Pin It

Atribuţiile Preşedintelui Republicii Moldova se grupează pe categorii, în funcţie de anumite criterii.

 După criteriul obiectului atribuţiilor se disting: atribuţii de natură politică, atribuţii executive, militare, judiciare, diplomatice.

După criteriul conţinutului atribuţiilor:

Atribuţii privind legiferarea. Preşedintele promulgă legile şi este în drept, în cazul în care are obiecţii asupra unei legi, să o trimită spre reexaminare Parlamentului în termen de cel mult două săptămâni; dacă Parlamentul îşi menţine hotărârea adoptată anterior. Preşedintele promulgă legea. Atribuţiile relativ reduse ale şefului statului la capitolul adoptării/promulgării legilor pot fi, însă, compensate prin dreptul Preşedintelui de a iniţia în Parlament o lege de importanţă radicală pentru dezvoltarea societăţii. Amintim că Preşedintele, în baza art. 73 din Constituţie, este unul din puţinii subiecţi înzestraţi cu dreptul de iniţiativă legislativă, alături de deputaţi şi Guvern. De asemenea, Preşedintele poate sesiza Curtea Constituţională privind controlul constituţionalităţii actelor normative. Această prevedere îi permite şi chiar îl obligă (moral) pe Preşedinte să vegheze asupra respectării constituţionalităţii actelor normative.

Atribuţii privind organizarea şi funcţionarea autorităţilor publice. Legea fundamentală prescrie şi stabileşte limpede cadrul constituţional pentru relaţiile Preşedintelui cu autorităţile publice. Aceste atribuţii constau în adresarea de mesaje Parlamentului cu privire la principalele probleme ale naţiunii (art. 84 alin. (2) din Constituţie).

Atribuţii privind alegerea, formarea, numirea sau revocarea unor autorităţi publice. Preşedintele poate să dizolve Parlamentul, să desemneze un candidat pentru funcţia de Prim-ministru; să numească Guvernul în baza votului de încredere acordat de Parlament; să numească şi să revoce, la propunerea Primului-ministru, unii membri ai Guvernului, în cazurile de remanieri guvernamentale sau de vacanţă a tuncţiei.

Atribuţii în domeniul apărării şi asigurării ordinii publice. Preşedintele este comandant suprem al forţelor armate; el poate declara, cu aprobarea prealabila a Parlamentului, mobilizarea parţială sau generală; în caz de agresiune armată, şeful statului ia măsurile necesare pentru respingerea agresiunii, declară stare de război şi le aduce neîntârziat la cunoştinţa Parlamentului. De asemenea. Preşedintele este în drept să ia şi alte măsuri pentru asigurarea securităţii naţionale şi a ordinii publice.

Atribuţii in domeniul politicii externe. Politica externă este domeniul în care Preşedintele Republicii Moldova se bucură de cele mai vaste împuterniciri. Astfel şeful statului ia parte la negocieri, poartă tratative, încheie tratate internaţionale in numele Republicii Moldova, acreditează şi recheamă reprezentanţi diplomatici, primeşte scrisori de acreditare şi de rechemare ale reprezentanţilor diplomatici din alte state.

Alte atribuţii, se conţin în art. 88 al Constituţiei şi se referă la conferirea de decoraţii şi titluri de onoare; acordarea de grade militare supreme; numirea în funcţii publice; soluţionarea problemelor cetăţeniei; acordarea de ranguri diplomatice; conferirea de grade superioare de clasificare diferitor categorii de funcţionari etc.

Art. 94 alin. (1) din Constituție prevede că în exercitarea atribuţiilor sale, Președintele Republicii Moldova emite decrete, obligatorii pentru executare pe întreg teritoriul statului. Decretele se publică în Monitorul Oficial al Republica Moldova.

În afară de decrete - care sunt prin esenţa lor acte normative producătoare de efecte juridice, Preşedintele Republicii Moldova, în activitatea sa complexă, poate să întrunească şi acte cu un caracter politic: mesaje, declaraţii, apeluri, demersuri, scrisori. Aceste acte cu un caracter exclusiv politic, deşi nu produc careva efecte juridice, au totuşi o importanţă deosebită pentru îndeplinirea atribuţiilor care vizează independenta, unitatea şi integritatea stalului, precum şi pentru atribuţiile dc reprezentare a statului pe plan intern şi extern.