Rolul serviciilor în dezvoltarea economico-socială se referă în principal la contribuţia lor la creşterea economică, dar şi pe plan mai larg la aportul lor la creşterea calităţii vieţii.
După ce au fost mult timp ignorate, considerate ”neproductive”, rolul serviciilor începe să fie tot mai mult recunoscut, ele substituindu-se, din ce în ce mai mult, industriei în rolul de motor al creşterii economice.
Cucerirea pieţelor mondiale este aproape imposibilă fără realizarea unei reţele puternice de informaţii economice privind caracteristicile şi specificul pieţelor vizate. Mai mult, în condiţiile în care progresul tehnic a condus la producerea de sisteme din ce în ce mai complexe creşte nevoia de servicii care fac orice bun industrial sau de consum utilizabil.
Activităţile de cercetare şi de educaţie se înscriu între funcţiile cele mai importante ale serviciilor în producţia de bogăţie materială şi spirituală. Dezvoltarea funcţiei de cercetare este consecinţa şi premisa totodată a evoluţiei tehnicilor de producţie. Astfel, activităţile de cercetare-dezvoltare participă la conceperea de produse şi servicii noi, adaptate la cerinţele pieţei, la creşterea calităţii acestora şi la obţinerea lor într-un timp mai scurt şi cu un consum mai redus de factori de producţie.
Strâns legată de activitatea de cercetare-dezvoltare şi de creşterea gradului de complexitate a economiei se află funcţia de educaţie. În economia modernă, creşterea economică presupune investiţii din ce în ce mai mari în capital uman.
La aceste funcţii se adaugă şi cele de aprovizionare cu materii prime şi materiale necesare şi chiar derularea procesului de producţie propriu-zis.
Acestea din urmă se referă la serviciile de „întreţinere” şi „stocaj” atât al intrărilor cât şi al ieşirilor, al rezultatelor. Mai departe, un produs nu poate fi accesibil consumatorilor fără intervenţia funcţiei de distribuţie, cuprinzând ansamblul operaţiunilor tehnice şi economice care au loc din momentul ieşirii produselor din procesul de producţie până când ajung la utilizatorii finali.
O altă funcţie importantă a serviciilor este legată de utilizarea produselor, respectiv întreţinerea, refacerea sau potenţarea valorii de întrebuinţare a acestora. Cu cât un produs este mai avansat cu atât aceste activităţi sunt mai complexe şi mai costisitoare.
Pe de altă parte, serviciile sunt extrem de eterogene şi reprezintă anumite particularităţi, de aceea nu orice dezvoltare a sectorului terţiar contribuie în egală măsură la progresul economic intern sau la obţinerea unor avantaje egale de pe urma practicării comerţului cu servicii.
Din acest punct de vedere, serviciile se împart în prestaţii intensive în muncă (ce presupun un volum mare de muncă manuală mediu sau puţin calificată) şi prestaţii intensive în inteligenţă (necesită un personal relativ puţin numeros, dar cu calificare înaltă).
Dacă sectorul terţiar este dominat de servicii intensive în muncă, participarea la creşterea economică internă şi la exportul total al ţării va fi modestă. Dimpotrivă, aportul serviciilor intensive în inteligenţă este decisiv în creşterea economică.
Contribuţia serviciilor la creşterea economică poate fi măsurată cu ajutorul funcţiilor de producţie.
Primul model de asemenea funcţii de producţie este funcţia Cobb-Douglas:
Y = A Lα Kβ
Y = mărimea efectului economic (output);
L = numărul de lucrători;
K = capitalul fix utilizat;
α şi β au semnificaţia unor coeficienţi de elasticitate:
α = exprimă cu câte procente creşte volumul producţiei atunci când cantitatea de muncă utilizată creşte cu 1%;
β = arată cu câte procente creşte producţia la creşterea cu 1% a capitalului fix;
A = constantă ce exprimă raportul producţie / factori.
Ulterior au fost elaborate şi alte modele ale funcţiilor de producţie, luându-se în considerare şi aportul altor factori la creşterea economică şi în primul rând aportul progresului tehnic, adică incluzând pe lângă progresul dotării tehnice, tehnologiilor şi organizării şi nivelul calificării forţei de muncă.
Forma funcţiei de producţie cu progresul tehnic, determinată pentru prima dată de Tinbergen şi Solow este următoarea:
Y = A Lα Kβ eλt
e = numărul natural;
λ = rata anuală a influenţei progresului tehnic;
t = timpul.
La obţinerea progresului tehnic în sens larg, un rol de prim rang revine activităţilor de servicii, îndeosebi de cercetare-dezvoltare, învăţământ, management etc.
