

Subgrupele victimale corespund procesului de reunire a cazurilor de victimizare după criteriul asemănării dintre victimizări (care trebuie să fie mai importante decât deosebirile acestora).

După însuşirile esenţiale, clasificarea subgrupelor victimale, constă în:

• §1. Victime după sex. Fiecărui tip fundamental de victimizare îi corespunde o modalitate distinctă de reprezentare determinată de sexul victimei:

-      Victimele de sex masculin, sunt determinate de nevoia apărării vieţii, integrităţii corporale şi intereselor individuale, în cadrul comportamentului spontan sau premeditat, prin încercarea evitării, a combaterii sau a anihilării efectelor agresiunii, practicând la rândul lor o agresiune;

-      Victimele de sex feminin sunt stăpânite de sentimentul fricii rezultată din ameninţările şi agresiunile suferite care determină acceptarea efectului victimal.

• §3. Victime după gradul de participare la agresiune. Interrelaţia dintre victimă şi agresor diversifică atitudinea comportamentală a victimei care, în mod conştient sau inconştient, va încerca să evite, să combată, să anihileze actul agresional sau va rămâne indiferentă (din cauza sentimentului de frică).

Caracteristicile atitudinale pentru victimă se rezumă la:

-      identificarea agresorului şi a motivaţiei agresivităţii (interes material, sexual, frica de consecinţe, act banditesc, terorism, eliberarea de complexe psihice, sadism, boală psihică, gelozie, răzbunare);

-      elaborarea unui plan pentru identificarea, divulgarea sau ascunderea efectului victimal;

-      acceptarea unui plan de apărare împotriva efectelor agresiunii;

-      elaborarea unei acţiuni de răzbunare îndreptată împotriva agresorului şi a complicelui acestuia sau adoptarea unei atitudini pasive (din cauza neputinţei victimei de a înfrunta agresivitatea şi pe agresor).

• §4. Victimizarea intrafamilială (tulburări mentale) şi victimizarea socială.

Procesul de integrare familială şi de integrare socială a indivizilor este dependent de structura personalităţii fiecărui individ şi de condiţiile ambientale ale mediului înconjurător. Formarea atitudinilor comportamentale reprezintă o modalitate concretă de raportare a individului la mediul familial sau social şi constă în respectarea regulilor morale, a normelor juridice sau, dimpotrivă, încălcarea acestor reguli, indiferent de forma şi gradul de sancţionare care va surveni ulterior. Victimizarea intrafamilială este determinată atât de cauze obiective (stare materială, boli psihice) cât şi de cauze subiective (egocentrismul agresorului, neadaptarea victimei la restricţiile mediului familial, vicii comportamentale). Victimizarea socială este determinată de mediul social precum şi de capacitatea instinctiv-educaţională a victimei de a se adapta constrângerilor impuse de regulile sociale.

• §5. Victime după categoriile infracţiunilor. Natura diversificată a agresivităţii determină şi o diferenţiere specifică a victimizării după categoriile actelor agresionale, existând vcitime ale alcoolicilor, drogaţilor, bolnavilor psihici care necesită măsuri profilactice şi sociale, iar nu de pedepsire.