Calitatea vieţii este un concept complex care vizează atât latura materială a vieţii oamenilor cât şi cea spirituală, calitatea relaţiilor umane, precum şi perceperea subiectivă a tuturor acestor elemente de către individ.
Calitatea vieţii este greu de exprimat printr-un singur indicator sintetic, de aceea se folosesc mai mulţi indicatori parţiali: economici, socio-demografici şi ecologici. Dintre indicatorii economici, PNB/locuitor este cel mai semnificativ dar, el reflectă mai ales latura cantitativă a bunăstării naţionale. Serviciile sunt implicate profund în toate aceste aspecte, consumul de servicii al populaţiei fiind un element important al calităţii vieţii.
O altă relaţie importantă este aceea a serviciilor cu timpul liber care se referă atât la mărimea acestuia cât şi la modalităţile lui de utilizare. Timpul liber, loisirul reprezintă acel timp destinat unui „ansamblu de activităţi cărora individul li se dedică în mod liber, de bunăvoie şi cu plăcere, fie pentru a se odihni, fie pentru a se distra şi a-şi satisface nevoile estetice, fie pentru a-şi îmbogăţi informaţia sau a-şi completa în chip dezinteresat formaţia, pentru a-şi lărgi şi dezvolta participarea socială voluntară sau capacitatea creatoare, după ce s-a eliberat de obligaţiile profesionale, sociale şi familiale”.
Căile de mărire a timpului liber sunt, din punct de vedere economic, în principal, două: reducerea timpului de muncă şi diminuarea timpului afectat satisfacerii cerinţelor existenţei.
Serviciile sunt implicate atât în favorizarea reducerii timpului de muncă (în principal prin impulsionarea creşterii productivităţii), cât şi în reducerea timpului afectat satisfacerii cerinţelor existenţei (efectuarea cumpărăturilor, prepararea hranei, întreţinerea locuinţei, îngrijirea sănătăţii etc.) – asistenţă medicală şi socială, alimentaţie publică, transport, spălătorii şi curăţătorii chimice etc.
Utilizarea timpului liber este destinat odihnei, recreerii, distracţiei-agrementului, turismului dar şi autoinstruirii, autoeducaţiei, practicării unor „hobby-uri” etc. Diversificarea ofertei de servicii şi în mod deosebit a ofertei turistice are prin urmare efecte benefice asupra dimensiunilor şi modului de utilizare a timpului liber şi pentru creşterea calităţii vieţii populaţiei, mai ales în condiţiile stresului accentuat ce caracterizează civilizaţia modernă.
Nu în ultimul rândul ca importanţă se cer subliniate interdependenţele multiple ale serviciilor cu mediul înconjurător.
Referitor la relaţia servicii – mediul înconjurător trebuie remarcată pe de o parte, complexitatea ei, iar pe de altă parte desfăşurarea ei în dublu sens.
Astfel, trebuie menţionat că serviciile sunt implicate atât în degradarea cât şi în protejarea mediului.
În ceea ce priveşte deteriorarea mediului, dezvoltarea serviciilor, mai ales conjugată cu creşterea urbanizării, ca de altfel şi dezvoltarea industrială, a agriculturii intensive, activităţilor casnice etc. poate provoca daune de toate tipurile, de la cele grave, cu implicaţii deosebite asupra echilibrului ecologic ca: poluarea apelor şi atmosferei, distrugerea pădurilor, a solului, a unor specii de animale sau plante etc., până la cele mai puţin importante ca poluarea sonoră sau murdărirea străzilor.
Dintre domeniile serviciilor, se remarcă prin efectele negative pe care le au asupra mediului înconjurător: transporturile, comerţul, turismul etc.
Referitor la protejarea mediului, serviciile contribuie la folosirea raţională a resurselor naturale (de exemplu prin servicii geologice, de cercetare ştiinţifică etc.), la prevenirea şi combaterea deteriorării lui (aici poate fi citată contribuţia unor servicii ca: îmbunătăţiri funciare, amenajări silvice, amenajări hidrografice, servicii de epurare a apelor, gazelor, de salubritate şi alte activităţi similare, la procesul de educare „ecologică” a oamenilor (un rol important în acest sens revine serviciilor de învăţământ, informare etc.).
De menţionat că, dacă în alte probleme legate de servicii, tendinţa este de reglementare, de liberalizare, având în vedere importanţa majoră a protejării mediului, nu numai pentru generaţiile prezente, dar şi pentru cele viitoare, domeniul devine pe plan internaţional din ce în ce mai reglementat (de exemplu, reglementările „ecologice” care se referă la serviciile de transporturi auto, turism etc.).